Traducerea articolului de la The New American - "Convergence: Globalists Push Russia-EU Merger".
Un articol op-ed care a apărut pe 25 noiembrie 2012 la Gulf News, intitulat "Need for Europe-Russia institutional integration" ["Necesitatea integrării instituționale Europa-Rusia"],
al fostului ministrul rus de Externe, Igor S. Ivanov (în fotografie)
este unul dintre cele mai recente imnuri de slavă globaliste ale
"convergenţei" Est-Vest."Fără o resetare fundamentală", susține Ivanov, "relațiile dintre Rusia și Europa vor continua să se deterioreze, în cele din urmă devenind caracterizate de neglijenţă benignă". Pentru a evita această situație nedorită, avertizează Ivanov, "Rusia și Europa trebuie să identifice situaţiile în care interesele lor converg", şi să lucreze spre "parteneriat", "cooperare politică" și "integrare politică".
"Convergența" este o temă esentială a elitelor politice din întreaga lume, în special a celor asociate cu the Royal Institute for International Affairs (RIIA), [the] Council on Foreign Relations (CFR), World Policy Conference (WPC), Trilateral Commission (TC), Carnegie Endowment for International Peace (CEIP), şi Bilderberg Conferences (BC). Domnul Ivanov, care a fost un aparatcik în corpul diplomatic sovietic și șef al Consiliului de Securitate al Rusiei sub Vladimir Putin, a fost asociat cu toate organizațiile sus-numite. El este un membru al acestui organism tot mai mare de "foști" comuniști care acum poartă nestingheriţi eticheta globalistă și se bat pe burtă cu oligarhii miliardari ruși, CEO occidentali corporatişti, bancherii de Wall Street, șefii de fundaţii-gigant scutite de taxe, și membrii think-tank-urilor elitiste.
Globaliştii marşăluiesc sub anumite stindarde și cuvinte-cod pentru a se identifica pe ei înșiși și transformarea politico-economică la nivel mondial pe care o doresc: globalism, globalizare, guvernanță globală, internaționalism, și noua ordine mondială. În momente de sinceritate și/sau de îndrazneală, unii globalişti dezvăluie, cu cinism, scopul lor adevărat: guvernul mondial.
Convergența, în sens politic și economic, deși nu este un termen familiar sau uzual pentru cetățeanul de rând, este esențial în programul globaliştilor, cel al guvernului mondial, și este frecvent utilizat în cercurile lor înalte pentru a-şi descrie politicile. Convergența este procesul prin care diferențele pe scară largă - politice, economice, sociale și culturale dintre națiuni disparate sunt diminuate progresiv, astfel încât acestea să poată fi mai comod contopite laolaltă, în prima etapă în grupări regionale supranaționale, iar apoi într-un guvern mondial. Toate acestea trebuie să se facă prin înşelăciune, în mod firesc, din moment ce majoritatea popoarelor lumii, și în special americanii, nu sunt dornici să fie amalgamaţi într-un gulag global cârmuit de către Organizația Națiunilor Unite sau de orice altă entitate lumească.
Strategia convergenței a fost, probabil, cel mai făţiş explicată de președintele Ford Foundation, H. Rowan Gaither (un membru al Council on Foreign Relations), care a recunoscut de faţă cu anchetatorul Congresului, Norman Dodd, în 1953, că el și alții din interiorul și din afara guvernului au lucrat "pentru o modificare a vieţii din Statele Unite, astfel încât să putem fuziona confortabil cu Uniunea Sovietică". Povestea investigațiilor Congresului privind fundațiile scutite de taxe și întâlnirea remarcabilă a lui Norman Dodd cu domnul Gaither, sunt relatate în detaliu în lucrarea lui William H. McIlhany, The Tax-Exempt Foundations (Fundațiile scutite de impozit, Arlington House, 1980).
Fundațiile Ford, Rockefeller şi Carnegie au fost investigate, deoarece a devenit foarte evident că acestea au finanţat numeroase grupuri, persoane fizice, mișcări și proiecte care au fost subversive din punct de vedere politic, social, economic şi moral. Mărturisirea privată a domnului Gaither făcută lui Dodd despre "directivele subversive secrete" ale fundațiilor nu face decât să confirme ceea ce rezulta din portofoliile de granturi ale fundațiilor.
Înainte de moartea sa, în 1987, domnul Dodd a fost intervievat de realizatorul de film G. Edward Griffin pentru un documentar produs de congresmanul Lawrence P. McDonald (republican de Georgia) și a sa Western Goals Foundation. Mărturia din film a domnului Dodd a devenit virală și poate fi găsită acum pe multe site-uri de pe Internet (a se vedea clipul video de la partea de jos a acestei pagini).
Ar trebui să existe puţine îndoieli pentru observatorul obiectiv, că într-adevăr, în ultimele șapte decenii de la conversația Gaither-Dodd, viața a fost modificată într-o asemenea măsură încât am ajuns foarte aproape de o eventuală fuziune cu Rusia (post-sovietică). Uniunea Europeană este, în multe privințe, chiar mai avansată în procesul de convergență. Domnul Ivanov și colegii săi globalişti din Rusia, Statele Unite ale Americii, precum și din UE, doresc să grăbească acest proces.
"În cursa către globalizare", spune Ivanov, "miza este mare atât pentru Rusia, cât și pentru Europa". El continuă:
Dacă Europa, la rândul său, nu reușește să răspundă provocărilor secolului 21, se va confrunta cu o stagnare economică cronică, cu creșterea tensiunii sociale și cu instabilitatea politică. Într-adevăr, cum producția industrială migrează spre Asia de Est și inovarea rămâne în America de Nord, Europa riscă să-şi piardă poziția sa de pe cele mai atractive piețe internaționale. Ca urmare, însăşi proiectul european ar putea fi pus sub semnul întrebării.
"Desigur, Rusia nu va deveni, probabil, un membru cu drepturi depline în NATO într-un viitor previzibil", scrie Ivanov. "Dar integrarea politică este fezabilă".Pentru a evita o asemenea situţie, Rusia și Europa trebuie să identifice locurile unde converg interesele lor și să lucreze pentru a stabili un parteneriat reciproc avantajos în aceste zone. Cu toate acestea, pentru a promova un astfel de parteneriat, trebuie să-şi modifice mai întâi percepția lor negativă despre celălalt.
Potrivit tovarășului Ivanov, integrarea și convergența sunt "singurele opțiuni" pentru Rusia și Europa:
O mai mare cooperare politică ar oferi un cadru de discuţii pentru subiecte precum viitorul Afganistanului, terorismul internațional și proliferarea nucleară, precum și pentru crearea de inițiative comune și strategii care să abordeze aspecte cruciale care afectează ambele puteri.
Integrarea instituțională a Rusiei în Europa lărgită va necesita un angajament puternic din partea ambelor părți. Dar, în acest secol globalizat, aceasta este singura opțiune.
După cum s-a menționat mai sus, am găsit articolul op-ed al domnul Ivanov la Gulf News, dar provenind de la Project Syndicate,
un proiect al Fundației pentru o Societate Deschisă a lui George Soros,
care s-a ramificat într-o reţea de aproape 500 de ziare în peste 150 de
țări, cu o circulaţie la nivel mondial de peste 70 de milioane de
exemplare. Potrivit site-ului sindicatului, aceasta este cea mai mare
sindicalizare de comentatori independenți din lume.
Domnul Soros, care este el însuși un globalist dedicat guvernului mondial, scrie în mod regulat articole pentru Project Syndicate.
El este, de asemenea, un membru (şi un sustinător financiar major) al
Council on Foreign Relations, precum și un obişnuit de-al TC, WPC, CEIP
și al reuniunilor secrete BC , familiare şi domnului Ivanov. Un exemplu
tipic de editorial Soros din repertoriul lui Project Syndicate este
articolul din 9 noiembrie 2009, intitulat "A New World Architecture" ["O arhitectură a Noii Lumi"],
care vizează o mai mare convergență economică și politică, în special
între China și Statele Unite ale Americii, împreună cu extinderea și
creşterea prerogativelor pentru Organizația Națiunilor Unite și Fondul
Monetar Internațional.
Domnul Ivanov, după zeci de ani de participare la reuniunile CFR, de scris pentru revista CFR, Foreign Affairs, de co-preşedinţie a Euro-Atlantic Security Initiative (EASI) a lui Carnegie Endowment, de participare în consiliului de administrație al United Nations Foundation a lui Ted Turner, de discursuri la World Economic Forum,
și de contacte cu "one-worlders"-ii CFR şi RIIA, a fost bine
îndoctrinat în dogmele globaliste. Atât de mult, încât el este acum
președintele Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale (RIAC),
omologul de la Kremlin al CFR şi RIIA.
Unul dintre vechii amici ai lui Ivanov
din corpul diplomatic britanic este Sir Roderic Lyne, fostul ambasador
britanic în Rusia și un exponent pasionat al convergenței Est-Vest,
preferând în special integrarea Rusia-UE. Lyne, care este acum
vicepreședinte al RIIA (mai frecvent cunoscut sub numele de Chatham
House), precum și un membru al consiliului Camerei de Comerț
Ruso-Britanice și un consilier al JPMorgan Chase, a scris în 2006 un
articol pentru Europe’s World, intitulat "Russia in the EU? We should Never Say Never". ["Rusia în UE? Nu ar trebui niciodată să spunem nu"].
"Politica Uniunii Europene începând din
1991 a fost de a încuraja convergența și de a încerca să construiască o
relație mult mai strânsă cu Rusia", a scris Lyne. "Aceasta este în mod
vădit în interesul UE, și, fără îndoială, şi în cel al Rusiei."
Lyne a fost, de asemenea, un coautor -
împreună cu Strobe Talbott (CFR) și Koji Watanabe - al influentului
Raport al Comisiei Trilaterale, "Engaging with Russia: The Next Phase" ["Angajarea cu Rusia: Faza următoare"],
programat să apară astfel încât să influențeze Summit-ul G8 din 2006
găzduit de Vladimir Putin la Sankt Petersburg. Planul de angajare al
Trilateralei presează spre mai mult parteneriat, cooperare, integrare și
convergență.
Și Putin însuși, în ciuda jucării
frecvente a cărţii șovinismului rus și a vorbelor grele către SUA şi
Europa, a declarat că este "foarte posibil" ca "într-o zi, Rusia să facă
parte dintr-o posibilă zonă monetară comună cu Europa".
Mai recent, oligarhul miliardar rus Mikhail Prokhorov, proprietarul francizei NBA New Jersey Nets, a făcut o pledoarie similară pentru "o monedă comună globală bazată pe moneda euro și rublă" în timpul campaniei sale pentru președinția rusă.
Niciunul dintre acest lucruri nu este
surprinzător pentru cititorii familiarizați cu Anatoli Golitsyn,
defectorul KGB de grad înalt care a avertizat, în mod public, în
ultimele patru decenii, despre strategia Kremlinului de înșelăciune pe
termen lung, prin cooperare, integrare, parteneriat și convergență. (A
se vedea aici, aici, și aici).
