AGERO:
Românii spun că îl iubesc pe Eminescu, deşi nu-l cunosc sau îl cunosc la nivelul “Pe lângă plopii fără soţ”! Păi dacă însuşi preşedintele Uniunii Scriitorilor, marele critic Nicolae Manolescu, arată în Istoria sa că “Eminescu este nul ca dramaturg”? Nu mai e decât un pas până la „Eminescu, cadavrul nostru din debara”! Era şi un alt critic, cam graseiat, care, la cârciuma Uniunii, ori de câte ori auzea vorbindu-se de Eminescu, zicea: “Când aud de Eminescu, îmi vine să scot pistolul!”
Evident, pentru această prostie,
dl. Niki ar trebui să-şi dea demisia din fruntea scriitorimii.
Fiindcă o face din frondă şi din ignorare, metoda sa critică
strălucitoare, fără să-i fi citit piesele lui Eminescu, fără să
cunoască faptul că multe din poeziile poetului se datorează
dramaturgului, unele sunt chiar rupte din piesele sale, poezia fiind
în mare măsură determinată de viziunea şi experienţa dramaturgului,
cum arăt pe larg în volumul Shakespeare şi Eminescu. Locul lui
Eminescu este lângă Shakespeare, categoric.
Românii mă pot contrazice numai
dacă am să văd că la alegeri va ieşi candidatul opoziţiei. Fiindcă
Eminescu a spus că “adevărul
este întotdeauna de partea opoziţiei”.
Aceasta e regula democraţiei, să votezi mereu cu opoziţia. Cu
schimbarea. Fiindcă, după ce opoziţia câştigă alegerile, începe să
mintă, să se împută, dat fiind că nu-şi poate ţine promisiunile, şi
atunci apare o nouă opoziţie, care spune adevărul, iar tu, popor,
trebuie să votezi cu opoziţia opoziţiei de ieri. Şi tot aşa.
Dar acest mecanism al
democraţiei, la noi, este defect, nu-l cunosc nici puterea, nici
opoziţia. Problema mare este dacă chiar există în România o opoziţie
reală, fiindcă mulţi români se întreabă, oare cei din opoziţie nu
sunt din acelaşi aluat cu cei de la putere?! Toţi stau şi se bat în
aceeaşi oală împuţită de ciolane rupte şi hâhâieli afumate.
De regulă, candidaţii la
preşedinţie nu sunt maturi, nu sunt profunzi, nu sunt politicieni de
înaltă factură. Şi oricine iese, e bun, e căldicel, e tocmai bun de
mestecat, fiindcă, dacă are gărgăuni, el va fi domesticit de masa
subterană, adevărata clasă politică multi-conducătoare în România.
Indiferent cine iese, ştim cine conduc lucrurile bine desfăcute din
subterane. Această armată de supraveghere nu este nici de partea
opoziţiei, nici a puterii, e de partea ei, e o supraputere, puterea
nevăzută, care manevrează puterea vizibilă, naivă şi înfometată.
Grid Modorcea
