După
1989 s-a căutat demontarea şi ridiculizarea singurului punct valabil
din doctrina de politică externă a RSR - "neamestecul în treburile
(afacerile) interne".
Valabil
ca principiu, în orice stat democratic, deşi regimul Ceauşescu îl
folosea ca să contracareze criticile şi acţiunile îndreptate împotriva
sa, mai ales din partea statelor şi organizaţiilor occidentale (în 1989,
chiar şi din partea URSS şi a unor state CAER).
Aşadar,
nu este nicio problemă cu principiul, ci cu regimul care îl invocă. Ori
îl ignoră, cum vedem că se întâmplă după 1989, dar mai ales după 2007,
anul aderării României la UE.
Maşinăria
de propagandă îi etichetează drept "ceauşişti", "retrograzi",
"antioccidentali" sau "antieuropeni" pe cei care atrag atenţia asupra
slăbirii statului naţional şi asupra subordonării sale unor entităţi
supranaţionale gen UE sau ONU. Elveţia e stat democratic, dar nu face
parte din UE, iar din ONU abia din 2002, după un referendum. Acolo
cetăţenii sunt consultaţi frecvent prin referendumuri asupra diverselor
aspecte ale politicii interne sau externe, în România nu s-au convocat
referendumuri nici la aderarea la UE, nici la ratificarea tratatului de
la Lisabona.
Astfel încât un eurocrat precum Pöttering s-a simţit obligat să dea o "directivă de triere"
partidelor din România: "În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G.
Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele
MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost
invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor
noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât
de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult
ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e
convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât
mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date
fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi
fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi
cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect."
Şi iată, acum, aceste puncte de vedere
exprimate la lansarea cărţii judecătorului de la CCR, Iulia Motoc, "Les
doctrines internationalistes durant le communisme reel en Europe" (autoarea susţine eurofederalismul; fost (?) funcţionar ONU, deh...):
Meleşcanu a mai subliniat că marxismul avea o abordare foarte structurată şi logică a dreptului internaţional, iar dreptul făcea parte din suprastructură. Dreptul internaţional din timpul marxismului dădea o mare importanţă statelor ca subiecte de drept internaţional public. În fapt acestea erau singurele subiecte recunoscute, iar cetăţenii nu beneficiau de acesta. O altă caracteristică era principiul non-ingerinţei în afacerile interne ale unui stat.
Profesorul Cristian Preda a afirmat că această doctrină a nonintervenţiei duce în prezent la incapacitatea ONU de a funcţiona, deoarece China şi Rusia blochează prin veto orice implicare militară în Siria sau Mali.
La rândul său, profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir a susţinut că este interesant să pui faţă în faţă modul cum defineau comuniştii suveranitatea, autodeterminarea şi alţi termeni şi cum le definim astăzi. În opinia sa, gândirea lui Nicolae Ceauşescu în legătură cu politica externă nu poate fi ignorată atunci când studiezi comunismul. ”Ceauşescu visa să devină lider al ţărilor comuniste şi non-aliniate”, susţine el. Stanomir vede o linie de continuitate între acuzarea Occidentului de către Ceauşescu şi ”reacţiile violente ale unor politicieni români faţă de UE şi de Occident”. În ciuda acestei filiaţii ideologice, profesorul de drept constituţional se arată optimist .
Şi Iulia Motoc a vorbit despre ”derivele de la democraţie şi statul de drept din prezent”, care arată nevoia ca UE să aibă un control asupra statelor membre. ”Este prea târziu să impui un Mecanism de Verificare şi Cooperare în ţări precum Polonia, Cehia sau Ungaria, deşi şi ele au probleme cu justiţia şi în alte domenii”, a mai subliniat Motoc.
5 comentarii:
-
Riddick spunea...
-
1989
- Nicolae Ceaușescu declară într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că "această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă"
- Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."
- Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României: "Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios", "Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat".
http://www.thefederalist.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en
http://en.wikipedia.org/wiki/Common_European_Home
