Prioritate de Dreapta
Pleacă Barroso, Van Rompuy şi Ashton. După numirea lui Jean-Claude Juncker ca preşedinte al Comisiei Europene, Donald Tusk (prim-ministrul Poloniei, PPE) a fost numit
preşedinte al Consiliului European. Înalt reprezentant al UE pentru
politica externă şi de securitate este Federica Mogherini (ministrul
italian de externe, PES).
Iată-l pe Tusk alături de Putin, după atentatul terorist comun de la Smolensk din 2010, când au scăpat de incomodul Lech Kaczynski şi de mulţi dintre apropiaţii acestuia. De-abia se poate abţine să nu râdă !
5 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
(articol de Paul Everac, 2009)
Nu toţi cei ce au vândut ţara (şi au fost mulţi!) au făcut-o cu rea
intenţie. Ei nu au dorit să o distrugă, ei au dorit câteodată să o
salveze. Să o salveze graţie intervenţiei lor de împuterniciţi. Graţie
talentului lor de combinatori şi negociatori. Prin mintea lor cea
deşteaptă, prin cuprinderea lor cea largă. Prin aşezarea lor în cârca
celorlalţi la conducerea târtanilor. Prin domnie. Ei au dorit să
domnească, adică să-i vadă pe ceilalţi sub-puşi. Ei au dorit să aibă
frânele în mână, într-o mână plină de inele şi brăţări. Ei au dorit să
li se vadă aurul din brăţări, mâinile poruncitoare, inelul cu pecetea
puterii.
Ei au preţuit la un moment dat mai mult pecetea puterii decât ţara cea
bicisnică. Ţara era făcută doar ca ei s-o poată stăpâni şi crâmpoţi,
să-i asigure o hălăduire, chiar mizerabilă. Ţara era la ananghie şi a
fost aproape întotdeauna la ananghie. De ţară se îngrijea, în mare,
bunul Dumnezeu, iar dregătorul avea datoria să o scoată la capăt, s-o
mitocosească, s-o facă pierzător-răbdătoare. S-o ţie cât de cât, fie şi
pe jumătate leşinată, numai să i se vadă lui inelul de aur pe degetul
cel bont. Nu vrea să omoare ţara, doar era a sa. Dar s-o surchidească şi
s-o flendure putea, sub pretext că o ţine în picioare, amorţită, cum o
fi.
În socotelile ţării s-au amestecat mulţi puternici râvnitori la
cuprinsul şi bunurile ei. Mulţi i-au pus cizma în grumaz şi au scos
junghierul. Stăpânitorii ei, dedaţi cu nevoinţele şi mofluzeala, n-au
găsit ispăşire decât dând şi încovoindu-se, ca să ocolească mazilirea.
Mazilirea e ruşine şi ponos. E lăsare-pe-dinafară. Alteori e surghiun
aspru sau ştreang. E nimuriceală în ochii lumii, post negru şi
rugăciuni, aruncare în Bosfor - pe cine nu l-ar zgâlţâi o asemenea
ipoteză? Cel puternic te stâlceşte, nu ştii unde se curmă prigoana lui.
El te scoate din pantofi, cu cimotie cu tot şi cu acaret. Cum să nu-i
dai? De ce să nu îl laşi să îţi vâre pumnul în gură, să te apuce de
gâlci, nu pe tine ci pe ţărişoara ta!? Să-i facă felul, dacă pofteşte,
fiindcă prea e pornit! De ce să-ţi scape ţie, dregătorule, una peste
mutră? De ce să-ţi ia ineluşul care te-a făcut om? Vrei să ajungi iar
nemernic? Nu, mai bine dă-i! Vezi ce cere, mai târguie-te, mai
hlizeşte-te, fă haz, du-l cu preşul, îmbie-l cu dulceţi, cu belşuguri
cinegetice, cu vişnapuri şi acadéle verbale bine ticluite, dar dă-i,
căci n-ai încotro! Necesitatea e necesitate, e condiţia libertăţii! A
libertăţii tale în tot cazul! Vrei să te ia de ciuf, de turul
nădragilor? Dă-i, că nu dai de la tine! Dai de la nişte stârpituri
nevolnice care amărăşteni s-au născut şi aşa or să şi moară. Ce vor
forţoşii, bănci, telefoane, servicii secrete, mine? Dă-le degrabă, până
nu scot ineluşul să-l pună pe alt deget, căci degete se găsesc la noi la
tot pasul care să vrea aur cu peceţi de dragul sclipirii şi al
hălăduirii prin căile de deasupra. Ia şi dă, căci astfel, venind un fel
de nestatornic belşug s-or mai îndestula cât de cât şi guşterii tăi!
Le-o mai sta orăcăiala în gât! S-or linge şi ei niţel pe bot, făcându-se
că înghit, săracii de ei! Îi laşi lefteri pentru binele lor. Poate că
s-or încoţopeni la loc, - mai ştii!? În orice caz cu căpcăunul cel mare
nu e de glumit. Zmeul zmeilor te bagă la raft când vrea! Ba te apucă şi
de ceafă ca pe un mâţ şi pune pe altul în locul tău! Vrei aşa, bre
pamblicarule, să vină prostul şi mocoşitul în locul deşteptului de tine,
cel uns cu multe unsori şi dat în izvodul mumă-si!? De-aia te-au
crescut breaz, să vie altul peste tine? De-aia te-au vârât în
cristelniţa politichiei, ca să ieşi mofluz?
Dă-le nene rândul întâi la bunuri şi servicii, dă-le smântâna şi
lamura, că noi om trăi şi din floace. Rabdă toate beştecăirile, că atâta
mai putem, să te luăm la sudalmă, dar tu vezi-ţi acolo de negoţul tău
cu trupul ţării, căci de pângărire nu are cum scăpa, măcar să-ţi vâri şi
tu mădularul cel isteţ!
Ştiu, nu eşti om rău, eşti zâmbăreţ, chibzuit, meşter la vorbă. Ne
vinzi cu dragoste, căci n-ai ce face, duhliule dedat la procopsire. Cum o
să lipseşti tu de la facerea plăcintelor, măcar să te lingi de zmâc pe
deştele cu pecete, frumuşelule, hărăzitule, ceoflingarule, Iudo cu
fistic, fiu al patriei!?
Vezi că a mai rămas un petic de ţară nedat, ce mai stai? Vezi că iar vin alegerile şi se schimbă vânzătorii de ţară!...
Un comentariu
:
Prioritate de Dreapta
Antena 3:
Analistul
economic Ilie Şerbănescu a fost invitatul lui Radu Tudor în emisiunea
"Punctul de Întâlnire", la Antena 3. Şerbănescu a avut mai multe
comentarii acide la adresa economiei româneşti şi a început prin a
explica în ce condiţii se pierde controlul asupra economiei naţionale
"O
ţară, indiferent de numele ei, dacă pierde controlul asupra economiei,
devine colonie. Că vrem noi să îi zicem aşa sau nu... asta e altă
problemă. Rulajul banului este esenţial, cu trei puncte. Resursele,
energia şi băncile. În măsura în care pierzi aceste puncte, devii o
colonie. România le-a pierdut. Se adaugă foarte multe lucruri la noi. Nu
mai avem control în comerţ. Bruma de industrie care a mai rămas nu este
în mâini româneşti."
De
asemenea, Şerbănescu a făcut o comparaţie cu mai multe state din jurul
României care au păstrat, totuşi, anumite puncte cheie pentru putere,
spre deosebire de Români.
"Vreau
să fac o comparaţie cu ţările din jur şi o să vedeţi că toate suratele
României din regiune şi-au păstrat pioni importanţi. Ungaria a păstrat
piesa bancară şi piesa de carburanţi. Ei nu au resurse, dar MOL face
investiţii în resurse. Nu mai spun de cehi. Ei nu s-au asociat planului
german de "austeritate cu orice preţ". Ei nu au urmat prosteala asta la
care ne-a obligat Banca Mondială, la monopolul energetic. La noi există,
se numeşte CEZ, se extrage seva şi o trimitem în Cehia. CEZ e statul
ceh. Statul român nu există în toată ecuaţia asta. Şi Croaţia. Cel mai
mare retailer din Croaţia este un croat. La noi nu mai există un
retailer român. Se bat 10 companii străine pe ce a mai rămas", a
explicat Şerbănescu.
Prioritate de Dreapta
NapocaNews:
Intelectualii
„dreptei” chirăie mai dihai decât chivuţele de mahala. Îşi ridică
fustele, scuipă şi stropesc trecătorii cu lapte din ţâţe, se tăvălesc
în praf şi se zgârie pe ochi. Nu au reuşit „unificarea dreptei”,
dreapta nu are un catindat unic. Unele chivuţe de dreapta s-au
reorientat mai demultişor şi deja le cam adie dinspre buget la ONG-uri.
Se duce dracului rapiţa şi anul ăsta!
Să
vă spun secretul lui Polichinelle: în România nu există dreapta, cel
puţin nu printre oamenii politici din primul eşalon. Haideţi să ne
imaginăm că planul lui Gorbaciov ar fi funcţionat în România. Ceauşescu
renunţa paşnic la putere, nu contează cum, iar Partidul Comunist Român
continua să existe. Pe cine am fi văzut la televizor din 1989 încoace?
Vă spun eu – pe aceiaşi oameni, poate că în alte funcţii, dar de
principiu am fi avut aceeaşi galerie de mutre. Ion Iliescu, Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Adrian
Năstase, Traian Băsescu, Alexandru Bârlădeanu, Theodor Stolojan, Nicolae
Văcăroiu, Dan Voiculescu, Vladimir Tismăneanu etc. Ar fi fost exact
aceiaşi oameni care ar fi preluat conducerea României. Poate că unii din
lista de mai sus n-ar fi găsit un taxi pe 22 decembrie 1989, alţii
rămaşi necunoscuţi acum nu ar fi ratat întâlnirea cu istoria – dar în
mare, 75% am fi avut aceeaşi clasă politică.
În
România de azi nu există politică de dreapta sau de stânga. Guvernele
de la Bucureşti sunt irelevante, politicienii români sunt compradori şi
nimic mai mult. Din punct de vedere economic România a devenit o
colonie, nu mai există politici economice naţionale, nu mai există
planificare, nu mai există strategie de dezvoltare. Diverşi oameni
proveniţi din fosta nomenklatură comunistă ajung să administreze un
teritoriu şi o populaţie conform unor directive venite de la instituţii
supranaţionale. Planul sovietic care cerea transformarea României
într-o ţară agricolă ar fi fost minunat în ziua de azi, noi acum nu mai
producem nimic. Toate ramurile economice profitabile în baza unei
infrastructuri construite în anii comunismului au fost vândute unor
concerne străine, iar românii au fost transformaţi în forţă de muncă
ieftină.
Discuţia
despre dreapta şi stânga în politica românească este inutilă. Dreapta
românească a fost exterminată fizic în puşcăriile comuniste.
Supravieţuitorii au fost căpuşaţi rapid după 1989 şi a fost stoarsă
toată vlaga din ei. Câtă vreme clasa politică de la Bucureşti a pierdut
orice urmă de control asupra economiei româneşti pur şi simplu nu se
mai poate discuta despre orientări ideologice. De aici şi confuzia
totală, cu social-democraţi care rup lespezile mănăstirilor sau cu
lideri de dreapta adepţi ai post-modernismului neo-marxist. Pentru un
politolog întreg la cap România este un spaţiu al suprarealismului
politic.
Dacă
politcienii aflaţi în competiţie electorală la Bucureşti şi-ar da
denumiri în funcţie de culori sau arome ar fi exact acelaşi lucru. La
noi nu există „dreapta” şi nu există „candidatul dreptei”, există doar
foşti comunişti care se bat pe funcţia de administrator al scării de
bloc numită România în speranţa că vor putea fura să-şi pună termopane
de aur.
George Damian
P.S.
Poate de acum înainte să existe şanse pentru apariţia unui curent
autentic de dreapta în România, deşi la cum controlează post-comuniştii
spaţiul public românesc este foarte greu de crezut că se va întâmpla
aşa ceva.
Un comentariu
:
Prioritate de Dreapta
Cetatea Alba-Iulia a fost renovată şi asta nu-i deloc rău, însă în loc de muzeu în aer liber
a devenit un loc de propagandă antinaţională, prin reconstituirea în
regim permanent - cu uniforme tip secolul al XVIII-lea, pălării tricorn
şi peruci - a atmosferei din vremea ocupaţiei străine (austriece) din
Transilvania. Scopul ? "Normalizarea" condiţiei de naţiune ocupată, inducerea acceptării condiţiei de popor de rangul doi. În context transilvănean, apar şi alte conotaţii.
Nu-mi amintesc să fi aflat de reconstituiri ("reenactments")
în regim permanent, cu uniforme britanice prin SUA sau India, ori
spaniole prin America de Sud. Se întâmplă doar când şi când, la
comemorarea vreunui eveniment, sau ca happeninguri temporare, organizate
în mod privat.
La
Alba-Iulia mai apar câteodată (nu permanent !) şi "daci şi romani", dar
numai ca metodă de marketing pentru propaganda anti-identitară, cea cu
tricornurile şi perucile.
Tocmai aici şi-a găsit loc Festivalul Dilema veche 2014, cu un program axat pe atacul anti-identitar ("Ieşiţi din cochilia naţională!"), şi susţinut de cunoscuţi trepăduşi deconstructivişti de şcoală Soros.
Ar cam fi cazul să se închidă mustăria.
Prioritate de Dreapta
L-am întrebat pe Nigel Farage:
Mr. Farage, my country (Romania) is under constant attack for about 25
years, since the so-called "December (1989) Revolution". The economy is
partially shut, partially "privatised" to crooks, internationals or
locals. Over two million Romanians are wandering outside the country
(mostly in the EU) for better jobs. Here the mantra is "better pay after
better productivity" - but how can the productivity go up 4-5-6 times
(jobs here are "cheaper" in that proportion), it's impossible even with
robots. The prices are the same as in the Western Europe, even higher
for some items (energy, fuel, food). In these conditions, what do you
think, why we Romanians don't have a real
patriotic-euroskeptic-nationalist party, and what must be done in order
to have such party ?
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=723308471050092&id=133737666673845
Send us your questions for UKIP leader Nigel Farage
UKIP leader Nigel Farage is due to meet with the Express & Star's political editor Daniel Wainwright later this week.
http://www.expressandstar.com/news/2014/08/18/send-us-your-questions-for-ukip-leader-nigel-farage/
Prioritate de Dreapta
Bucureşteni
care încă mai aveţi locuri de muncă... în curând veţi "beneficia" de
statutul de navetist ("relocarea capacităţilor"). Să-şi tragă viermii
"renta" din terenurile valoroase.
BURSA:
Peli, JLL: "Toate fostele fabrici din Capitală vor deveni proiecte imobiliare"
Intenţia în cazul fostelor fabrici din Bucureşti este ca toate să fie
reconvertite în proiecte imobiliare, ne-a declarat Attila Peli, şeful
departamentului de terenuri din cadrul companiei de consultanţă
imobiliară Jones Lang LaSalle.
Domnia sa ne-a precizat: "Data lor de livrare depinde foarte mult de
starea generală a pieţei, respectiv raportul dintre cerere şi ofertă,
precum şi de posibilităţile de finanţare ale dezvoltatorului în speţă.
În acest moment, preţurile pentru fabrici în zonele centrale variază
între 500 şi 1.000 de euro/mp, iar cele care ies din acest interval
sunt excepţii".
În
ultimii zece ani, majoritatea tranzacţiilor cu terenuri mari în
Capitală au avut ca obiect terenurile fostelor fabrici şi uzine, iar
motivul principal este că multe dintre acestea au fundamente corecte
din punct de vedere imobiliar - acces uşor cu maşina şi transportul în
comun, vizibilitate, forma bună a terenului (rectangular, de obicei),
capacităţi mari pentru reţelele de utilităţi, potrivit unui comunicat
remis redacţiei.
Attila
Peli a explicat că majoritatea acestor unităţi au fost construite în
perioada interbelică şi imediat post-belică şi sunt aşezate sub forma
unei centuri interne care înconjoară zona centrală a Capitalei, fiind
încercuite, la rândul lor, de marile cartiere rezidenţiale.
Analistul
imobiliar a adăugat: "Odată cu creşterea cererii şi a preţurilor, a
devenit evident că aceste proprietăţi nu mai pot rezista
desfăşurându-şi activitatea originară, mai ales pentru că au
caracteristicile corecte pentru dezvoltări imobiliare - clădiri de
birouri, centre comerciale, ansambluri rezidenţiale etc. În ultimii
ani, activităţile industriale s-au relocat sau au fost sistate, iar
terenurile au fost vândute către investitori care au dezvoltat sau au
de gând să dezvolte proiecte imobiliare. Pe de altă parte, aceste
proprietăţi nu vor fi la nesfârşit pe piaţă, majoritatea din ele fiind
deja cumpărate de dezvoltatori şi investitori. Probabil că, în
următorii cinci ani, toate aceste proprietăţi vor fi vândute".
Reprezentantul
JLL apreciază că dezvoltările imobiliare sunt strâns legate de
proiectele de dezvoltare a infrastructurii, iar acestea din urmă sunt
la mâna unor capricii care sunt în afara mediului privat. "Investitorii
nu au altă soluţie decât să se adapteze intereselor politice care
decid unde şi ce proiect de infrastructură este oportun de livrat,
neţinând cont neapărat de realităţile pieţei", a conchis Attila Peli.
Recent,
a fost anunţată o investiţie de 40 de milioane de euro pentru un
proiect imobiliar pe locul fostei fabrici de bere Griviţa, ce va fi
derulat de Element Development. Directorul companiei, Ionuţ Dumitrescu,
a declarat, pentru Ziarul BURSA, că este interesat de un joint venture
pentru această afacere, iar lucrările vor începe până la sfârşitul
anului, finanţarea fiind asigurată din resursele proprii, cât şi din
credite bancare.
Potrivit
Element Development, proiectul imobiliar va fi construit în trei
etape, începând cu lucrările de reabilitare a clădirilor istorice ale
fostei fabrici de bere, urmate de construcţia clădirii de birouri şi a
unui centru comercial.
Citeşte noutăţi şi tendinţe din domeniu în Revista BURSA Construcţiilor
8 comentarii
:
