NATO ne ordonă să trecem Prutul?

Prioritate de Dreapta

Uite-acu'... stai niţel, să mă descalţ... ;-) )
AM Press:
    Congresul american – e prima știre pe care o citesc în această dimineață – l-a somat pe Barack Obama să se miște mai iute cu înarmarea Ucrainei. SUA a trimis, înțeleg, în ultima lună, niște mizilicuri de arme în Ucraina de 70 milioane de dolari. Trebuie ceva mai mult, mai iute, mai greu, musai letal. Congresmenii, democrați sau republicani, și-au dat mâna, votând la fel. Ieși la interval Obama, bagă și tu o atomică acolo, ceva consistent că mânâncă Putin Ucraina! – strigă, cu votul lor adunat în deștele ridicate spre tavan, congresmenii. Putin, dacă va mânca lumea ca pe un sandwich, o ia și el de la margine. A mâncat Crimeea și niște raioane ucrainene pe care le-a refăcut republici sovietice, va mânca, dacă e cum zice NATO, Republica Moldova și, când va ajunge – curând zic alarmați occidentalii – la noi, încercând să ne ronțăie, cum au mai făcut-o, începe răzbelul. Al Treilea Mondial, îl numesc unii, fără reținere. Până va ajunge în America, războiul mondial se plictisește. Sătui de atâta mușcat din sandwich, rușii se împacă, așa cum au mai făcut-o, cu americanii. În timpul ăsta noi am fost deja mistuiți în burdihanul războiului mondial de apărare. Vom ieși, din intestinal gros al confruntării, în forma lipicioasă pe care o ia orice produs supus digestiei animalelor mari.
   În războaiele noastre, ni s-a ordonat să trecem Carpații spre a ne aduce acasă frații transilvăneni, căsăpiți de unguri și imperii vestice. Am trecut cu ”arme și flori”, întâmpinați de ardeleni la ”trecători” și am ajuns cam departe, suind opinca pe Parlamentul de la Budapesta. Mareșalul Antonescu, aliat cu nazismul lui Hitler, ne-a ordonat să trecem Prutul și să ne luăm Basarabia îndărăt. Și opincarii noștri au albit câmpurile rusești cu oasele lor, uitând să se oprească la Nistru. Antonescu, găsit criminal de război, a fost executat. Necazul e că după aia și poporul român a fost găsit vinovat și executat, sub privirile îngăduitoare și plictisite ale Occidentului, vreo 50 de ani. Au tot executat rușii la noi. Ne-au executat plăți de război de nu se mai terminau cu toate că armata română, devenită aliată cu rușii și americanii împotriva lui Hitler, a stat tot în primele rânduri, până aproape de Berlin, unde am fost retrași, câți mai eram, spre a nu fi considerați și noi învingători. Scârboasă e, uneori, istoria.
    Nu-mi place Putin. Are, așa cum am mai povestit, o privire pe care, ca gazetar, am întâlnit-o în Biroul Oval de la Kremlin și am simțit că-mi îngheață sângele în instalații. Un ambasador al lui zicea mai ieri că scufundă nu știu ce vapoare dacă se enervează, iar țarul, întors din morți după vreo zece zile în care nu l-a mai văzut nimeni, a dat primul lui ordin – alarmare militară de grad înalt. Anglia trimite la Constanța un mare portavion, de ultim tip, distrugător de tot ce i se opune-n univers, se lăuda la București, ministrul de Război al Reginei. Pe la Curtici curg lungi trenuri cu tancuri și transportoare blindate. Congresmenii americați se răstesc la Obama că se mișcă prea greoi în Ucraina și nu trimite mai repede armament letal. În Polonia și România se înghesuie arme și comandamente. Externele rusești ne anunță că suntem deja obiectiv dușman de război pentru Rusia, prin pericolul Deveselului nostru devenit avanpost american, ca atare vom fi rachetați cu prioritate.
   Am făcut armata la termen redus, după facultate și eram chiar bun la trageri și la gândire tactică ofițerească. Nu mă tem de război pentru mine. Dar parcă iar ne ordonă cineva să trecem Prutul și parcă nu l-aș trece, nu pentru că n-am avea de recuperat de pe acolo niște pământuri, unele chiar capturate de surata Ucraina, dar îl trec degeaba și e posibil să revin de acolo fără picioare sau mort de tot. Nu-i pagubă că mor eu, dar mă uit la copiii școlii de peste drum cum aleargă în recreație și tare n-aș vrea să le strice cineva, rus sau american, joaca. Ca atare mă rog Dumnezeului posibil din cer, căci la ruși și americani mă rog degeaba, să nu dea cineva, prieten sau dușman, cu bomba în joaca țâncilor noștri.

Deznaţionalizarea României

Prioritate de Dreapta

Sub Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Banii sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25 de ani.

Naţiunea:

Ani la rândul, România a fost ţinta tuturor cotropitorilor Europei şi a fost şi încă mai este o oază de latinitate într-o mare de popoare slave. Şi tot de mii de ani, am avut şi norocul că acest popor să aibă şi conducători, regi, domnitori, viteji şi curajoşi care au ştiut să oprească vremelnic hoardele cotropitoare. Acum însă, în ultimul sfert de secol, pare că acest lucru, cotropirea ţării, pare să nu mai poată fi oprită cu nici un chip. Jaful a pornit din interior şi din exterior, precum un imens foc pus la cale de terorişti piromani.

Deznaţionalizarea României a fost şi încă mai este un deziderat pentru forţe oculte ce acţionează încă în strânsă colaborare cu trădătorii autohtoni, de neam şi ţară! Acest “Plan strategic” a fost conceput în etape, aşa cel puţin se vede şi mai ales îl simţim noi toţi în prezent.

Prima etapă, cea cuprinsă între anii 1990-2000, este etapa în care după asasinarea cuplului Ceauşescu, printr-un sistem foarte complex de manipulare şi dezinformare, securisto-comunist, a fost instaurată încet dar sigur, „Crima Organizată’’. O mafie politico-economică. Sub Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Au fost 354 de ordonatori unici de cont. Primele surse de finanţare de care au profitat designerii democraţiei originale, au fost următoarele: două miliarde de dolari reprezentând exporturile industriale şi alimentare, din 1989, bani gestionaţi de fosta securitate; două miliarde de dolari proveniţi din exporturile de arme în ţările arabe şi Africa, suma aflată tot în conturile operative ale DIE.

Banii sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25 de ani. Restul sumelor, în valută, care au fost rătăcite în conturile securităţii, au finanţat apariţia primelor bănci private. Gruparea mafiotă, de fapt un club închis al elitei nomenclaturii comuniste a fost formată din ofiţerii DIE, UM 0107/AVS acoperiţi în BRCE, ICE Romtehnica, Terra, Dunărea, Delta, Crescent, Carpaţi, Trawe, Agroexport etc.

Apoi, s-a trecut la decapitarea industriei româneşti şi a economiei în ansamblul său. Zeci şi sute de fabrici, combinate şi întreprinderi au fost dezmembrate, tocate, vândute şi/sau transferate către alte entităţi economice private, interne dar mai ales externe. Sub diverse lozinci, create special pentru manipularea şi dezinformarea maselor, aceste entităţi economice au fost definitiv dezmembrate şi vândute, piesă cu piesă! Cine au fost cei care au aprobat acest haos economic? Tocmai capii reţelelor de crimă organizată, instauraţi la putere atunci, cei veniţi din eşaloanele 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii şi care au fost rapid transformaţi în politicieni „serioşi’’ de care ţara avea nevoie… Inutil să mai prezentăm nume, toată lumea i-a văzut, aplaudat şi votat!

Prin urmare, acest grup infracţional stabil, avea să penetreze toate structurile statului, avea să-şi întindă tentaculele, cuprinzând toată ţara ca o imensă celula canceroasă.

Mii de locuri de muncă au fost anihilate, mii de şomeri au bântuit şi mai bântuie şi acum societatea românească. Degeaba au încercat oamenii să se răzvrătească, prin greve şi demonstraţii de masă, fiindcă acestea au fost rapid „rezolvate’’ printr-o acţiune de mare amploare de neutralizarea controlului social, prin cumpărarea, şantajarea sau denigrarea liderilor de sindicat şi/sau ai opoziţiei democratice, abia înfiripate. Un remember… Mineriadele lui Iliescu şi toată clica sa, apoi câţi lideri de federaţii şi uniuni sindicale nu au fost cumpăraţi cu funcţii politice şi/sau administrative, iar alţii au „căzut’’ de la sine pe acest front nevăzut al manipulării informative!

Aceşti ani ’90-2000 au fost anii fatidici, când s-a consolidat „Crima organizată” concretizată printr-un grup infracţional stabil (puterea politică), un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă (acţionând în special subversiv), precum şi un sistem de neutralizare a controlului social (distrugerea şi anihilarea oricărei forţe de opoziţie democratică). De aici s-a trecut la etapa a doua, cea cuprinsă între anii 2000 şi 2010.

Perioadă în care, cu consolidările de rigoare arătate mai sus, s-a trecut la infiltrarea crimei organizate la nivel de instituţii prin mafiotizarea şi politizarea excesivă a tuturor instituţiilor statului. Nimic nu a rămas necontaminat de acest flagel, de această tumoră canceroasă. Absolut nici o instituţie, agenţie, inspectorat, minister etc.!

Caracteristică principală a acestei perioade se poate traduce astfel:

- O preocupare permanentă de a corupe persoane influenţe din legislativ, executiv, aparatul judiciar, servicii secrete şi prin numiri de şefi politici şi infractori în aceste compartimente vitale;

- Un sistem eficient de manipulare a opinei publice, creat prin subordonarea unor concerne de presă şi mass-media, cu jurnalişti bine „instruiţi” şi plătiţi pentru acest gen de activităţi;

- Un mecanism eficient de spălare a banilor, bine pus la punct, printr-o economie subterană, în strânsă corelaţie cu sistemul bancar.

Tot acum avem şi o concretizarea a devalizării şi distrugerii sistemului bancar, început în anii ’90, cu celebrele bănci naţionale/comerciale (Banca Agricolă, Bancorex, Bankop, Banca internaţională a Religiilor). Dacă aceste două etape încă nu au pecetluit soarta României, urmează acum parte a treia din acest plan. Vorbim de perioada 2010-2015… şi mai mult poate.

7 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Cel mai mai pertinent rezumat explicativ al ultimilor 25 de ani.
Planurile de viitor sunt cel putin la fel de negre.

martie 23, 2015

Riddick spunea...

E bine că e rezumat, sunt prinse mişcările de ansamblu, nu cazurile particulare.

martie 23, 2015

Crystal Clear spunea...

Da, excelent articol !
Felicitări că l-ai găsit !

martie 23, 2015

Crystal Clear spunea...

Com:
"A mai fost o sarcina importanta-trecerea si tratarea in derizoriu a nationalismului si patriotismului.
Distrugerea sentimentului de solidaritate ,realizat prin cumpararea liderilor de opinie si deturnarea protestelor prin contramanifestatii masive in favorea celor contestati.Aici si-au dat mana atat serviciile din est cat si cele din vest si sud-est.In structurile de conducere au fost impuse persoane fara origine etnica certa,si neaparat santajabile.O parere-serviciile au fost cele mai implicate in deznationalizarea si distrugerea statului.Fara aportul lor nu se reusea acest dezastru facut in 25 de ani-in toate razboiele din istoria moderna a Romaniei ,cumulat,nu s-a reusit o scadere a pibului cu 80 la suta,plus un asa mare exod."

martie 23, 2015

Riddick spunea...

Da. Eu însumi am căzut victimă, citeam săptămânal "22" şi "Caţavencu" şi "Cotidianul" (vechi), cumpăram cărţile lui Patapievici...

Declicul a fost la NU-urile francez şi olandez de la referendumurile din 2005 privind aşa-zisa "Constituţie europeană".

martie 23, 2015

Gabi spunea...

Pentru România şi împotriva Poporului Român, a fost pregătit un program diabolic şi extrem de periculos, cu un final incredibil.După falsificarea adevăratei istorii a Poporului Român şi după tentativele nereuşite de până acum, de data aceasta programul pregătit împotriva românilor este mult mai perfid şi diversificat. Scenariul derulat în România (copiat după cel aplicat în Rusia în anul 1917 şi în ţara noastră din 1945) a vizat ca, începând cu 22 decembrie 1989, în funcţiile de preşedinte al României, în conducerea Parlamentului, în Guvern şi în fruntea principalelor instituţii ale Statului Român să fie promovaţi şi susţinuţi cât mai mulţi minoritari care execută ordinele primite din străinătate. Românii încă nu ştiu că, în ultimii 25 de ani, nu au avut un preşedinte român al României, ci numai minoritari, care păstrează secretul asupra etniei din care fac parte. În mod deloc întămplător, românii sunt informaţi şi ştiu multe în cele mai diverse domenii, dar nu ştiu nimic despre etnia conducătorilor la nivel central, respectiv despre etnia celor care au ajuns preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, membrii Birourilor Permanente ale celor două Camere, preşedinţi de Comisii parlamentare permanente, senatori şi deputaţi, prim-miniştri, viceprimi-miniştri, miniştri de stat, miniştri, miniştri delegaţi, secretari generali ai guvernului, consilieri prezidenţiali, secretari de stat, directori ai serviciilor secrete, conducători ai Televiziunii şi Radioului public, conducători ai instituţiilor centrale şi ai agenţiilor naţionale, cei din consiliile de administraţie de la Banca Naţională a României şi de la celelalte bănci de stat, până la lichidarea lor, cei din Comisiile prezidenţiale.

Românii au dreptul să afle cine a guvernat România în ultimii 25 de ani ! Unii dintre ei au dublă cetăţenie, alţii sunt copiii sau nepoţii celor care au adus comunismul din U.R.S.S., dar majoritatea au nume şi prenume neaoş româneşti. Când vor afla adevărul despre etnia conducătorilor din ultimele două decenii românii se vor deştepta foarte repede şi vor înţelege de ce, prin viclene uneltiri, Ţara a fost adusă în pragul falimentului şi Poporul Român la sapă de lemn.

martie 24, 2015

Riddick spunea...

De pecinginea asta nu scăpăm noi uşor. Mi-e că tot prin violenţă.

Contraagenda prezidenţială (III). Ardealul

Ilie Şerbănescu

O problemă pe care agenda prezidenţială n-o va putea ocoli este legată de procesul  nerecunoscut public al “reconfigurării” orbitei economice a Ardealului. în spaţiile fără graniţe economice – precum este şi UE – regiunile orbitează economic în mod obiectiv în jurul polilor de putere economică existenţi sau în dezvoltare, indiferent de graniţele politice. Pentru Ardeal, Bucureştiul este cel mai slab pol de putere economică din zonă. Budapesta şi Viena sunt mult mai puternice şi mult mai aproape. În plus, de ani de zile, Bucureştiul parcă face tot ce este posibil pentru a se depărta de Ardeal, evitând pur şi simplu să construiască o arteră de comunicaţie modernă (autostradă, drum expres) care să treacă munţii fie spre Braşov, fie spre Sibiu. În tot acest timp, Ardealul s-a apropiat de Ungaria/Austria, autostrăzile venind dintr-acolo spre graniţele României şi din Ardeal înaintând spre Vest. Bucureştiul este tot mai izolat. Investiţiile străine, atâtea câte sunt, se cantonează în Ardeal, nici n-au prea auzit de Moldova sau Oltenia. Iar investiţiile germane – pe a căror “invazie” se mizează în condiţiile venirii la putere a lui Iohannis – se opresc toate la arcul carpatic. Câteva zboruri săptămânal leagă Timişoara sau Clujul de Bucureşti, câteva zeci de zboruri săptămânal leagă aceste oraşe de Budapesta, Viena, Franktfurt. Si politicul urmează până la urmă economicul! “Desprinderea” politică a Ardealului de Bucureşti este probabil o chestiune doar de timp! Sorocul poate cădea în timpul mandatului actualului  preşedinte. Pe fond n-are vreo importanţă că acest preşedinte este un etnic minoritar. Poate că tocmai acest lucru va fi un impediment în calea “desprinderii”, căci dl Iohannis va fi “apăsat” oricum de faptul că dacă aşa ceva se întâmplă cumva, s-ar întâmpla pe vremea unui etnic minoritar, deşi Ardealul l-a adus pe domnia sa, prin vot, în fruntea ţării şi nu ştim ce aşteaptă exact Ardealul de la domnia sa! Poate aşteaptă chiar “desprinderea” de Bucureşti, întrucât teza principală a etnicilor români majoritari din Ardeal, şi nu a altcuiva, este că ei muncesc şi le toacă banii miticii de la Bucureşti! Dar, evident, o desprindere politică a Ardealului de Bucureşti depinde în esenţă de contextul internaţional şi de aranjamentele, de acum în negociere, dintre marile puteri. După cum s-a dovedit, Bucureştiul este un simplu spectator. La orice! Detaşarea Ardealului nu va face excepţie! Bucureştiul şi-a cedat străinilor resursele naturale, industriile, banii, băncile, pădurile, pământurile. Care este deosebirea de va ceda şi niscai teritorii?! Cu numele evident, căci faptic controlul economic a fost cedat demult! Bucureştiul va pierde Ardealul! N-a făcut nimic să-l păstreze. Adevăratul păcat este însă că nu-l va pierde în luptă, în faţa superiorităţii adversarului. îl va pierde în linişte, pe Facebook!

Contraagenda prezidenţială (II). Justiţia

Ilie Serbanescu

O problemă se poate spune complet nouă care va bate la uşa preşedintelui Iohannis o constituie consecinţele intrării masive în acţiune a justiţiei din România. Aceasta are o problemă în economie: furtul abominabil, care datează de ani de zile şi s-a amplificat cu timpul. Pentru a da o dimensiune fenomenului, se poate arăta că transferul de la stat către privat a economiei – transformare de esenţă în trecerea de la comunism la capitalism – s-a realizat în proporţie de cel puţin 80% prin furt, printr-o gamă întreagă de instrumente dintre care foarte puţine reprezintă jaf material în sine, iar cele mai multe sunt montaje şi malversaţiuni financiare din arsenalul retrocedărilor frauduloase, al subevaluării activelor când statul este vânzător şi supraevaluării activelor când statul este cumpărător. Deci, un teren integralist pentru justiţie! Din păcate, justiţia – pentru a nu fugi de cuvinte – n-a “deranjat” acest proces. Acum, după ani şi ani, parcă se trezeşte şi intră masiv în acţiune. Începe acum să facă ceea ce trebuia să facă de cel puţin 10-15 ani. Se află în vizor spre investigare un “teren” de circa 40-50 miliarde euro în termeni anuali!

Din imensul prejudiciu adus ţării, justiţia n-a reuşit până acum decât recuperări derizorii. Deoarece, chiar şi în acţiunea în forţă din ultimul timp, n-a ajuns la marii prejudiciatori, iar în cazul unor personaje sonore s-a limitat la cauze de rangul 14: personajul vânduse ţara şi a fost “luat” pentru nişte termopane! Cea mai tulburătoare disfuncţie este că, în timp ce capitalul străin a ajuns de departe principalul evazionist fiscal, este, probabil ca nou stăpân al României, ocolit de justiţie care se poartă cu acesta precum cu un bibelou de porţelan.

Nimeni nu ştie de fapt ce consecinţe concrete va avea, pe plan imediat şi pe termen lung, intervenţia masivă, dar deocamdată selectivă şi oricum tardivă, a justiţiei în acest hătiş economic infracţional. Pornind de la faptul obiectiv că “mai bine mai târziu decât niciodată”, există desigur un tronson puternic de consecinţe pozitive, ceea ce se va concretiza în anumite recuperări din prejudiciile trecutului şi poate mai ales în descurajări ale infracţionalităţii viitoare. Totuşi, nu sunt de ignorat consecinţele să le zicem colaterale, respectiv reacţii de dezangajare – fugă de răspundere, evitarea preluării de responsabilităţi, ocolirea funcţiilor – care pot duce la blocaje în administraţie, îndeosebi la nivel local, dar şi la nivel central. Este foarte posibil ca, pe termen scurt, consecinţele pe linie de blocaj să apuce să cântărească mai greu până ce vor ajunge să fie resimţite consecinţele pozitive.

Fără să vrea, toate aceste probleme se vor strânge pe masa preşedintelui. Cu atât mai mult cu cât, ca fenomen nou, nu există instituţional nimeni care să fie împuternicit şi pregătit să gestioneze în echilibru asemenea probleme. (va urma) 

 

Contraagenda prezidenţială (I) Scadenţele

Contraagenda prezidenţială (I) Scadenţele

Ilie Serbanescu 

Mai multe probleme – nou apărute sau mai vechi dar ajunse la scadenţă – se vor insinua pe agenda preşedintelui Iohannis, indiferent de dorinţa domniei sale, alcătuind un fel de contraagendă, căci se interpun în calea proiectelor sale, cel puţin a acelora făcute cunoscute public. 

O problemă ce va începe să-şi arate colţii este legată de faptul că desaga cu active de stat s-a cam golit. Pentru capitalul străin deja instalat în România şi mai ales pentru cel nou, tocmai pe a cărui venire se mizează în urma ajungerii la Cotroceni a “neamţului” Iohannis, va fi o situaţie nouă. Accesul la resurse şi active se va scumpi, căci numai statul român vinde practic gratis! Până acum se băga mâna în desagă. Costa puţin şi o rată fabuloasă de profit era asigurată. Populaţia românească nu prea resimţea imediat efectele, întrucât se lua de la stat. De-acum, proprietarii privaţi care au preluat deja controlul economic îl vor vinde scump. Pentru a se ajunge la aceleaşi resurse sau active va trebui să se cheltuiască cu mult mai mult decât până acum, iar ratele de profit pe unitate de investiţie vor scădea. Spre compensare, capitalul străin în ansamblu, pentru a se îndestula în continuare la ratele la care s-a obişnuit,  va trebui să ia direct de la gura oamenilor. Ca urmare, presiuni uriaşe vor fi resimţite în domeniile care au legătură nemijlocită cu nivelul de viaţă şi care, nu întâmplător, ori sunt deja dominate de capitalul străin (utilităţile publice, retailul alimentar şi nealimentar) ori sunt vizate spre confiscare totală de către acesta la dispoziţia sa (cheltuirea banului strâns prin impozite pentru sănătate, absorbţia unei părţi mereu mai importante din banul colectat pentru pensii prin sistemul pensiilor private). Presiunile, de acum înainte directe, ale capitalului străin asupra populaţiei se vor resimţi mereu mai puternic şi, inevitabil, problema va ajunge pe masa preşedintelui, chiar dacă rezolvarea nu este treaba acestuia şi chiar dacă domnia sa ar încerca  să evite implicarea. De pildă, nu cândva în viitor ci imediat, va fi greu de vorbit despre lucrul bine făcut celor vreo 200.000 de mici întreprinzători români, cu nu se ştie câte sute de mii de alţi români în salarizare antreprenorială sau în întreţinere familială, care din 2015 vor trebui să plătească substanţial mai scump gazele, şi nu pentru că ar exista vreun temei economic, ci doar pentru faptul că aşa au decis, în virtutea unei aşa-zise liberalizări, nişte birocraţi de la Bruxelles şi Berlin, care confundă economia de piaţă cu jaful de tip colonial al bogaţilor din centru pe seama săracilor de la periferii. În faţa unei asemenea situaţii, nu te spală nici postările pe Facebook! Acestea mai merg doar pentru cei de prin afară, căci aceia nu plătesc gazele în România!   (va urma).

  Contraagenda prezidenţială (II)Justitia