Sclavii în casă ai Uniunii Europene

Ţăranul Amar


House nigger / House nigga' / House negro - peiorativ: "negru de casă" (un negru faimos l-a numit astfel pe Obama, cu expresia veche)

Invectiva:

”Cioroi în casă” este un termen peiorativ, folosit pentru a compara o persoană de culoare cu un sclav în casă deținut de stăpînii de sclavi, în perioada sclaviei legale din Statele Unite ale Americii.

Termenul a fost folosit pentru prima dată într-un discurs public de Malcolm X în 1963, pentru a face distincția ”sclavilor în casă” de ”sclavii la cîmp” deținuți de stăpînii lor.

Astfel, ”sclavii în casă” erau descriși ca avînd o viață mai bună decît cealaltă categorie, a ”sclavilor la cîmp”, în schimbul compromisului pe care îl făceau prin părăsirea plantațiilor pentru a-i sluji îndeaproape pe stăpînii lor, în case, renunțînd în acest fel la lupta împotriva sclaviei și susținînd structurile de putere ale asupritorilor albi.


”Sclavii în casă” au fost acuzați că au renunțat la mîndrie, la cultura și tradițiilor lor, devenind colaboraționiști ai asupritorilor albi doar pentru a putea să beneficieze de traiul mai bun în casa stăpînilor lor, în comparație cu condițiile foarte aspre de pe plantații.

Cu atît mai blamați erau ”sclavii în casă” de cei de pe plantații cu cît, bucurîndu-se de un trai relativ mai bun în casa stăpînilor albi, servitorii începeau să se identifice cu asupritorii lor, să se creadă mai buni decît ”sclavii la cîmp”. 

Încet-încet, ”sclavii în casă” se deziceau de ceilalți sclavi, participînd și ei efectiv la asuprirea populației de culoare, ajutîndu-și stăpînii albi să mențină controlul asupra ”sclavilor la cîmp” și servind interesele asupritorilor cu un zel chiar mai mare decît al acestora. 

”Sclavii în casă” doreau să se integreze, cît mai mult posibil, în viața stăpînilor lor, adoptînd în acest scop obiceiurile albilor, limba și tradițiile asupritorilor.

Pînă în ziua de azi, termenul de ”sclav în casă” a fost perpetuat în comunitatea persoanelor de culoare din Statele Unite, pentru a descrie un individ servil, fără coloană vertebrală, gata să renunțe la mîndrie și la ceea ce îl definește și să își pupe șefii și stăpînii în fund pentru a obține minime favoruri materiale. 

Iar echivalentul modern al unui sclav în casă este spălătorul de vase care a fost pus de șefii săi să îi supervizeze pe ceilalți spălători de vase din bucătăria unui hotel sau restaurant de lux și care dă dovadă de exces de zel, făcînd viața grea colegilor săi doar pentru că, din postura de favorit al șefului, a ajuns să se creadă, la rîndul lui, șef.

Prin atitudinea lor generală, de la integrarea în UE și pînă în prezent, prin servilismul maladiv și extirparea oricărei urme de mîndrie în relația cu vesticii cei pricopsiți, în speranța că vor primi resturile de la masa celor bogați, cei mai mulți dintre români s-au dovedit a nu fi altceva decît niște sclavi în casă ai Uniunii Europene.

"Centrul-dreapta" ignoră în mod deliberat temele majore de atac la stânga eurosocialistă PSD

Prioritate de Dreapta

Fiindcă sunt complici ! Nimic despre revenirea la pragul de 50% participare pentru validarea referendumurilor, şi probabil tot nimic despre redevenţe în anunţata moţiune de cenzură a PnL. Tema "anticorupţiei" e moartă demult, şi totuşi s-au blocat în ea şi o rulează non-stop în loc să atace şi pe alte teme majore.
Alţii preiau agenda redevenţelor şi o aduc în stradă. "Şisto-dacii". Pe care nu (prea) i-am auzit să protesteze şi împotriva preconizatului export de gaze din producţia internă, cu care şi "opoziţia" este de acord: "...perche tutto il mondo e d'accordo ! TUTTO IL MONDO !" (la momentul 3:50). Accentul cade pe "fracking", tema redevenţelor este doar pretextul:
Protest: Guvernul Ponta vrea să taie pe șest redevențele la petrol și gaze!

Duminică, 30 noiembrie, în Piața Universității din Capitală va avea loc, între orele 16.00 – 20.00, protestul ”Guvernul Ponta vrea să taie pe șest redevențele la petrol și gaze!”, anunţă Grupul ”Fără fracturare” – București, într-un comunicat remis redacţiei, pe care îl publicăm integral.

„În timp ce plănuiește în plină iarnă explozia prețului la gaze destinate consumului casnic, sărăcind și mai tare populația, premierul V. Ponta are de gând, începând cu ianuarie 2015, să sărăcească şi bugetul României cu sumele reprezentând redevențele datorate de firmele care extrag gaz și petrol din România. În felul acesta, anual, bugetul țării, și așa sărăcit de recesiune, jaf și crasa incompetență, poate pierde cea mai mare parte a veniturilor încasate pe baza redevențelor la petrol și gaze, situate undeva la 1 miliard de lei.
După cum ştim, statul român se laudă deja cu “performanţa” de a încasa printre cele mai mici redevenţe din lume din extracţia de petrol şi gaze, de până la cinci ori mai mici decât statele din vârful clasamentului. Detalii despre calculul redevenţelor în lume şi la noi găsiţi aici: http://goo.gl/97KzcX 
Actualele cote de redevenţe expiră în luna decembrie 2014. Ca de obicei, Guvernul a dat dovadă de o totală LIPSĂ DE TRANSPARENȚĂ, purtând negocierile cu marile companii pe ascuns, departe de ochii publicului şi evitând orice dezbatere pe această temă. Din informaţiile care s-au scurs, reiese că în luna decembrie va fi aprobat un proiect de ordonanţă de urgenţă care prevede aplicarea unei taxe pe profitul obţinut din exploatare, în loc de redevenţe. În plus, Guvernul va renunţa şi la alte taxe în vigoare, aplicate companiilor petroliere.
Acest lucru este extrem de îngrijorător, dacă ne gândim la faptul că marile companii din domeniul energiei au obiceiul de a face evaziune fiscală şi de a-şi diminua profitul prin diferite inginerii financiare – vedeţi spre exemplificare scandalul OMV Petrom.
Cel mai probabil, vor fi încasaţi şi mai puţini bani la buget de pe urma companiilor petroliere (deja România are redevențele cele mai mici din UE, neexistand niciun organ al statului care să controleze dacă declarațiile companiilor privind producția pe baza căreia se calculează redevențele sunt corecte), ceea ce înseamnă că alticineva va trebui să achite nota de plată pentru acest cadou.
Mai mult, există riscul ca exploatarile de petrol și gaze convenționale și mai ales cele neconvenționale să contamineze iremediabil apa, solul și aerul, statul fiind cel care și-a asumat responsabilitatea decontăminarii. Neîncasând nimic sau mai nimic de la companiile petroliere, ca urmare a acestei ordonanțe, statul român  nu va avea nici măcar o mică parte a banilor necesari pentru a remedia problemele masive de mediu provocate de exploatarile de petrol și gaze, mai ales cele realizate prin metoda fracturării hidraulice.
Astfel, se legiferează, pe ascuns, transformarea României într-o colonie petrolieră, din ce în ce mai atragătoare pentru cei care vor dori să extragă petrolul și gazele romanești, cu precădere neconvenționale, iar a cetățenilor români în cobai. Totul, bineînțeles, fără ca cel mai mic beneficiu să se întoarcă la cetățenii acestei țări.
Este evident că dacă această ordonanţă ar fi în beneficiul nostru, al românilor, şi nu al companiilor petroliere, atunci ea nu ar fi ţinută într-un MARE SECRET, pentru a fi votată când societatea civilă este cel mai puțin atentă, adică în luna decembrie.
Conform Legii Petrolului, bogațiile subsolului aparțin statului roman, adică cetățenilor săi, iar înstrăinarea lor sau orice modificare a regimului înstrăinarii trebuie să se faca prin dezbatere publica, cu cumpanirea interesului public înaintea interesului companiilor.
Cetățenii au dreptul de a fi informați și consultați în legatură cu resursele naturale, unul din atributele suveranității naționale. Și așa deciziile luate de statul român privind resursele au fost făcute într-o lipsă totală de transparență, interesul public și național fiind prejudiciat masiv. Între timp, societatea civilă s-a trezit și își cere dreptul legitim de a fi informată și consultată asupra acestui subiect extrem de important!
Din aceste motive, pe 30 noiembrie ne vom cere drepturile în stradă şi vom protesta împotriva acestei ordonanţe secrete, care legiferează transformarea Romaniei într-o colonie postmodernă.
Vom trage un semnal de alarmă şi vom forţa politicienii şi presa să aducă această ordonanţă pe agenda publică, înainte de a fi prea târziu. Nu vom renunța la proteste până când acest act normativ nu este supus DEZBATERII PUBLICE!
NU CORPORAȚIA FACE LEGISLAȚIA!

Postcomunismul, virajul colonial (II)

Prioritate de Dreapta

Invazia vestică în Est s-a soldat cu acaparări masive şi la viteze istorice. Ca în scenariul clasic colonialist, capitalul vest-european s-a înfipt de la început în ceea ce constituie rulajul banului într-o economie: exploatarea resurselor naturale, distribuţiile de energie (cele care colectează banii din asigurarea cu energie) şi băncile. Restul – industrii, servicii, comerţ – s-a prăbuşit aproape implicit în braţele „eliberatorilor” vestici.

Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Destrămarea Uniunii Sovietice şi a conglomeratului ei satelitar din Euroapa centrală şi de est a oferit Vestului Europei oportunitatea istorică a unor surse de aprovizionare şi pieţe de desfacere aproape neaşteptate în cvasiproximitate şi de cvasigratuitate – un adevărat balon de oxigen pentru cel mai în vârstă dintre centrele de putere economică ale lumii şi, oricum, cu cel mai costisitor model social, devenit handicap în faţa ascensiunii noilor concurenţi mondiali din Asia. Vestul Europei s-a repezit pe Centrul şi Estul Europei oferite pe tavă de istorie. S-a dovedit a fi fost luat pe nepregătite, nearătând vreo strategie pe termen lung. De fapt, a făcut atât cât l-a dus capul! Probabil, nu puteau imagina altceva cele 5-6 puteri foste coloniale strânse laolaltă în cadrul UE, care de cel puţin două-trei secole nu-şi datoraseră prosperitatea decât extracţiei sistematice şi masive din teritoriile coloniale. Ceea ce era nou acum era doar faptul că trebuiau să pună în operă un sistem colonial în comun, un fel de „colonialism colectiv”. Regulile şi constrângerile aveau să fie stabilite în comun în cadrul UE, iar colonialismul propriu-zis urma să fie practicat de capitalul privat occidental, în frunte cu marile lui multinaţionale. A fost o politică statală de tip colonial!

In condiţiile concrete existente, a fost de-ajuns să se stabilească de la centru premisele, apoi totul a venit de la sine. In spiritul libertăţii de mişcare şi acţiune propovăduite, s-a trâmbiţat nevoia unei liberalizări rapide şi depline a circulaţiei produselor, serviciilor şi capitalurilor, a schimburilor comerciale, valutare şi de investiţii. Ce însemna acest lucru?! Că de la sine cei puternici şi deja aşezaţi în piaţă, adică cei din Vest, vor acapara tot, întrucât în mod obiectiv nou veniţii din Est nu puteau fi decât slabi şi fără potenţe tehnologice şi financiare. Fără de mirare, circulaţia forţei de muncă nu avea să beneficieze de acelaşi regim, liberalizarea ei urmând să fie făcută treptat, pentru ca Estul să nu profite cu ceva, iar Vestul să nu fie afectat cu ceva. Dar, era de ajuns ca principiul călăuzitor proclamat să fie transferul economic de la stat la privat pentru ca piesele de forţă şi importanţă strategică din economia estică să treacă automat în mâna capitalului vestic, în măsura în care capitalul privat autohton estic era inexistent la început şi oricum fără vlagă pe parcurs.

Invazia vestică în Est s-a soldat cu acaparări masive şi la viteze istorice. Ca în scenariul clasic colonialist, capitalul vest-european s-a înfipt de la început în ceea ce constituie rulajul banului într-o economie: exploatarea resurselor naturale, distribuţiile de energie (cele care colectează banii din asigurarea cu energie) şi băncile. Restul – industrii, servicii, comerţ – s-a prăbuşit aproape implicit în braţele „eliberatorilor” vestici. Esenţială a fost implementarea cât mai rapidă a mecanismului de extracţie de sevă economică din Est, care operează în principal şi masiv prin menţinerea în Est a salariilor mici, dar generalizarea (impusă) aici a preţurilor din Vest. (va urma)

Un comentariu :

Riddick spunea...

Postcomunismul, virajul colonial (I)

Când va anunţa Banca Naţională că aurul României a ajuns în siguranţă acasă?

Prioritate de Dreapta

N-am reţinut ca această întrebare să-i fi fost adresată lui Isărescu, înainte de a fi re-re-reales de parlament cu vot secret (cu doar 9 voturi contra din 386!). Olanda şi-a vândut între 1991 şi 2011 (în 20 de ani) 1100 din cele 1700 de tone de aur... "pentru a se alinia la nivelul celorlalte state deţinătoare de rezerve în aur".

BURSA:

     Ştirile despre aur din presa internaţională a ultimelor luni au fost, aproape exclusiv, concentrate pe declinul major al preţului său exprimat în dolari.
     Această tendinţă, care ridică destule semne de întrebare, nu împiedică o serie de bănci centrale importante să acţioneze contrar opiniei generale.
     "Banca Olandei şi-a ajustat politica de repartizare a stocului de aur şi a transferat aur din Statele Unite în Olanda pentru o repartizare mai echilibrată", se arată într-un comunicat de presă de pe site-ul DNB (De Nederlandsche Bank).
     Doar 11% din rezerva de aur a Olandei a fost păstrată în ţară înainte de 2014, restul fiind depozitat în Statele Unite (51%), Canada (20%) şi Marea Britanie (18%). Conform noii politici, 31% din aurul monetar este depozitat la Amsterdam, 31% în Statele Unite, iar cantităţile din Marea Britanie şi Canada au rămas neschimbate, după cum se mai arată în comunicatul DNB.
     Dar de ce şi-a schimbat politica Banca Olandei în ceea ce priveşte rezerva de aur? Nu a fost declarat metalul preţios, în urmă cu mai multe zeci de ani, doar o "relicvă barbară", care nu mai are ce să caute în sistemul financiar modern?
     DNB justifică repatrierea aurului prin "alinierea cu alte bănci centrale, care deţin o parte tot mai mare a aurului pe plan intern", dar şi prin faptul că "o distribuire mai echilibrată a stocului de aur ar putea avea un efect pozitiv asupra încrederii publicului".
     Datele de la World Gold Council arată că rezervele oficiale de aur ale Olandei sunt de 612,5 tone. Aceasta înseamnă că DNB a repatriat din SUA 122,5 tone.
     De Telegraaf, cel mai important cotidian din Olanda, a scris, la sfârşitul săptămânii trecute, despre transferul aurului, în cel mai mare secret, de la New York La Amsterdam.
     "Nu mai este înţelept să păstrăm jumătate din aurul nostru în altă parte a lumii", a declarat un purtător de cuvânt la DNB pentru De Telegraaf.
     Cum procesul de repatriere a aurului în Olanda a durat mai multe luni, se poate aprecia că oficialii DNB nu au avut nevoie de declaraţiile lui Alan Greenspan pentru a se convinge de importanţa unei ancore monetare în vremuri de criză. "Aurul este monedă, chiar una de primă importanţă. Nicio monedă fiduciară, inclusiv dolarul, nu se poate ridica la nivelul său", a precizat fostul preşedinte al Federal Reserve în cadrul unei conferinţe organizate de Council on Foreign Relations.
     Pentru Koos Jansen, un analist olandez al pieţei aurului, "impactul repatrierii aurului de către Olanda poate avea implicaţi majore", deoarece "subliniază îngrijorarea tot mai mare faţă de stocarea aurului în Statele Unite".
     Rămâne de văzut dacă ultima decizie a unei bănci centrale va influenţa rezultatul referendumului din Elveţia, de la sfârşitul lunii. Acolo, o iniţiativă cetăţenească a adunat suficiente semnături pentru a supune votului popular propunerea ca tot aurul Elveţiei să fie deţinut în ţară, iar banca centrală să deţină cel puţin 20% dintre activele sale sub formă de aur fizic.
     Cotidianul online The Local a scris că nu au existat prea multe dezbateri în presă despre acest punct din referendum, în condiţiile în care guvernul, banca centrală şi principalele partide politice şi-au exprimat opoziţia.
     În opinia lui Thomas Jordan, preşedintele Băncii Elveţiei (SNB), aprobarea repatrierii aurului şi fixarea prin lege a ponderii acestuia în bilanţul băncii centrale va fi "fatală", deoarece "va limita activitatea pe termen lung a băncii", conform unor declaraţii pentru Le Matin Dimanche şi SonntagsZeitung.
     Secretul şi rapiditatea cu care Olanda şi-a repatriat o parte semnificativă a aurului de la New York va oferi, probabil, un nou impuls şi iniţiativei similare din Germania.
     În urma unei largi campanii de presă în 2012, Bundesbank a anunţat un calendar de repatriere a circa 300 de tone de aur de la New York. În urma negocierilor cu Statele Unite s-au stabilit etapele procesului, care ar fi trebuit să se încheie în 2020.
     Speculaţiile, conform cărora orizontul de timp îndelungat se datorează lipsei metalului preţios din depozitul de la Federal Reserve Bank of New York, au apărut imediat. După cum arată datele oficiale, Germania a repatriat 5 tone de aur de la FRBNY în 2013, iar în vara acestui an o ştire Bloomberg arăta suspendarea procesului, deoarece "aurul Germaniei este în siguranţă în mâini americane".
     Noua atitudine faţă de aur a băncilor centrale din Europa ar putea fi explicată şi de ultima analiză a organizaţiei neguvernamentale Laboratoire Européen d'Anticipation Politique.
     Pentru analiştii LEAP, doar acum încep să fie conştientizate dimensiunile sistemice ale crizei globale şi tot mai multe ţări pun la îndoială ordinea globală construită de Statele Unite după căderea Uniunii Sovietice.
     "Jucătorii lumii anterioare, mai ales din cauza completei neînţelegeri a trăsăturilor lumii de mâine, încearcă să folosească toate instrumentele clasice ale dominaţiei (financiare, militare, religioase sau ideologice) pentru a bloca evoluţia naturală a lumii", se arată în raportul LEAP.
     Succesiunea rapidă a unor evenimente din ultima lună, i-a determinat pe analiştii de la LEAP să mai scrie că "s-a reluat globalizarea în stil chinez", iar aurul pare să joace un rol deosebit de important, poate crucial, pentru noua tendinţă.
     "China deţine deja mai mult aur decât orice altă ţară", a declarat Steve Quayle, un expert al pieţei aurului, într-un interviu recent acordat King World News, cantitatea estimată fiind de 10.000 până la 11.000 de tone. Aceasta explică, în opinia sa, şi accelerarea achiziţiilor de aur de către Rusia, metalul preţios urmând a juca un rol primordial în noua ordine monetară globală.
     Într-un articol recent (n.a. "Supravieţuirea marilor bănci internaţionale depinde de manipularea pieţelor?", BURSA, 14.11.2014) arătam că preţul spot al aurului l-a depăşit pe cel forward, pentru maturităţile de până la şase luni. Această situaţie este neobişnuită şi indică o cerere majoră pentru livrarea imediată a aurului fizic, pe fondul unor deficite serioase la nivelul ofertei. În ultimele zile, ratele GOFO (n.a. gold forward rate) au coborât şi mai tare în teritoriul negativ.
     "Oamenii vorbesc tot mai mult că banii aruncaţi din elicopter (n.a. referire la o declaraţie din 2002 a lui Ben Bernanke) şi anularea datoriilor reprezintă singura soluţie rămasă pentru actuala criză", a scris recent Jim Reid, unul dintre cei mai influenţi economişti de la Deutsche Bank, într-o analiză preluată de Zerohedge.
     În aceste condiţii şi pe fondul deciziei Commerzbank de a impune dobânzi nominale negative depozitelor mari, nu mai poate fi exclusă revenirea aurului la rolul său de ancoră monetară.
     Ultimul raport anual al BNR arată că 59,15% din rezerva de aur a României se află în depozite externe. Din păcate, nu este specificată şi repartizarea acestor depozite sau cantităţile din fiecare locaţie.
     Oare putem spera că, într-un viitor nu prea îndepărtat, Banca Naţională a României va anunţa că aurul nostru a ajuns în siguranţă acasă?  

Acest clip trebuie vizionat de mai multe ori în fiecare casă din România

Prioritate de Dreapta


 

"La ei sunt banii dumneavoastră !"

Un comentariu

Riddick spunea...

Spargerea monopolului de stat în energie a fost una dintre cele mai mari trădări naţionale, comparabilă cu vânzarea băncilor mari de stat şi a Petromului. Trebuiau integrate la un singur minister (al Energiei) distribuţia de gaz, de energie electrică, minele, electrocentralele (de toate tipurile). Când colo, s-au spart "regional", spre a fi vândute mai uşor. CFR s-a spart şi el (Marfă, Călători, Infrastructură), avem Termoelectrica, Hidroelectrica şi Nuclearoelectrica. Încălcam, altfel (nespărgându-le) "normele UE" ? Pâi, atunci, la dracu' cu această UE şi cu lătrăii săi !

Românii nu mai au control asupra economiei României. Statul nici atât!

https://www.youtube.com/watch?v=zaDTXYFZXfA

https://www.youtube.com/user/TheNewsInfo1000/videos

Cheia geopolitică a alegerii lui Iohannis ca preşedinte în România

Prioritate de Dreapta

Dacă PSD nu mătrăşeşte Grupul de la Cluj (urgent !), se va dezintegra. N-ar strica şi aducerea unui lider real de stânga în locul eurosocialistului Ponta. Ironic, a ajuns să depindă de PSD rezistenţa la diktatele externe...
ZiuaNews:
Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat - și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.
Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită, în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine anume conduce România și cât de disciplinată va fi România în executarea unor directive americane, ale NATO sau ale UE devin lucruri vitale pentru marile puteri. Cu cât țara are o mai mare autonomie, cu atât ea se poate disocia de unele strategii concepute la Washington sau la Bruxelles (fie în centrul Bruxelles fie la Evere...) Or, o politică autonomă (axată pe interese naționale, și nu pe prioritățile NATO) este ultimul lucru pe care și-l dorește Occidentul, care are deja mari probleme, în acest sens, cu state ca Turcia și Ungaria. Un lider relativ independent, cum e Viktor Orbán la Budapesta sau Erdogan la Ankara, care cenzurează directivele occidentale funcție de interesele naționale pe care le reprezintă, este o mare sursă de probleme pentru puterile ce vor să controleze lumea. Ar fi fost un coșmar pentru marile puteri să aibă și la București un lider politic relativ autonom sau cu un grad apreciabil de independență. De asemenea, ar fi fost foarte neplăcut ca în România conducerea să manifeste ezitări în intransigența față de Rusia, așa cum manifestă, de exemplu, Sofia.
Tocmai din acest motiv, nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este însă: de ce nu putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Pentru că e un om corupt, sau un impostor (din punct de vedere academic) sau un prieten al Rusiei? Nimic din toate acestea. Prea puțin contează, din punct de vedere geostrategic, plagiatul lui Ponta sau corupția PSD-istă. Defectul capital al lui Ponta, din unghiul de vedere geopolitic, este pur și simplu prea marea putere a PSD. De ce nu iubește Vestul PSD-ul? Pentru că e corupt, sau dictatorial, sau pentru că e „de stânga"(?) ori chiar „neocomunist"? Nici vorbă - toate acestea sunt simple sloganuri electorale. Corupția există în toate partidele și instituțiile românești, iar dacă Vestul ar opta să colaboreze doar cu politicieni nepătați el ar fi silit să se adreseze exclusiv sfinților și mucenicilor din Calendarul Ortodox... De fapt, SUA au colaborat perfect cu numeroase regimuri corupte (vezi nenumărate exemple din America latină și centrală), cu dictaturi nemiloase (vezi chiar Arabia Saudită, marele aliat arab al Vestului), și chiar cu regimuri de stânga (dacă acestea erau ascultătoare...) De ce, atunci, SUA și NATO refuză să facă din PSD aliatul lor principal în România? Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu... el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci?
Marele defect al PSD este forța sa politică, mult prea mare pentru a fi pe placul oricui vrea să dirijeze lucrurile în România. PSD-ul are un electorat constant, de multe milioane de votanți, putere organizatorică, rădăcini solide în teritoriu, numeroși susținători cu bani (indiferent că sunt numiți „baroni" sau „oligarhi"), și deci o anumită autonomie. Ne place sau nu, PSD este (încă) singurul partid solid, cu bază de masă, din România (nu va mai fi multa vreme... DNA, instituția prezidențială și alte forțe mai puțin vizibile îl vor demonta treptat). Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste granițe, el putându-se lesne replia în strategii naționale/naționaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. Din nou, Ungaria, Turcia și chiar Bulgaria atestă clar că mișcări politice solide pe plan intern constituie obstacole pentru aplicarea lină a directivelor SUA, NATO sau UE. De ce e Vestul așa de supărat pe Viktor Orbán? Pentru radicalismul său de dreapta? Nicidecum, acesta ar fi chiar pe placul republicanilor neoconservatori din SUA și al multor altor forțe de dreapta occidentale. Inacceptabil la liderul maghiar este faptul că el pune interesele maghiare mai presus decât prioritățile marilor puteri. Acest lucru nu îi va fi iertat. Cea mai bună dovadă a intransigenței occidentale față de regimurile „autonomiste" (care manifestă independență națională în raport cu marii actori strategici) este, așa cum indică analiștii, subminarea sistematică de către SUA a regimurilor arabe modernizatoare din Africa de Nord și Orientul Apropiat. Toate aceste regimuri erau nu doar orientate spre modernizare, ci și naționaliste, adică susceptibile de a iniția politici autonome. Este exact ceea ce nu li s-a iertat, și ceea ce a dus la subminarea lor, chiar cu prețul (constatabil azi) al exploziei radicalismului islamic al grupărilor ce s-au impus în locul lor în aceste regiuni.
Pe scurt, marile puteri occidentale nu au nevoie de regimuri politice relativ autonome, care să își poată negocia („precupeți") colaborarea cu Vestul; ele au nevoie de regimuri politice complet docile, care să execute disciplinat directivele de peste graniță. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate; evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD, și forțele aliate cu el, pot provoca surprize... Se poate spune că încă de atunci partidul lui Ponta și aliatele sale și-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles nu se tolerează veleitățile de autonomie politică, și era clar că ele sunt cu atât mai puțin tolerabile cu cât se proiectează un război cu Rusia. Orice promisiuni ar fi făcut Ponta americanilor, el nu prezenta încredere; acțiuni imprevizibile, ca acelea din 2012, s-ar putea repeta și singura garanție contra lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua. Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice" (gen GDS) și think tank-uri „academice" a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că... trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive. (Să nu-l confundăm pe Johannis cu Ferdinand I de Hohenzollern, după cum nici Ponta sau Băsescu nu pot fi confundați cu Ionel Brătianu...).
Bineînțeles, rezultatele alegerilor nu se explică pur și simplu printr-o conspirație a străinilor îndreptată contra poporului român. Mulți votanți (disperați, ca totdeauna, de ineficacitatea instituțiilor românești, de corupție și sărăcie) au investit speranțe într-un nou președinte (așa cum au făcut-o și în 2004... istoria se repetă). Românii disperați au contribuit și ei, masiv la aceste rezultate. După cum au contribuit toți cei care, supuși manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele și lipsurile lor - când de fapt a fost o competiție între inițiativa autohtonă și decizia marilor puteri. „Soluția Johannis" nu este o soluție de origine românească: fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o șansă. Johannis este prea lipsit de personalitate, prea lipsit de conexiuni politice de partid, și prea puțin cunoscut de masa electoratului pentru a dobândi așa repede un succes răsunător. Totuși, să nu uităm că el a prezis în mod genial și a anunțat explicit (cu o surprinzătoare aroganță, pentru un om până mai ieri necunoscut milioanelor de alegători români) sfârșitul carierei lui Ponta... cum s-o explica asta? O fi Johannis vreun clarvăzător, a primit el mesajul decisiv din lumea spiritelor? Da, el a primit un mesaj. Dar nu din lumea spiritelor, ci de acolo de unde se iau deciziile. După modelul doamnei Nuland, cineva i-o fi transmis poate lui Johannis: „F... the voters! Ponta is finished, you are the new President!"
Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe" și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale"; aceeași „schimbare la față" bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător"); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!", „acum ori niciodată!", „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!" etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul" - și va continua să fie asta câtă vreme va fi mai puternic decât se dorește la Washington și la Bruxelles - Evere!) Aceleași grupuri de „protestatari" dispuși să provoace dezordini de stradă, pentru a dovedi că nu votul alegătorilor contează, ci cauza „Binelui" (definit de cine trebuie și unde trebuie... nu de către alegători); aceleași amenințări cu „Revoluția" (amenințări care îl lasă pe cetățeanul român interzis... el credea că e pur și simplu vorba de alegeri prezidențiale, nu de răsturnări ale regimului) etc.
Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară" îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau - datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.
Adrian Paul Iliescu
(Argumente si fapte)

7 comentarii :

Riddick spunea...

PF Daniel Patriarh a bătut palma masonică cu Meister Klaus

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/pf-daniel-patriarh-a-batut-palma-masonica-cu-meister-klaus-135163

noiembrie 19, 2014

Anonim spunea...

Doamne ajuta RIDDICK. De multa vreme nu am mai comentat pe siteul tau. Referitor la articolul tau CHIAR NU NE INTERESEAZA CE VA FACE PARTIDUL BOLSEVIC A LUI TONTA. La ora actuala suntem cu lanternele pe NEAMT.

noiembrie 19, 2014

Anonim spunea...

Sau si Daniel a fost informat ca, in perspectiva unor evenimente ce vor sa vina, solutia gindita de mai marii Lumii e cea pe care am vazut-o, iar neacceptarea ei ar conduce la destructurare, astfel incit partile ''indisciplinate'' sa fie mult mai mici si mai usor de ''corectat''.
Intrebare e ce va sa vina !?!?

noiembrie 19, 2014

Anonim spunea...

De ce minimalizezi rolul celor care au iesit la vot?Daca nu era acest miracol al votului acum Ponta era presedinte.
Imi vine sa rad cand citesc de posibila rezistenta a PSD la comandamente externe,dupa ce au pupat 20 de ani pulpana Moscovei si de voie de nevoie au trebuit sa se dea dupa UE.Hai sa fim un pic seriosi.

noiembrie 19, 2014

Riddick spunea...

@Anonim 1+2: Parcă-i şi văd "recompunându-se" pe un nou-vechi "proiect naţional", regionalizarea. E aceeaşi cloacă, de fapt. Daniel şi partidele au datoria sa informeze prompt naţiunea la orice presiune externă, şi să organizeze rezistenţa. Desigur, vor face contrariul, ca şi până acum.

@Anonim 3: Ce n-ar face Iohannis din ce-ar face Ponta ? "Voia" cui, "nevoile" cui ? Nu ale noastre... Poate m-am exprimat greşit: eventual o facţiune din PSD ("baronii" care au sabotat - deocamdată - regionalizarea).

noiembrie 19, 2014

Anonim spunea...

Sa ne intelegem :
Dl. anonim care ma combate nu a citit materialul pe care-l comenteaza daca imi reproseaza ca ''minimalizez rolul celor care au iesit la vot''(??).
Nu minimalizez ci spun, doar, ca acel vot a fost stimulat cu un scop bine determinat, iar mare parte dintre votanti nu si-au dat seama ca sint folositi intr-o combinatie de amploare.
Despre combinatie au fost informate mai multe ''capete'', inclusiv popa cu sortulet.
Alegerea celor care au votat majoritar TREBUIE SA FIE ASUMATA DE ACESTIA SI SA NU AUD NICI MACAR UN SUSPIN CIND VOR DEVENI POLIGON DE INCERCARI PENTRU PAUSARII CE-L ANIMEAZA pe noul chirias(daca va ajunge) de la Cotroceni !
Daca Iohannis va sparge Romania sa va asumati raspunderea, voi astia istericii care faceati spume pe strazi, cu sau fara etnobotanice la bord.
Poti sa rizi pina ramii strimb, dar daca astia de au acum guvernarea ajung macar sa incheie contractele alea cu chinezii si tot e mai bine decit sa fim caprele de lux ale nemtilor, rusilor si a altora, concomitant.
Din cite am invatat eu in viata, poporul e prost politician si e bine, e spre binele lui, al poporului, sa nu se iluzioneze inutil.
Altfel isi prinde mina si face buba !!!
Imi cer scuze lui Riddick si promit sa nu mai deschid polemici inutile pentru a nu afecta tinuta acestui blog.

noiembrie 19, 2014

Riddick spunea...

După mine, relevanţa acestor alegeri este descifrabilă în cheia "cine e mai decis să bage (la o adică) România-n război (cu Rusia)" - şi se pare că PSD-ul (nu grupul Ponta) are reticenţe.


"Aşteptăm să lucrăm cu preşedintele ales şi cu noul Guvern al României."

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/doi-emisari-ai-sua-au-venit-la-bucuresti-a-doua-zi-dupa-alegeri-rose-gottemoeller-democratia-este-vie-si-sanatoasa-in-romania-asteptam-sa-lucram-cu-presedintele-ales-iohannis-si-cu-guvernul-sau-13598250

Epilog deprimant al alegerilor prezidențiale din 2014

 Valeriu Stănescu  

Prăbușirea României va continua:  

1) schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI;

2) secătuirea țării de ultimele resurse;

3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume;

4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.

Reproduc aici niște mesaje pe care le-am publicat inițial pe Facebook

Înainte de ora 21

Simt o agitație a echipei de la Antena 3. S-ar putea ca regimul Băsescu să se prelungească!? Băsiștii au răspuns masiv la apelul Tartorului? Simt fiori gândindu-mă la posibilitatea de a-l vedea pe Băsescu prim-ministru! Coșmar! Nu vreau să-mi reproșez vina de a fi contribuit, prin neprezentare, la supraviețuirea politică a Tartorului. Între certitudinea răului și speranța firavă într-o ameliorare aleg speranța. Mă duc să votez pentru Ponta.

X X X

După ora 21

În pseudo-democrațiile astea, de după căderea Zidului Berlinului, soarta națiunilor este determinată de minorități agresive, în stradă. Buna lor organizare dovedește că nu sunt adunări spontane. Este izbitoare asemănarea dintre aceste manifestații, din diferite țări: cam același comportament, cam aceleași sloganuri. Ei fac politica și noi toți o suferim. Am ajuns o colonie, un popor fără țară, pentru că niște [bip!] tot ies în stradă, din 1989 încoace, și vor să strice înainte de a ști ce vor pune în loc.

Câți imbecili dintre pieţarii din 1989 or fi trăind sub pragul sărăciei? Câți or fi șomeri? Câți or fi murit, pentru că n-au avut șansa unui serviciu medical satisfăcător?

N-am încredere în adunătura asta, care răcneşte ”Noi suntem poporul!”. Am un sentiment de frustrare. Dar am și o mulțumire: că nu am fost, niciodată, părtaș la aceste cârduri de indivizi care se cred oameni liberi, conștienți, dar care nu sunt decât turme. Bieți indivizi, care nu văd pădurea, pentru că orizontul vizual le este acoperit de copac: unul este supărat că l-au îndepărtat, din considerente politice, de pe un post, deși fusese pus acolo tot politic. Altul, dimpotrivă, se integrează în turmă nu în baza unor principii, ci în temeiul unor avantaje imediate. Și seria continuă, cu tot felul de exemple de acest fel. Iar în timpul ăsta țara piere! Dar lor nu le pasă!

Mai există un adevăr, pe care se pare că l-a rostit chiar acest Trahanache care a asistat pasiv la prăbușirea țării, la transformarea ei în colonie, la exproprierea românilor de avuția țării lor, mă refer la individul care răspunde la numele Ion Iliescu. Cică i-ar fi acuzat pe lupii din PSD că ”au transformat partidul într-un monstru”. Ar fi și asta o explicație a faptului că mulți au preferat să voteze împotriva candidatului PSD și în favoarea candidatului scos de sub mantaua lui Traian Băsescu, acesta din urmă fiind omul despre care eu cred că este una dintre cele mai malefice personalități din întreaga istorie a acestui neam.

Am crezut că Ponta este, după ce Băsescu a devenit o gloabă epuizată politic, noul cal pe care pariază Marele Licurici. Cred în continuarea asta. Dar mi-a scăpat din vedere un aspect important: Marele Licurici nu acționează niciodată fără a avea un plan B. Iohannis ăsta este planul B.

Post-scriptum:

Ponta a anunțat că recunoaște înfrângerea sa. Înainte de numărarea tuturor voturilor!

           În opinia mea:

- Ponta a deranjat pe Marele Licurici cu unele tentative de mișcare în front (cum au fost inițiativele de încheiere a unor relații comerciale cu China);

- Marele Licurici a ajuns la concluzia că planul B este mai profitabil (îl puteți vedea pe Iohannis ăsta zicând măcar ”Dar, Șefu'...” în fața Marelui Licurici?);

- Ponta a primit comandă să se declare înfrânt;

- protestele din stradă, bine orchestrate, au fost folosite ca pretext pentru a forța această decizie;

- românii masochiști vor avea orgasme multe și intense: regimul băsist, cel mai obedient regim față de mahării din exterior, continuă;

- planul B mi s-a părut răul cel mai mare; sunt mulțumit că am mers la vot și am votat pentru Ponta, asta mă face să nu mă simt vinovat pentru ce va urma în țara asta.

Prăbușirea României va continua:  

1) schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI;

2) secătuirea țării de ultimele resurse;

3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume;

4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.

Pentru mine, ultima speranță se numește Dumnezeu. 
Doamne, ocrotește-i pe români!

Marș la vot ! Votaţi cu opoziţia, dacă o găsiți

Prioritate de Dreapta

AGERO: 

Românii spun că îl iubesc pe Eminescu, deşi nu-l cunosc sau îl cunosc la nivelul “Pe lângă plopii fără soţ”! Păi dacă însuşi preşedintele Uniunii Scriitorilor, marele critic Nicolae Manolescu, arată în Istoria sa că “Eminescu este nul ca dramaturg”? Nu mai e decât un pas până la „Eminescu, cadavrul nostru din debara”! Era şi un alt critic, cam graseiat, care, la cârciuma Uniunii, ori de câte ori auzea vorbindu-se de Eminescu, zicea: “Când aud de Eminescu, îmi vine să scot pistolul!”

Evident, pentru această prostie, dl. Niki ar trebui să-şi dea demisia din fruntea scriitorimii. Fiindcă o face din frondă şi din ignorare, metoda sa critică strălucitoare, fără să-i fi citit piesele lui Eminescu, fără să cunoască faptul că multe din poeziile poetului se datorează dramaturgului, unele sunt chiar rupte din piesele sale, poezia fiind în mare măsură determinată de viziunea şi experienţa dramaturgului, cum arăt pe larg în volumul Shakespeare şi Eminescu. Locul lui Eminescu este lângă Shakespeare, categoric.

Românii mă pot contrazice numai dacă am să văd că la alegeri va ieşi candidatul opoziţiei. Fiindcă Eminescu a spus că “adevărul este întotdeauna de partea opoziţiei”. Aceasta e regula democraţiei, să votezi mereu cu opoziţia. Cu schimbarea. Fiindcă, după ce opoziţia câştigă alegerile, începe să mintă, să se împută, dat fiind că nu-şi poate ţine promisiunile, şi atunci apare o nouă opoziţie, care spune adevărul, iar tu, popor, trebuie să votezi cu opoziţia opoziţiei de ieri. Şi tot aşa.

Dar acest mecanism al democraţiei, la noi, este defect, nu-l cunosc nici puterea, nici opoziţia. Problema mare este dacă chiar există în România o opoziţie reală, fiindcă mulţi români se întreabă, oare cei din opoziţie nu sunt din acelaşi aluat cu cei de la putere?! Toţi stau şi se bat în aceeaşi oală împuţită de ciolane rupte şi hâhâieli afumate.

De regulă, candidaţii la preşedinţie nu sunt maturi, nu sunt profunzi, nu sunt politicieni de înaltă factură. Şi oricine iese, e bun, e căldicel, e tocmai bun de mestecat, fiindcă, dacă are gărgăuni, el va fi domesticit de masa subterană, adevărata clasă politică multi-conducătoare în România. Indiferent cine iese, ştim cine conduc lucrurile bine desfăcute din subterane. Această armată de supraveghere nu este nici de partea opoziţiei, nici a puterii, e de partea ei, e o supraputere, puterea nevăzută, care manevrează puterea vizibilă, naivă şi înfometată.

Grid Modorcea

Care-i mersul

Prioritate de Dreapta


...în opinia unuia care nu poate pretinde c-ar fi neutru (but, anyway...). Informaţiile sunt convergente cu ceea ce apăruse recent pe piaţă. Iar dacă Troţkimăneanu chiar i-a păcălit pe (neo)conservatori de s-a lipit de ei precum ciulinele de oaie, atunci ăia sunt nişte idioţi şi şi-o merită !
Art-emis:
Despre licurici. Geopolitică pentru începători
Pentru cei care urmăresc semnele şi semnalele de la Washington, Victor Ponta are susţinere americană (Joe Biden, Wesley Clark etc.). Şi asta nu de azi, de ieri. Vladimir Tismăneanu şi grupul său, cu snoavele şi pamfletele lor de la Washington şi de la Bucureşti, nu reprezintă în nici un fel administraţia democrată americană. Tismăneanu şi echipa sa de zgomote îi reprezintă dintotdeauna doar pe neoconservatori. Volodea este un neoconservator fanatic de foarte multă vreme, la fel cum tatăl său a fost un bolşevic fanatic. Ce evită să ne spună Tismăneanu e că el însuşi are un trecut corespunzător de bun neoconservator, căci a fost în tinereţe un „menşevic” şi un „troţkist” foarte productiv. Nici măcar doamna Victoria Nuland, o reprezentantă de frunte a neoconservatorilor în administraţia democrată la Departamentul de Stat, nu şi-a mai permis, după cum ne-a obișnuit, să-l tragă de urechi sau să-i pună tălpi candidatului socialist (sau social-democrat ?) de la Bucureşti.
Klaus Iohannis are susţinerea totală a Germaniei. Chiar dacă e relativ discretă şi cancelarul Angela Merkel nu vine la Sibiu ca să-l sprijine pe faţă. În timpul următor e posibil să aflăm sumele impresionante investite de diverşi întreprinzători germani în campania lui Klaus Iohannis. La Bucureşti, în multe cartiere, Klaus Iohannis l-a depăşit în panouri publicitare pe Victor Ponta. Asta înseamnă bani mulţi. Dar Klaus Iohannis, împotriva tuturor pronosticurilor optimiste, a pierdut alegerile în Bucureşti şi nu le-a câştigat decât la mustaţă în cea mai mare parte a Transilvaniei. Mai puţin în Hunedoara (Petroşaniul familiei Iacob Ritzi, trecută spectaculos în tabăra PSD-UNPR, şi municipiul Hunedoara, zone foarte sărace, defavorizate, au votat masiv Ponta) şi în Caraş-Severin. Şi, desigur, primarul sibian a câştigat alegerile în diaspora, dar acestea nu reprezintă mai multe voturi decât cele date de un oraş de mărimea Sibiului. Handicapul cu care pleacă Iohannis în turul doi e enorm şi, practic, imposibil de surmontat.
Dar Victor Ponta nu are doar susţinere americană. Primul-ministru în funcţie are de-o bună bucată de vreme şi susţinerea a trei servicii secrete româneşti. Pe lângă serviciul său de la Ministerul de Interne, DGIPI, SRI şi SIE l-au abandonat de ceva vreme pe Traian Băsescu (aşa se şopteşte) şi s-au aliniat în spatele noului şef. Argumente în acest sens sunt şi pomenirea lui George Maior pentru postul de prim-ministru, şi nominalizarea lui Teodor Meleşcanu pentru foarte importantul post de consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. Meleşcanu va cumula, vrând-nevrând, din pricina experienţei, şi postul de consilier pe politică externă. Cu toată zdroaba doamnei Monica Macovei şi autobăgarea în seamă a doamnei Elena Udrea, în ciuda răsfumatelor liste de susţinători şi a declaraţiilor patetice ale GDS, a manifestelor şi profesiunilor de credinţă ale autointitulatei societăţi civile, în frunte cu trompetiştii şi tromboniştii ei atitraţi Tismăneanu, Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu etc., Victor Ponta poate câştiga, şi încă de-o manieră prea categorică, turul doi al prezidenţialelor.
Ce face Rusia în aceste jocuri fanariote de la Bucureşti ? Rusia, cu o diplomaţie întotdeauna mai sofisticată, mai bizantină decât cea a Occidentului, joacă la două capete şi va fi, în oricare variantă, parţial câştigătoare. Iar inţelegerile dintre SUA şi Rusia sunt oricum mai importante decât mai recentele înţelegeri dintre Germania şi Rusia. Chiar şi în condiţiile de astăzi, cu războiul asimetric, neconvenţional din Ucraina şi cu sancţiunile dictate de SUA şi UE Rusiei.
Faimosul grup de la Cluj, cu Virgil Ardelean (Vulpea), Ion Ţiriac, Ioan Rus, Vasile Dâncu etc., e mai mult decât filogerman. Clujenii informaţi ştiu deja că burgul lor e mai întâi german, ca putere economică şi influenţă politică, şi abia apoi, în ordine, maghiar şi, în fine, român, deşi românii sunt majoritari. Ce se ştie mai puţin, pentru că schimbarea e destul de recentă, e poziţionarea DNA, care e mai mult decât un parchet obşinuit. Deşi DNA era cunoscută mai degrabă ca fiind de obedienţă americană, acţiunile acestui parchet cu puteri speciale din ultimele luni îl trec net în tabăra germanofilă. Să fie doar datorită originii transilvănene a doamnei Laura Codruta Kövesi şi apropierii ei personale de sibieni şi de clujeni ? Rămâne foarte suspectă amânarea dosarului EADS. Cui îi foloseşte această amânare ?
Să remarcăm aici şi că Traian Băsescu a anunţat că va cere cetăţenia Republicii Moldova. Aparent, dar numai aparent, e un act patriotic. În fapt, e o recunoaştere totală din partea unui fost preşedinte român a statalităţii imuabile a Republicii Moldova. Şi, dacă ne mai întrebăm cine controlează, de fapt, terenul acolo, înţelegem că Băsescu se întoarce la licuriciul tinereţii sale, probabil adevăratul său licurici.
Pentru a ocupa temeinic scena românească, Germania va fi nevoită să mai aştepte şi, oricum, să-şi caute un candidat mai carismatic, mai convingător, mai antrenat pentru prestaţia publică. În primul rând din cauza personalităţii lui, e aproape exclus ca în zilele, puţine, care au mai rămas până la vot, Klaus Iohannis să reuşească să stârnească entuziasmul şi să scoată din casă un procent mai mare de alegători decât cel din primul tur. Pentru că se înţelege că o prezenţă masivă la vot ar fi în favoarea lui.
În secolele trecute, Principatele Române şi Voievodatul Transilvaniei erau aprig disputate de cele trei imperii vecine, care-şi aflau la noi răspântia : Imperiul Otoman, Imperiul Rus şi Imperiul Austriac. Astăzi lucrurile s-au schimbat, dar nu chiar atât de mult. Ne găsim între Imperiul American global, Imperiul German (numit în mod eronat „european”) şi acelaşi Imperiu Rus. Şi nu e deloc exclus ca locuitorii României să fie numiţi, într-un viitor previzibil, din nou iobagi, rumâni, moşneni, vecini şi să fie tranzacţionaţi, ca număr de suflete, împreună cu câte o bucată de pământ fertil...

4 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Da, aşa stau lucrurile..
Lumea nu le pricepe încă , dar votează într-o saptămână. Pe Ponta.
Abia aştept sa văd cum fac rocada cei de la DGS, Dilema, ILD etc.. precum şi MoMa.. (vorba lu' Conu Mişu)

noiembrie 09, 2014

Riddick spunea...

Va fi momentul adevărului la regionalizare ("revizuirea Constituţiei"), unde-i nevoie de 66,67% din parlament (2/3, acum PSD&Co au cam 62%). Poate cu PMP ?

noiembrie 10, 2014

Riddick spunea...

UDMR e "prins" în acel 62%.

noiembrie 10, 2014

Crystal Clear spunea...

Da .

PMP va vota pentru regionalogizare..
Aşa cum votează pentru Iohannis

noiembrie 10, 2014