google translate

vineri, 20 septembrie 2013

Mereu l-am considerat pe Mazăre ca fiind agent rus

Prioritate de Dreapta

Riddick spunea... 
 
DE CE TACE CSAŢ ?!

Cum naiba de nu s-a deghizat (încă) ca Petru cel Mare ?

Louis Quatorze
The Epoch Times:


Mazăre, acţionar majoritar la Portul Constanţa, obiectiv strategic de stat

Primarul Constanţei, Radu Mazăre, a anunţat miercuri, la finalul şedinţei de Consiliu Local, că a agreat cu premierul Victor Ponta listarea la Bursa a 15% din acţiunile portului Constanţa şi transferul, de la ministerul Transporturilor la Consiliul Local Municipal, a încă 15 % din acţiuni, pe lângă cele 20% pe care autorităţile locale le deţin deja.

"Noi am discutat cu premierul Victor Ponta ca să se scoată 15% pe bursă şi 15% să revină Consiliului Local Municipal iar statul să rămână cu 30%. Deci asta este forma agreată cu premierul, pentru moment." Totul va fi transparent. Cei de la Ministerul Transporturilor consideră că sunt în continuare jupâni”, a declarat Radu Mazăre.
"Mi-e greu să văd că unul care stă mai mult cu domnişoare dezbrăcate prin Mamaia, se îmbracă în tot felul de armuri, când o face pe papuaşul, când pe apaşul, mi-e foarte greu sa îl văd discutând cu generalii de la NATO chestiuni serioase legate de tranzitul de armament, de muniţie, de trupe. Mi-e greu sa îl văd discutând cu Exxon, dacă le spune sa îl caute la Bamboo în discotecă. "Deci vedeţi că şeful e la Bamboo, e acolo cu nişte sirene ieşite din Marea Neagră".

În prezent, Guvernul deţine, prin "jupânii" de la Ministerul Transporturilor, 60% din acţiunile CNAPMC, res­tul fiind împărţite în mod egal între Fondul Proprietatea şi Consiliul Local Constan­ţa.

Ca urmare a noului acord între Mazăre şi Ponta, Consiliul Local Constanţa va deţine 35% din Portul Constanţa, devenind acţionar majoritar.

Acordul la care s-a ajuns nu se ridică, pentru moment, la nivelul aşteptărilor lui Radu Mazăre, care declara în toamna anului trecut că vrea toate cele 60% din acţiuni deţinute de stat, afirmând că are chiar acordul premierului Victor Ponta în acest sens.

Se pare că în calea fericirii lui Mazăre a stat (şi) Ramona Mănescu, noua doamnă ministru de la Transporturi.

Surse oficiale din Ministerul Transporturilor, citate de Realitatea TV au afirmat că, "de fapt Radu Mazăre ar vrea să fie jupânul portului dar visează, nici vorbă să fie transferate alte 15% din acţiuni la CLM Constanţa, doamna ministru [Ramona Mănescu n.r.] nu agreează aşa ceva pentru ca portul Constanţa este de interes strategic naţional iar o eventuală listare la bursa se va face, conform legii, pentru 5% din acţiuni".

Radu Mazăre le-a explicat constănţenilor "deal-ul" cu Ponta la modul următor:

"Ar însemna anual un ajutor pentru Primăria municipiului Constanţa aşa, la o primă estimare foarte sumară, de vreo trei milioane şi ceva de euro, ceea ce înseamnă ceva pentru constănţeni, un lucru foarte mare. [...] Din tot ceea ce va face profit Portul Constanţa, o parte va rămâne pentru dezvoltare şi pentru investiţii, iar restul se va împărţi către autorităţile locale, ca atare veniturile nu vor mai pleca la Bucureşti, ci vor veni în bugetele noastre locale, de aici urmând să susţinem gigacaloria, construcţii etc."

Băsescu despre Mazăre 

În luna mai 2013, Băsescu, îngrijorat că Portul Constanţa ar putea trece de sub administrarea Ministerului Transporturilor sub cea a Primăriei Constanţa, în baza acordului pe care Mazăre susţinea că l-a încheiat cu Victor Ponta, declara:

"Mi-e greu să văd că unul care stă mai mult cu domnişoare dezbrăcate prin Mamaia, se îmbracă în tot felul de armuri, când o face pe papuaşul, când pe apaşul, mi-e foarte greu sa îl văd discutând cu generalii de la NATO chestiuni serioase legate de tranzitul de armament, de muniţie, de trupe. Mi-e greu sa îl văd discutând cu Exxon, dacă le spune să îl caute la Bamboo în discotecă. 'Deci vedeţi că şeful e la Bamboo, e acolo cu nişte sirene ieşite din Marea Neagră'. Cred că am fi noi neserioşi să trimitem Exxon, NATO… Poate eu greşesc, dumneavoastră vedeţi vreun general american mergând să discute cu el? Sau în Brazilia, că ăsta mai pleacă şi în Brazilia", comenta Traian Băsescu activităţile mondene ale lui Mazăre în luna mai a anului curent.


4 comentarii :


Riddick spunea...
La Constanţa este "un foarte activ" consulat al Federaţiei Ruse, succesor al consulatului URSS, la fel de "activ".
Riddick spunea...
Vorba e, acum: Ponta - aşişderea ?
Crystal Clear spunea...
Da, Ponta aşişderea ...

Super postare !

O preiau si eu maine !
Riddick spunea...
DE CE TACE CSAŢ ?!

joi, 19 septembrie 2013

Ce este în fond o colonizare ?

Ţăranul Amar

Blestemul poporului roman e ca strambii sunt mult mai numerosi decat dreptii si fiind atat de covarsitor majoritari strambii, atunci i-au mancat pe drepti. Romanul, spunea Constantin Radulescu Motru printre insemnarile lui, e o specie a lui Homo Sapiens prin excelenta individualista. Fiind prin excelenta individualist, si nu e nicio fericire ca e asa, oricat elogiu ar aduce filosofia liberala acestui tip uman (in special prin Hobbes si Locke), tarat de un egoism hiperbolizat, atunci binele public (dar nu binele public definit in mod abstract, prin notiuni de libertate, egalitate, democratie, etc) la un astfel de popor devine ca si inexistent. Noi nu traim ca popor, ci ca populatie.

Ca sa existi ca popor, e nevoie ca, prin mijloacele intelectuale si rationale, sa te poti ridica deasupra plafonului ingust si meschin al propriului “eu”. Ca sa existi ca popor, ai nevoie sa evadezi din inchisoarea imaginara in care esti tintuit de pasiunile marunte si strict individuale. Fara sa te inalti, asemni vulturului, pana la zenitul inaltimilor aspiratiilor si intelegerilor ca intai existi ca popor si dupa aia existi ca individ, atunci nu te poti numi popor.

Populatia e populatie, poporul e popor. Noi, din nefericire, suntem prea mult populatie si prea putin popor. Fara aceasta stare de lucruri, de a fi prea mult populatie, nu s-ar fi putut distruge in asa masura o economie de pe urma careia, de bine, de rau, ne castigam o paine si aveam de lucru in tara noastra. Ca exista cozi de topor nu e nicio indoiala. Un diplomat rus, in vremea cand inscauna comunismul in tara noastra, ca sa ne fericeasca si pe noi cu binefacerile regimului regalitarist, spunea cam asa (si oarecum dispretuitor): nu avem noi atatea topoare, pe cate cozi de topor exista la voi in Romania. Da, Uniunea Europeana poate fi catalogata ca o neo-colonizare; cateva tari mai rasarite, mai “performante”, din partea occidentala a Europei, a colonizat restul continentului.

Ce este in fond o “colonizare” ? Colonizarea e acel regim politic impus intr-o tara, cu guverne marioneta, si prin care drenezi in tara ta rezervele de materii prime, materiale si energetice, la preturi derizorii, si le dai, in schimb, produse manufacturate sau industrializate. Acest procedeu se numeste exploatarea unor popoare de catre alte popoare pe principiului neechivalentei schimbului. In Europa de azi insa, colonizarea este mult mai insidioasa, mult mai perfida, travestita in straiele drepturilor omului, ale unor principii teoretice si filosofice care se adreseaza individului. Individul de azi, omul abstract al lui Hobbes, e un fel de “cal troian” intrat in “cetatea” popoarelor.


Azi, cosmopolitismul pare (dar numai pare) religia ce raspunde cel mai bine indivizilor, aspiratiilor individuale. A fi azi nationalist, dar nu in sensul unui nationalism belicos sau exclusivist, ci nationalist in sensul in care-ti iubesti neamul tau, tara ta, in care respecti stramosii tai si cultura ta, ei bine un astfel de nationalism, inofensiv, e un “anacronism” dupa parerea unui rafinat filosof ca Patapievici. Azi am devenit “oameni ai planetei”.

Ei bine, sub aceasta deviza bine regizata de “oameni ai planetei, “oameni cu drepturi”, si inca cu drepturi impotriva drepturilor popoarelor, sau ignorand total dreptul popoarelor, sub aceste idealuri fatarnice si insidioase sta de fapt neocolonizarea, exploatarea unor popoare de catre alte popoare.


Azi nu se mai face comert intre tari, ci numai intre “agenti comerciali”. Tarile au devenit, asa, o formalitate, un fel de rau necesar, un punct de trecere unde se tine evidenta TVA si a compensarii lui. “Laisses-passer”-ul liberal domneste fara drept de replica in comertul dintre tari. Unele popoare sunt performante, altele nu. Alea performante or sa le inghita cu totul pe celelalte, neperformante, asa cum pestele mare inghite pestele mic. Ne-au obligat, ca sa ne primeasca si pe noi in “casa lor europeana”, sa punem resursele la “comun” (adica sa le vindem strainilor) si, peste asta, ne mai obliga sa le si “aliniem” preturile la nivelul lor. 

Intrainarea resurselor, in special cele de energie, dar mai ales alinierea preturilor la nivel european, este lovitura de gratie data in moalele capului unui popor cum e si poporul roman.

De ce asta ? o sa va intrebati. Simplu : o tara este performanta, capabila sa vanda intr-o piata de desfacere supra-aglomerata cu debusee industriale, in doua feluri: prin tehnologie (ceea ce nu e de nasul nostru) si prin pret. Competitia prin pret era singura noastra salvare, singura supapa de refulare a unor constrangeri europene extrem de riguroase. Cand am “aliniat” (sau “liberalizat”) preturile, e ca si cum ne-ar fi atarnat cineva o piatra de picioare si ne-ar fi aruncat in mijlocul marii. Din aceasta “aliniere”, a preturilor la energie, castiga in primul rand Europa, prin aceea ca-si asigura rezervele necesare energetice si, totodata, ne leaga noua o piatra de picioare, si in al doilea rand aia de le zicem noi “baieti destepti” (lipitorile din energie).
 
De pierdut pierde cetateanul roman, care suporta costuri mari la energie (fara ca romanul sa poata visa la nivelul veniturilor unui cetatean european occidental) si economia, care a fost vaduvita de un atuu competitional, de un cost mic al resurselor si care avantaj ar fi putut face produsele romanesti competitive (prin pret) pe piata europeana. Daca se va mai continua mult cu aceasta politica economica, popoarele astea dezvoltate or sa ne lase fara izmene pe noi.

By Micul Finantist

http://gandeste.org/general/ce-este-in-fond-o-%E2%80%9Ccolonizare%E2%80%9D/23757

marți, 17 septembrie 2013

Ilie Şerbănescu: „Generalizarea redevenţelor europene” – o abureală (II)

Prioritate de Dreapta

Ne aflăm în UE şi, în sistemul de tip colonial pe care îl constituie UE, redevenţa este un instrument principal la îndemâna centrului fără resurse pentru exploatarea periferiilor cu resurse. Regula stabilită de centru în numele aşa zisei „pieţe libere şi unice” este că resursa exploatată aparţine nu pieţei locale, ci pieţei comunitare şi este achiziţionată la acelaşi preţ în spaţiul comunitar. Concret, în cazul gazelor de şist de pildă: exploatate în România, gazele obţinute pot fi exportate de producător oriunde în UE, fără vreo obligaţie de aprovizionare cu prioritate a pieţei româneşti. Iar preţul de desfacere este cel unic din UE (în practică, cel pe care Germania, economia dominantă dar neposesoare de gaze, îl plăteşte furnizorului principal, adică Rusiei). 
Trebuie explicat foarte clar de ce aşa-zisa generalizare a redevenţelor europene este doar praf în ochi, chiar dacă ar fi utilizate limitele superioare ale acestor redevenţe. „Ţările europene” care au stabilit baremurile sunt toate ţări şi dezvoltate şi neposesoare de resurse minerale. Au fost, din ambele puncte de vedere, interesate în stabilirea unor redevenţe mici. Ca ţară dezvoltată ai capacitatea de valorificare internă a resurselor minerale şi, ca atare, nivelul redevenţelor este secundar. Ca ţară lipsită de resurse minerale, stabileşti cote de asemenea mici, dacă nu chiar simbolice, de redevenţe pentru că problema nu are obiect. Să ţinem cont că toate ţările europene la care se face referire au folosit din plin, unele în regim colonial, resursele altora, având interes să vândă acestora baliverna redevenţelor mici pentru atragerea investitorilor străini, căci investitorii erau chiar ele! Iar cînd, în funcţie de anumite progrese tehnologice, au ajuns să exploateze ele însele resurse minerale importante, fie au făcut-o pe baze proprii, fie au impus alte modalităţi decât redevenţele în vederea compensării statului-proprietar.

România se află în altă parte. Este o ţară subdezvoltată. Are nevoie de redevenţe mari sau de alte modalităţi de compensare a statului-proprietar pentru a folosi resursele de care dispune spre a se dezvolta. Generalizarea redevenţelor europene – adică generalizarea unor redevenţe mici, nesemnificative – nu-i oferă această posibilitate, deşi îşi pune la bătaie ce a mai rămas din ceea ce i-a lăsat Dumnezeu! Generalizarea redevenţelor europene este doar o abureală!

O abureală extrem de păgubitoare! Problema nu este nivelul redevenţei, ci redevenţa însăşi. Ne aflăm în UE şi, în sistemul de tip colonial pe care îl constituie UE, redevenţa este un instrument principal la îndemâna centrului fără resurse pentru exploatarea periferiilor cu resurse. Regula stabilită de centru în numele aşa zisei „pieţe libere şi unice” este că resursa exploatată aparţine nu pieţei locale, ci pieţei comunitare şi este achiziţionată la acelaşi preţ în spaţiul comunitar. Concret, în cazul gazelor de şist de pildă: exploatate în România, gazele obţinute pot fi exportate de producător oriunde în UE, fără vreo obligaţie de aprovizionare cu prioritate a pieţei româneşti. Iar preţul de desfacere este cel unic din UE (în practică, cel pe care Germania, economia dominantă dar neposesoare de gaze, îl plăteşte furnizorului principal, adică Rusiei). În virtutea acestor reguli, a avea resurse minerale în UE este un handicap, un dezavantaj! Tot concret, România, ca posesor al gazelor de şist, nu se alege din exploatarea acestora nici măcar cu prioritatea aprovizionării pentru piaţa locală! Independenţa faţă de livrările ruseşti de gaze este o poveste! Singura modalitate de a ieşi cât de cât din acest clenci păgubos este cea a încheierii de contracte de exploatare bazate pe împărţirea producţiei. Astfel, multe, puţine, roadele extrase din propriile bogăţii îţi aparţin şi poţi dispune de ele. 

 http://jurnalul.ro/editorial/generalizarea-redeventelor-europene-o-abureala-ii-651736.html

Roşia Montană - cronologie

Prioritate de Dreapta

Afacerea celor care au intrat în asociere (cu statul român) la Roşia Montană are în principal o componentă bursieră, dar nemernicii de la guvern îi făceau UN CADOU:
• În 1997, pe vremea când fostul premier Călin Popescu Tăriceanu deținea funcția de ministru al Industriei și Comerțului, comunica Agenției pentru Resurse Minerale acordul pentru asociere între Gabriel Resources și Regia Autonomă a Cuprului Deva, sub numele de SC Roșia Montană Gold Corporation SA. • În același an, Gabriel Resources s-a înscris la Bursă și s-a înființat societatea mixtă SC Eurogold Resources SA, formată de RAC Deva (Minvest Deva), cu 33,8%, Gabriel Resources Ltd Canada, cu 65%, și o serie de societăți acționari minoritari. • Acordul prevedea o redevență de 2%, pentru statul român. • Nu era prevăzut niciun proiect de mediu. • Nu era specificată nicio investiție în patrimoniul cultural. • RMGC nu își asuma nicio obligație socială. • Nu era prevăzută nicio măsură privind recuperarea ecologică. • În 1999, Guvernul condus de Radu Vasile, în care ministru al Industriei și Comerțului era Radu Berceanu, a aprobat Hotărârea numărul 458/1999, privind aprobarea licenței de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere, din perimetrul Roșia Montană, județul Alba. Hotărârea cuprindea doar două articole: primul aproba licența de concesiune și cel de-al doilea prevedea că aceasta intră în vigoarea la data publicării Hotărârii. Nici până în ziua de astăzi, nimeni nu știe ce cuprinde aceasta. • Tot în 1999, structura acționariatului de la Roșia Montană Gold Corporation s-a modificat, după cum urmează: Gabriel Resources avea 80,69%, iar RAC Deva (Minvest) 19,31%.
În 1999 s-a comis "mica" trădare: statul român, de la o participaţie de 33,8%, ajunge la jumătate - 19,31%
ATENŢIE MARE: statul avea minoritatea de blocaj de peste 1/3, fără aprobarea căreia nu se putea face majorarea de capital ! Şi-au respectat mandatul de vot în consiliul de administraţie reprezentanţii statului ? În ce sens - au primit mandat de la guvern/minister să accepte noua jefuire a statului ?
ZIUAnews:
Proiectul Roşia Montană, creat doar pentru speculaţii la bursă 

Principalul acționar de la Roșia Montană Gold Corporation manipulează de ani de zile întreaga scenă politică și socială din România • ZIUAnews prezintă comparativ condițiile referitoare la exploatarea de la Roșia Montană impuse de guvernele Tăriceanu, Boc și Ponta • În prezent, Beny Steinmetz nu mai are niciun interes financiar în exploatarea de la Roșia Montană, pentru că ar trebui să plătească trei miliarde de dolari

ZIUAnews prezintă o radiografie a afacerii Roșia Montană, destinată, de la început, să rămână doar în stadiul de proiect și să aducă profituri de miliarde, doar din speculațiile de pe bursă. Beny Steinmetz a avut la dispoziție 15 ani să acționeze statul român în judecată la o Curte internațională de Arbitraj, pentru a obține obligarea statului să emită avizul de mediu la care s-a angajat prin primul Acord, pentru demararea proiectului. Nu a făcut-o niciodată și nici nu intenționează, pentru simplul motiv că, în realitate, nu dorește exploatarea, ci doar declanșarea și alimentarea unor declarații contradictorii în spațiul public, care să îi aducă profituri de miliarde pe bursă. 

Acordurile propuse de statul român în 1997 și în prezent, în comparație:

1997

• În 1997, pe vremea când fostul premier Călin Popescu Tăriceanu deținea funcția de ministru al Industriei și Comerțului, comunica Agenției pentru Resurse Minerale acordul pentru asociere între Gabriel Resources și Regia Autonomă a Cuprului Deva, sub numele de SC Roșia Montană Gold Corporation SA.
• În același an, Gabriel Resources s-a înscris la Bursă și s-a înființat societatea mixtă SC Eurogold Resources SA, formată de RAC Deva (Minvest Deva), cu 33,8%, Gabriel Resources Ltd Canada, cu 65%, și o serie de societăți acționari minoritari.
• Acordul prevedea o redevență de 2%, pentru statul român.
• Nu era prevăzut niciun proiect de mediu.
• Nu era specificată nicio investiție în patrimoniul cultural.
• RMGC nu își asuma nicio obligație socială.
• Nu era prevăzută nicio măsură privind recuperarea ecologică.
• În 1999, Guvernul condus de Radu Vasile, în care ministru al Industriei și Comerțului era Radu Berceanu, a aprobat Hotărârea numărul 458/1999, privind aprobarea licenței de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere, din perimetrul Roșia Montană, județul Alba. Hotărârea cuprindea doar două articole: primul aproba licența de concesiune și cel de-al doilea prevedea că aceasta intră în vigoarea la data publicării Hotărârii. Nici până în ziua de astăzi, nimeni nu știe ce cuprinde aceasta.
• Tot în 1999, structura acționariatului de la Roșia Montană Gold Corporation s-a modificat, după cum urmează: Gabriel Resources avea 80,69%, iar RAC Deva (Minvest) 19,31%.

2013

• În noul Acord propus de Guvernul Ponta, la 15 ani de nerespectare a celui din 1997, redevența pe care statul român trebuie să o primească în urma exploatărilor de la Roșia Montană a crescut la 6%: „Redevența minieră aplicabilă proiectului minier de la Roșia Montană va crește de la 4% (cotă aplicabilă în prezent oricăror alte proiecte miniere), la 6%, cu opțiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură".
• Cele mai dure obligații de mediu: „investitorul va asigura, de la momentul începerii exploatării comerciale a proiectului miner, eliminarea poluării istorice, provenite de la vechile activități miniere, care, în prezent, produc ape acide și contaminări cu metale grele în perimetrul minier al proiectului de la Roșia Montană, pe cheltuială proprie, fără a cere despăgubiri statului român, urmând ca obligațiile privind protecția mediului să fie executate în conformitate cu acordul de mediu, după emiterea acestuia (...) Costurile totale actuale de închidere și reabiliare a amplasamentului minier sunt estimate la 146 milioane USD, iar investitorul se obligă să actualizeze periodic valoarea garanției (...) Constituirea de către RMGC a garanției de răspundere de mediu, estimată în prezent la 25 de milioane USD, printr-un mecanism financiar agreat de autoritatea de mediu. Această garanție este destinată acoperirii scenariilor de risc realizate, analizate în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului (...) Constituirea de către RMGC a tuturor garanțiilor financiare de mediu prevăzute de legislația din România și Uniunea Europeană, pentru toate activitățile premergătoare și efective de exploatare minieră asociate proiectului, prin instrumente financiare recunoscute la nivel internațional și într-o structură ce va fi agreată cu autoritatea de mediu".
• Respectarea unei limite de cianură mai mici decât standardele Uniunii Europene, construirea de coridoare ecologice, pentru a facilita migrația naturală a animalelor din perimetrul lucrărilor industriale, împădurirea a 1.000 de hectare de teren, aflat în domeniul public sau privat al statului, în termen de cinci ani.
• 100 milioane de dolari, pentru proiecte de conservare, amenajare și revitalizare a patrimoniului cultural, din care 70 de milioane de dolari în zona perimetrului Roșia Montană și 30 milioane de dolari contribuție pe durata de viață a proiectului la patrimoniul cultural național, în vederea susținerii cercetării, restaurării, conservării, punerii în valoare și promovării turistice a patrimoniului cultural național, imobil, mobil și imaterial. Investitorul se obligă să amenajeze un parc arheologic de 18 hectare pe dealul Carpeni, unde s-au descoperit, în timpul cercetărilor arheologice, locuințe de epocă romană cu hipocaust.
• 430 de milioane de dolari, pentru poluarea istorică.
• Refacerea a 371 de clădiri.
• Asigurarea, pe o durată de șase ani, a 2300 de locuri de muncă, și a 900 de locuri, pe o durată de 21 de ani.
• Recuperarea ecologică 100%.
• Nota de plată pentru Gabriel Resources, potrivit noului Acord, a fost majorată cu 3 miliarde de dolari.

Declarațiile oamenilor politici, în decurs de zece ani, au reprezentat doar un joc menit a crește sau a micșora valoarea acțiunilor la Bursă a companiei Gabriel Resources. Din timp în timp, președintele, oricum s-a numit el, premierul, anumiți oameni politici cu state vechi și cu influențe importante în sfere economice, au mai lansat ba un atac la adresa proiectului, ba au precizat că îl susțin. Conspirațiile s-au ținut lanț, la fel și publicitatea imensă plătită de companie în presa din România, ONG-urile s-au manifestat fie pentru, fie contra proiectului. Toate s-au făcut, mai puțin proiectul. Sute de milioane de dolari au fost aruncați în joc, iar câștigurile s-au văzut. Nu din exploatare, însă, ci din speculațiile pe Bursă.

Afacerea a pornit și a rămas în „patrimoniul" liberalilor, și acest lucru continuă și astăzi, chiar dacă liderii PNL refuză aparent să își asume afacerea predecesorilor, pentru un motiv simplu: scăderea acțiunilor la bursă, pentru a fi achiziționate la preț de dumping, urmând ca, în urma altor declarații, prețul să urce. Rezultatul? Un miliard de dolari profit.

„Capul" afacerii Roșia Montană, Beny Steinmetz, a ajuns la cei mai importanți oameni politici din România prin asocierile pe care le-a avut cu fostul șef de cabinet al lui Năstase, Remus Truică (prin compania BRG Residential Consulting), conexat, la rândul său, cu Tal Silberstein (prin firmele TRG, Generic Pharma), sfătuitorul tuturor liderilor de dreapta, începând cu Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu și terminând cu Crin Antonescu.



Băsescu vrea retragerea proiectului, sub pretextul tensionării societății

Președintele Traian Băsescu a solicitat, luni, Guvernului, retragerea proiectului Roșia Montană, în forma propusă de Executiv, sub pretextul tensionării la maxim a societății. Băsescu s-a declarat un susținător al exploatării, dar numai în condițiile prevăzute de legislația actuală, cu creșterea redevenței și cu avize date de instituțiile abilitate: „Soluția e să retragă urgent proiectul pentru că riscul e tensionarea la maxim a societății, atât timp cât proiectul se află în Parlament. După o lună și jumătate de proteste și dispute, vom afla că legea e neconstituțională. Ar fi un dezastru. Ce ar mai înțelege societatea? (...) În sufletul meu nu mi-am schimbat punctul de vedere, dar nu voi fi partizanul politic al niciunei tabere". 
Băsescu a făcut această precizare, dar nu a comentat faptul că ieșirile lui pe acest subiect au influențat prețul acțiunilor pe bursă.

Antonescu a prăbușit acțiunile RMGC

Recent, liderul PNL, Crin Antonescu, a anunțat, într-o conferință de presă, următoarele: „După o dezbatere nu foarte aplicată, în urma unui vot copleşitor, poziţia politică asumată de parlamentarii PNL este de a vota împotriva acestui proiect de lege". Cu alte cuvinte, Antonescu a recunoscut că PNL nu a analizat punctele slabe și tari ale proiectului, dar a luat deja decizia. Reacția liderului liberalilor a venit ca un șoc pentru opinia publică, dar și pentru bursă, acțiunile celor de la RMGC prăbușindu-se până la suspendarea de la tranzacționare. În replică, premierul Victor Ponta a precizat: „În baza respingerii legii, e clar că proiectul nu se va realiza". Deși părea că Antonescu obține ceea ce își dorește politic, după replica lui Ponta, liderul PNL s-a arătat încurcat de reacția colegului de alianță și chiar i-a reproșat acestuia că s-a pronunțat în sensul nerealizării proiectului, doar pentru că PNL a anunțat că nu îl votează.

Antonescu a revenit, sugerând că PNL ar fi de acord cu o dezbatere și acuzându-l pe Ponta că face un joc „parșivel", în sensul că își dorește foarte tare proiectul, dar fără să și-l asume politic: „Eu cred că a devenit evident că premierul susţine proiectul, şi tocmai, ceea ce eu cerusem şi până la urmă cer în continuare, este să facem lucrurile clare, dar în fine, asta este problema domniei sale. Mie mi-e clar".

Jonathan Henry a crescut acțiunile, amenințând România

Imediat după declarațiile lui Antonescu, care au avut ca urmare suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor Gabriel Resources, premierul Victor Ponta a anunțat că România ar putea fi obligată să plătească daune de până la două miliarde de dolari, pentru că statul nu și-a respectat contractul. Ponta a dezvăluit că Gabriel Resources a transmis oficialilor mai multe adrese, prin care a antamat suma de plată. Antonescu s-a derobat de orice obligație, inclusiv de o posibilă angajare a statului român. PNL „nu a încheiat niciun fel de înțelegere cu niciun fel de firmă, cu niciun fel de grup de afaceri. Dacă statul român avea obligații, ce mai discutăm noi la Parlament? În orice caz, eu nu am angajat statul român în niște obligații, încât cineva să-mi povestească mie despre daune".



A doua zi, CEO al Gabriel Resources, Jonathan Henry, a dublat suma despăgubirilor și a amenințat că investitorii străini nu vor mai avea încredere să semneze contracte cu statul român. „În cazul în care Camera inferioară respinge proiectul, vom transmite o notificare formală referitoare la intenția de a iniția o acțiune în instanță, pentru multiple încălcări ale tratatelor internaționale, privind investițiile, în valoare de până la patru miliarde de dolari (...) Avem un caz solid și vom face în așa fel încât eforturile României de a atrage investiții străine să aibă de suferit". Acțiunile au început să crească. Imediat, Jonathan Henry a negat afirmațiile anterioare, exprimându-și profundul respect pentru România, pentru Guvern și pentru Parlament și dând asigurări că „va lua act de orice decizie luată de Guvern sau Parlament" și că decizia finală le va aparține, fără discuție, acestora și cetățenilor României. 
Răzgândeala de patru miliarde a lui Jonathan Henry demonstrează că interesul companiei nu este să realizeze proiectul, ci să mențină o fluctuație a acțiunilor la bursă. Cu atât mai mult cu cât, în 15 ani, Gabriel Resources nu a exercitat nicio acțiune judiciară împotriva statului român.

Europarlamentarul Vălean, declarații contradictorii în PE

Un joc asemănător al declarațiilor politice a fost făcut și de soția liderului PNL, Adina Vălean, în Parlamentul European. În 2007, aceasta era împotriva proiectului Roșia Montană și îndemna Comisia şi Consiliul Europei „să sprijine noul proiect de lege al Parlamentului României, care recomandă eliminarea mineritului pe bază de cianuri", susținând că „s-a demonstrat ştiinţific că producţia de aur prin metoda cianurii în mediu deschis poate duce la distrugerea ireversibilă a ecosistemelor şi dăunează grav organismului uman şi exploatarea prin metoda cianură modifică regimul precipitaţiilor, regimul termic şi eroziunea solului generând o creştere a frecvenţei inundaţiilor şi alunecărilor de teren".

Trei ani mai târziu, Adina Vălean făcea dezbateri pentru susținerea afacerii. „Proiectul de la Roșia Montană este cel mai nou din România pentru că, aşa cum arată experţii, respectă standardele înalte de tehnologie şi de mediu şi cel mai vechi pentru că trenează pe hârtie de 12 ani".

Deși este asemănător cu Roșia Montană, proiectul Certej funcționează

Prin comparație cu proiectul Roșia Montană, exploatarea de la Certej funcționează și a primit avizul de mediu de la autoritățile competente, în proiectul tehnic menționându-se că se vor folosi anual, pentru exploatare, 1.653 de tone de cianură de sodiu, timp de 16 ani. Nu a fost nevoie de ani de zile de dezbateri publice, nici de declarații politice stufoase. De-abia după ce exploatarea a început, avizele de mediu au fost contestate în instanță, judecătorii de la Tribunalul București urmând să se pronunțe asupra legalității acestora. Ați auzit de Certej, proteste în piața Universității și declarații politice, la nivel înalt, pe acest subiect?

Protestatarii de la Universitate vor același lucru ca Beny Steinmetz

De mai bine de două săptămâni, mii de oameni ocupă, în fiecare seară, Piața Universității. Toți scandează împotriva proiectului Roșia Montană. „Să nu se facă!". Aceasta este și intenția lui Beny Steinmetz. Cu știință sau nu, protestatarii, care, cel puțin declarativ, au ca principal obiectiv protejarea mediului, aduc companiei Gabriel Resources profit maxim, cu o cheltuială minimă.

Dacă în ianuarie 2012, cu mai puțin de cinci mii de oameni în stradă, la Piața Universității, jandarmii au intervenit în forță și au aruncat cu gaze lacrimogene pentru a împrăștia mulțimea, de data aceasta, ministrul liberal Radu Stroe s-a făcut că plouă, ba chiar și-a asumat neintervenția forțelor de ordine, pe motiv că adunarea este una ultra-civilizată: „Eu mi-am asumat această chestiune, repet, în conlucrare cu ceilalţi factori politici (...) Noi credem că atâta vreme cât manifestaţia este nu numai paşnică, ci este una ultra-civilizată, nu are sens să oprim oamenii pentru că stau pe o bandă a străzii sau pentru că o jumătate de oră blochează strada". Ministrul s-a apărat pentru neaplicarea legii prin invocarea consensului politic. 
Voichiţa RĂŞCANU

Ruana CEAUŞESCU

Un comentariu :

Riddick spunea... 
 
Articolul promovează voalat "noul acord din 2013, mai bun". 


Crystal Clear :

 Câştig fără muncă .Numai din minciuni ale psihopaţilor infiltraţi în guvern.Plutocraţie care n-are a face cu capitalismul ci cu mafia.Aici trebuie să intervină statul de drept : "manipularea pieţelorl"

„Capul" afacerii Roșia Montană, Beny Steinmetz, a ajuns la cei mai importanți oameni politici din România prin asocierile pe care le-a avut cu fostul șef de cabinet al lui Năstase, Remus Truică (prin compania BRG Residential Consulting), conexat, la rândul său, cu Tal Silberstein (prin firmele TRG, Generic Pharma), sfătuitorul tuturor liderilor de dreapta, începând cu Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu și terminând cu Crin Antonescu.


sâmbătă, 14 septembrie 2013

Drumul

Prioritate de Dreapta


Peste România au năvălit din 2007 încoace nişte mecanisme pe care le-am preluat automat şi nu le-am înţeles rostul. Oamenii angajaţi în colcăiala de agenţii şi autorităţi care au ieşit din subordinea ministerelor sunt ca nişte roboţi care n-au nici cea mai mică idee despre tabloul de ansamblu în care sunt parte.
Un balaur instituţional cu mii de capete în care fiecare face ce vrea şi toţi stau cu gurile întinse la buget doar în momentul când se împart banii. Ce fac cu ei şi cum creşte ţara de pe urma lor nu-şi asumă în mod, atenţie, programatic.
Ziarul Financiar:

 „Noi ştim că trebuie să plătim. Nu ne-a întrebat nimeni dacă scade sau creşte numărul de vaci pentru care dăm subvenţie“, spune reprezentanta APIA, puţin mirată că i se poate pune o asemenea întrebare, când toată lumea este interesată de „vestitul grad de absorbţie“ a fondurilor de la UE şi se întreabă de ce este atât de redus.

2 miliarde de euro intră anual în agricultură, din care jumătate plăţi directe prin Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), însă numărul de vaci din România a scăzut cu 30% din 2007 încoace, iar numărul de porci de asemenea.

România se află pe locul 5 la producţia de cereale din Europa, pe locul 9 la numărul de bovine şi abia pe locul 19 la producţia de carne de vită.

În lume miza este să exploatezi resursa şi să o transformi în produs. Că este grâu, tăuraşi, minereu de cupru sau de aur, dezvoltarea vine atunci când extragi şi prelucrezi, consumi produsul finit sau, şi mai performant, îl exporţi.


Asta e diferenţa între PIB-ul per capita de peste 25.000 de euro din Europa de Vest şi SUA şi restul lumii. Prosperitatea nu e împărţită uniform pe glob, şi din cei 7 miliarde de oameni, doar 700 de milioane au un venit suficient ca să-şi cumpere o maşină şi o casă şi să se gândească şi la alte lucruri decât supravieţuirea de zi zi.

Cum au făcut ei asta? În primul rând, inventând instrumente care i-au propulsat în faţa celor care nu le-au avut: motorul cu abur, avionul, trenul şi computerul, şi mai alaltăieri tableta. Şi prelucrând resursele performant, nu numai de pe propriul teritoriu.

Peste România au năvălit din 2007 încoace nişte mecanisme pe care le-am preluat automat şi nu le-am înţeles rostul. Oamenii angajaţi în colcăiala de agenţii şi autorităţi care au ieşit din subordinea ministerelor sunt ca nişte roboţi care n-au nici cea mai mică idee despre tabloul de ansamblu în care sunt parte.

Pentru că a ştiut să facă avioane şi motoare înaintea restului lumii, Occidentul şi-a permis să construiască o politică agricolă comunitară prin care să subvenţioneze fermierii în faţa presiunii concurenţei din statele lumii a doua şi a treia, ca să folosim termeni acum uitaţi.

Iar banii au rostul să aducă o creştere şi nu o scădere a şeptelului de vaci sau a fermelor de porci.

În acest tablou însă, România, care are toate caracteristicile unei ţări aflate în cursă pentru recuperarea decalajului faţă de cei mari, este acum pusă în faţa unei situaţii în care instrumentele din economiile puternice aplicate aici dau greş.

În mod natural, finanţarea ar fi trebuit să aducă dezvoltare, dar măsurile au fost pervertite de aşa natură încât statisticile arată că modelul se îndreaptă spre cel al unei economii cu agricultură extensivă, fără valoare adăugată.

Echivalent, în industrie dispare mijlocul şi rămân doar capetele: import şi resursa de bază – minereul, care ni se spune că „trebuie exploatat pentru a aduce creştere“. Da, trebuie exploatat, dar trebuie prelucrat intern ca să aducă dezvoltare. Cine crede această aiureală că poţi să creşti pe resurse fără rafinării, fără combinate de îngrăşăminte chimice, fără combinate siderurgice, fără fabrici de conserve sau fără abatoare în care să prelucrezi petrolul/gazul/cerealele/tăuraşii/minereul pentru a-l transforma în bunuri şi produse la consum şi nu să îl dai „tel quel“ la export? Vrem ca modele Sierra Leone, care exportă bauxită, sau Coasta de Fildeş, care livrează lumii 40% din cacao, dar ciocolata se face în Belgia, Elveţia şi Austria?

În câte dimineţi a început premierul Ponta şedinţa de guvern întrebându-şi miniştrii ce producţie de lapte am avut luna trecută şi cu cât a crescut faţă de aceeaşi perioadă? Ce producţie de carne de vacă? De câte ori a întrebat de producţia de medicamente?

Sau să se sperie – Aoleu, pleacă GSK de la Braşov şi închide fabrica de medicamente de 104 milioane de euro afaceri şi cu 250 angajaţi – asta da lovitură, ia să vedem ce vor oamenii ăştia ca să rămână aici şi să facă eventual şi cercetare, nu numai producţie de generice, adică medicamente fără patent.

„Păi ar trebui Direcţia de Strategie din Ministerul Agriculturii să stabilească eficienţa banilor cheltuiţi. Nu e treaba noastră“, spune doamna director de la APIA, invitată recent la o conferinţă a ZF pe agricultură.

Destructurarea instituţională a dus la imposibila situaţie în care cine împarte banii să nu fie responsabil de rezultate. Incredibil pentru o companie privată – să ai ţinte de cheltuieli şi niciun fel de ţinte de realizări – este perfect credibil pentru guvern. Asta e România instituţională azi.

Un balaur instituţional cu mii de capete în care fiecare face ce vrea şi toţi stau cu gurile întinse la buget doar în momentul când se împart banii. Ce fac cu ei şi cum creşte ţara de pe urma lor nu-şi asumă în mod, atenţie, programatic.

Pentru că această agenţie de plăţi în agricultură este în sine construită astfel încât să plătească bani fără să socotească rezultatul, pentru că altfel designerii săi ar fi numit-o „Agenţia de Plăţi PENTRU DEZVOLTARE în Agricultură“.

joi, 12 septembrie 2013

Premierul Victor Ponta, marele premiu pentru România la Berlinala 2013 și Ministerul Propagandei German

Prioritate de Dreapta



Dr. Ec. Radu Golban:
Vă întrebați, desigur, mirați, ce legătură poate fi între aceste trei subiecte… Ori, cel puțin, între primele două și celebra mașinărie nazistă… Lumea ocultă, atent ascunsă ”în spatele ușilor închise”, lasă și ea niște ”urme”, ca un ”joc puzzle”, pe care vom încerca să-l ”rezolvăm” și decodăm împreună – să vedem ce surprize ne va oferi ”tabloul final”!
Politica și mass-media română au notat evenimentul cu mândrie, necunoscând că diplomația berlineză doar a permis (=și-a făcut pomană!!) Primului Ministru român să facă o vizită protocolară. Puțini cunosc, însă, prețul plătit nu de el, ci de România, de noi toți pentru un spectacol batjocoritor cu regizori teutoni: guvernul actual a ratificat legea retrocedării averilor imobiliare ale sașilor și șvabilor din România, avute dinainte de al II-lea Război Mondial, confiscate prin legi internaționale, după ce s-a constat oficial la Tribunalul de la Nürnberg că întreaga minoritate germană română a fost fascistă și a acționat în consecință! Legea echivalentă română din 1947 le confirmă doar! În nici o altă țară europeană nu s-au retrocedat fostelor minorități germane bunurile lor fasciste confiscate. Poanta macabră este că actualul șef al sașilor din Germania, Bernd Fabritius, unul din negociatorii directi ai Germaniei (adică un intermediar al presiunilor oculte), e ascendent direct al șefului minoritații fasciste germane din România, Fritz Fabritius: ” Fabritius (wurde – n. a.) am 29. Juni 1935 zum Vorsitzenden der rumäniendeutschen Dachorganisation gewählt, die in Deutsche Volksgemeinschaft in Rumänien umbenannt wurde” (http://de.wikipedia.org/wiki/Fritz_Fabritius) Acest B. Fabritius se plimbă la tot felul de întâlniri mai mult ori mai puțin oficiale și răspândește cam aceleași ”valori” și cerințe ca ascendentul său, nefăcând nici efortul de a ascunde mai bine ura și aerul de mare superioritate față de români – v. video site Virgil Bestea: intervenția BF la jubileul Deutsch-Rumänisches Forum Berlin/26.9.2012 în clădirea Parlamentului german!! Guvernul Ponta a mai promis că va renunța la vechi datorii germane acumulate începând cu I. Război Mondial, estimate la ora actuală între 18 și 20 miliarde Euro, descoperite de un economist român recunoscut pe plan internațional, Radu Golban, stabilit în Elveția! Cazul a fost prezentat în fața Parlamentului European, împreună cu economiști englezi și francezi, datoria este și în documentele politice și financiare la Berlin și bine cunoscute de ei. Știți cum a reacționat oficial Germania? A făcut presiuni politice pentru ca profesorul Golban, asociat de 11 ani al Univeristății de Vest Timișoara, să i se retragă (*1) această calitate, fapt prompt ”îndeplinit”!! Vă închipuiți ce fac împotriva mea, locuind în Germania: am ”la activ” patru încercări înscenate (prin colaborarea strânsă procuratură, poliție&Ministerul de Interne) de a fi trimis la închisoare, două au fost și împotriva copiilor mei, ca să dau numai câteva exemple dintr-o întreagă listă – Securitatea a fost mult mai lejeră cu mine în anii ’80!! E necesar să introducem o paranteză edificatoare pentru a explica scurt problematica și a demasca ipocrizia nelimitată a politicii teutone (și) la acest subiect. Imediat după I. Război Mondial, toate (!) guvernele germane au mituit – fapt dovedit – șefii de guverne românești, începând cu cel al gen. Averescu pentru nu cere oficial datoria, la care s-au adunat alte împrumuturi! Nu dorim să punem în discuție multe alte datorii imense ale Germaniei față de România – facând abstracție de intrigile politice, începând cu secolul 12, de ”parcelare” și ocupare a teritoriului român și de împiedicare a reîntregirii legitime, de distrugerile imense din I. Și al II. Război Mondial provocate de ei, cărora li se adaugă asasinarea la ordinul Berlinului a elitelor noastre politic-culturale filo-franco-engleze: Virgil Madgearu/ministrul economiei, N. Iorga/Premier, I. G. Duca/Premier, Nicolae Titulescu ș. a. – obligându-ne să susținem la prețuri de nimic aprovizionarea lor cu alimente, ducerea întregului Război Mondial cu petrol românesc, fapt ce ne-a secat rezervele ce ne-ar fi ajuns 200 de ani!! Bineînțeles, nu s-a auzit vreodată vreun regret din partea Berlinului sau vreo reparație politico-economico-financiară – dimpotrivă! Să revenim acum la fierbintele nostru subiect actual: și astăzi politica germană încearcă foarte agresiv să evite plata unei datorii recunoscute internațional, așa cum au acționat dintotdeauna. Nu de mult s-a demonstrat cu documente că Premierul Titu Maiorescu, în secolul 19, era spion german, ca mulți alții, de exemplu P. P. Carp, aflat și pe lista de plată austriecilor. Ne întrebăm legitim: care sunt actualii premieri, politicieni, industriași ori scriitori influenți, care execută ordinele trimise de la Berlin!? Nu posed sumele exacte vehiculate pentru ”alinierea” lor la Axa Berlin-Viena-Budapesta, cu siguranță foarte variate, dar metodele nu s-au schimbat în esență: de exemplu, soția lui Ioan Slavici – bun prieten al lui Eminescu – o maghiară în serviciul austro-ungar – e cea care l-a ”aranjat” pe corifeul culturii române (P. P. Carp telegrafia lui Maiorescu de la Viena, la ordinul politicii austro-ungare anti-române: ”Închideți-i gura lui Eminescu!”) pentru casa de nebuni! Sunt cunoscute mai multe cazuri actuale ciudat de ”paralele”… În domeiul ”culturii” lucrurile sunt mai ”transparente”, deoarece nu merge altfel – scriitorii și editorii sunt expuși mereu vieții publice. Astfel, ”romanele” lui Cărtărescu sunt traduse tot la ordinul Berlinului cu bani de la Institutul Goethe și ICR: până la 30.000 de euro primesc numai traducătorii, sume imense la care nici translatorii germani ai unor scriitori renumiți americani, englezi, francezi nu visează! Cineva din cei implicați mi-a mărturisit că ordinele ”cine trebuie tradus” vin de la Berlin, nu de la editurile germane! Pentru ce asemenea ”generozitate”, în timp ce alți literați de valoare, critici fața de aceste nedreptăți, care traduc, de exemplu, un mare om de cultură ca Enzensberger, primesc pentru 400 pagini dezonoranta sumă de 500!? De ce primește primul – și alții ca Patapievici, Liiceanu invitații luxoase și alte ”avantaje lucrative” – în ultimii ani mai multe burse în Germania (conform regulamentului sunt numai pentru autori până la 35 de ani, singuri și de trei, maximal șase luni) de un an de zile cu toată familia!? Cine cunoaște articolele lor&co., în care e batjocorită toată floarea și mândria culturii noastre și atacată însăși ființarea nației române, înțelege ce se ascunde ”în spatele ușilor închise” și scopurile destructive urmărite. Cine ”îngroapă” modelele cultural-valorice ale unei nații o condamnă la ”facilă guvernabilitate” și dispariție – o spun Kant, Marx, Noica! Cui bono/Cui îi folosește? E clar… A meritat acest ”gheșeft” pentru Victor Ponta? Clar, NU! Nici măcar pentru speranța iluzorică a sa și a partidului său că vizita se va oglindi puternic în mass-media germană/occidentală, demonstrând românilor și lumii – ha-ha! – câtă importanță are/i se dă acest/-ui guvern. Studiul ecoului medial demonstrează concluzii sumbre, în condițiile în care șefii multor țări recunoscute internațional ca dictatoriale și sângeroase au fost primiți la Berlin cu toate onorurile și mare vâlvă medială!! Premieri ai țărilor complet falimentare în CE – Portugalia, Italia, Grecia, Irlanda, Ungaria, Cipru – s-au bucurat de același tratament. Mai mult, premierul ungar – stat de facto fascist!! – se poate mândri și cu multe medalii (ex. Zoltan Balog/Ministrul Culturii) de mare însemnătate pentru echipa sa, acordate la cel mai înalt nivel de statul german: recte, Germania apreciază și decorează fasciști!! Iar România trebuie să aștepte intrarea în spațiul Schengen – nu neg, mai are situații de îmbunătățit – dar, în comparație cu situația catastrofală economic-financiar-politic-drepturile omului, ale minorităților, libertatea presei etc. din Ungaria, aceasta ar trebui suspendată imediat din CE. Am urmărit, în mod special, toată presa importantă germană, inclusiv cele regionale, direct involvate – Berlin, dar și Böblingen, unde Premierul a vizitat fabrica Mercedes – și, bineînțeles, televiziunea și radioul național și particular. Ei bine, adică ”Ei rău”: nu a fost nici o mențiune cât de mică – vizita aceasta nu a existat pentru mediile germane… Cu o singură execepție, care, veți vedea, mai bine nu ar fi fost: în cotidianul intelectual al ”elitei” puterii, FAZ/Frankfurter Allgemeiner Zeitung: o notiță insignifiantă, chiar dacă pe prima pagină, de șase rândulețe minimaliste, jos, ultima pe pagină! Cine cunoaște ”simbolistica” lay-out-ului jurnalistic, își dă seama că pentru Premierul unei țări de primă importanță, împreună cu Polonia, economic-financiar-comercial-geo-strategic în Europa de Est, cu o situație mult mai solidă decât falimentarele menționate, aceasta constituie un clar și voit afront politic bine calculat. Ce devine și mai diabolic printr-un interviu cu V. Ponta în același ziar, undeva în spate, la pagina cinci, însă jos, dezonorant, deasupra, la loc de cinste și ridiculizant, un subiect regional. Concluzia umilitoare: mai bine nu era de loc! Interviul în sine e un întreg șir de întrebări și puneri la punct – unele real necesare și rectificatoare pentru România – pe un ton maxim arogant și obraznic, fără nici o referire la multele părți pozitive. Deci: în Germania nu a ”trebuit” să se afle această vizită, cu excepția inteligenției puterii: nota bene, FAZ-ul e singurul cotidian dorit în fiecare dimineață pe biroul Cancelarei Merkel! Nici măcar mass-media regională Böblingen – un orășel cât Dejul – nu a găsit de cuviință și destul de important să menționeze vizita unui Premier!! Ce demonstrează situația revelată cititorilor? În primul rând, e clar că întregul peisaj medial german se organizează și dirijează cu mână forte de la o ”centrală”… Care e legătura cu Berlinala 2013 și Marele Premiu acordat românului Călin Netzer? Continuăm plasarea ”bucăților puzzle” la locul cuvenit și vom ajunge la ”tabloul final” – imaginea ascunsă, dar reală a politicii germane, oglindită în vizibila manipulare medială. Identic (ne)tratării subiectului menționat, se observă că atât în ziua acordării Ursului de Aur filmului românesc, cât și în cele următoare, nu s-a anunțat nicăieri în Germania unul din cele mai importante evenimente ale anului! În toți ceilalți ani, fără nici o excepție, puternica mașină medială și publicitară teutonică celebra cazul – TV, Radio, presă – cu articole, interviuri, cronici etc. ”săritoare în ochi” pe prima pagină. Când a câștigat România, ca prin ”minune”, o mână nevăzută a înlăturat acest obicei înrădăcinat de peste 50 de ani – nici măcar un mic anunț de trei rânduri, undeva jos, ascuns și rușinat: NIMIC!! Doar după câteva zile, fără vreo atenționare pe prima pagină, cum e cutuma jurnalistică a articolelor despre evenimente foarte importante, undeva la urmă, comentarii foarte negative, rău-voitoare la câștigător, dar nu la celelalte – foarte ciudat și total nedrept când critica internațională a apreciat unanim că filmul lui Netzer e, la distanță, cel mai bun din competiție!! Doar cotidinaul Süddeutscher Zeitung a fost ceva mai binevoitor… Mama și copilul a rulat chiar pe ecranele nemțești, dar… sonorul a fost atât de prost, încât nu s-a înțeles mai nimic, iar subtitrarea sub orice critică, cu același efect – toți românii, obișnuiți cu asemenea acțiuni anti-românești, au afirmat, pe bună dreptate: și acum a fost intenționat! Cine cunoaște mass-media germană rămâne cu un gust foarte amar, văzând cu ce isterie simpatizant-medială e tratată, de exemplu, Lena, o necunoscută ce a câștigat Eurovision-ul 2010, deși toți recenzenții nemți au recunoscut că nu are voce! Păi, cum iei, în aceste condiții, Premiul cel Mare!? Sau Premiul Nobel pentru Literatură 2009 acordat unei autoare de biografii, ultimele unilateral concentrate și deformând realiatea în favoarea minorităților germane din România, elogiind prieteni care au lucrat pentru Securitate ori încercând să eludeze ”romanesc” marea vină fascistă a minorităților nemțești din România!? Să menționăm, doar en passant, că ultimii rămași în ”concurs” sunt titani recunoscuți ai literaturii: Philip Roth și Umberto Eco… Căile abuzului de putere sunt întortocheate, dar sigure: presiunea a venit direct de la Cancelară! Exemplele sunt numeroase, voi prezenta doar o mini-selecție restrânsă, dar relevantă: renumita soprană Angela Gheorghiu a fost încununată de doua ori (fapt unic!) cu titlul de ”Cea mai bună soprană a anului”; celebra balerină Alina Cojocaru a fost încoronată ”Balerina anului” în 2004; Teatrul Național București a înfăptuit turnee fulminante în Anglia, Franța etc. Ecoul medial a fost imens în lumea medială națională și internațională… Cu excepția unei singure țări, unde asemenea știri sunt ca ”aspirate” de o ”gaură neagră” și dispar neexistând pentru publicul de acolo: Germania!! Mai am un exemplu demascant, de o bizarerie diabolică nelimitată: când formația română O-ZONE a lansat marele hit al verii și anului 2004, Dragostea din tei, cântat de toată lumea, inclusiv de germani, în (!) limba română, a fost greu să fie boicotată aici, melodia fiind emisă zilnic de multe ori la toate programele tv. și radio străine, prezente și în Germania. Dar, s-a ”inventat” altceva: urgent s-a organizat ”un turneu” al formației prin Germania: ce onoare, au exclamat românii, cunoscând un cu totul alt tratament. S-a schimbat politica germană?! La câteva luni doar de la marea reușită, când se știe că pregătirea unui turneu se face cu doi-trei ani înainte, fiind foarte dificil de închiriat săli de spectacol, rezervate cu ani înainte – acum s-a reușit în doar câteva săptămâni!! După turneul anunțat în mass-media, un mare scandal tratat cu ”mare generozitate” de mediile nemțești: respectiva ”formație O-zone” a fost un grup fake!! De aceea au primit ”atât de rapid și binevoitor” sălile libere, toate aprobările, ce durează ani de zile la birocrația teutonică: bineînțeles, după acest ”incident” muzica și formațiile românești au terminat-o cu Germania!! Acesta a fost și scopul – și nu e greu de închipuit cine are posibilitate aici să ducă o asemenea acțiune… ”Tabloul puzzle” e la final: se remarcă existența unei campanii concertate și organizate ”din umbră” de ignorare a tot ce e bun în și din România, orice știre negativă e preluată imediat, se colportează des multe minciuni, deformări voite ale realității cu vizibilul scop de a distruge România și imaginea ei!! Recomand celor care doresc să afle detalii și cauze, să lectureze studiile mele România – Șocul viitorului și Eterna mașină Enigma – apărute și în volumul meu de jurnalistică Șocul viitorului – Editura Ideea Europeană, București, 2007, unde relatez cum șefii din presă, radio, tv. și profesorii universitari de jurnalistică germani cer rezolut jurnaliștilor și studenților ce vor să scrie despre România reportaje cât mai negative – dacă nu, vor avea mari probleme!! Consecințele comercial-economice provocate, astfel, sunt fatale: cine mai vrea să viziteze ori să cumpere produse dintr-o asemenea țară ”catastrofală”!? Totul e dirijat și pregătit cu rigoare teutonă de la o centrală invizibilă, dar bine simțită și eficace, ce începe să influențeze din ce în ce mai mult poporul german, de fapt, deschis și interesat față de culturi și personalități străine: MINISTERUL PROPAGANDEI!! Știu ce va urma și la ce sunt expus, dar urmez conștiinței mele de jurnalist obiectiv și neutral, dimpreună cu datoria mea de european și român civilizat, ce dorește pace și armonie în Europa și lume. Ferește-ne, Doamne, de prieteni, că dușmanii îi știm… Se vor ridica voci urlătoare și în România, ce vor cere ca P. P. Carp odată, slujitorul de pe lista germano-austriacă: Ia, mai închideți-i gura lui Eminescu! Foarte bine – să o facă: așa vom ști cine e pe lista lor actuală! Avantaj secolul XXI… Însă, cine mai îndrăznește să critice destructiva politică germană, când știe că, în propria țară, România, va rămâne fără servici și alte metode de intimidare, cunoscute doar în bolșevism, la KGB? În ce lume și sistem de valori trăim, ce stat din CE face acțiuni atât de destructiv-abominabile împotriva altui stat CE, iar în loc să regrete, să se scuze și să repare daunele produse, acționează mai rău, ca în perioada dinaintea celui de-al 2-lea Război Mondial!? Poporul german nu cunoaște situația, dar cei cu care am vorbit și le-am relatat sunt revoltați și se opun acestui sistem – însă ei sunt foarte puțini. Ceilalți sunt temeinic pregătiți în ”superioritatea” lor pentru extinderea ”spațiului vital” într-o zonă ”aproape goală” (așa cum e redată de harta rutieră a celui mai mare concern din Europa: Garmin/Navigon – ”întâmplător” unul german), unde sunt numai țigani, hoți și politicieni corupți… Practic, cea de-a doua ediție a Dictatului de la München, din 1938, revăzută și adăugită, e în curs de punere în aplicare – a se citi: Von Krieg zu Krieg – Die deutsche Außenpolitik und die Parzelierung Europas/Din război în război – Politica externă germană de parcelare a Europei – Walter von Goldenbach și Hans-Rüdiger Minow, Editura Das Freie Buch, München, ediția a treia, 1999. Cartea e ,practic, interzisă în Germania tocmai pentru că dezvăluie cu dovezi politica ”tabloului puzzle” prezentat. Deși a fost viu discutată în toate mediile importante din lume de mari oameni si comentatori politici, militari etc., singura reacție germană, bine ascunsă opiniei publice, a fost o dezbatere în Parlamet, dar nu de penitență pentru demascarea politicii identice celei din al III-lea Reich, ci cum a îndrăznit unul din autori, pseudonimul von Goldenbach – se pare un înalt funcționar al Ministerului de Externe – să dezvăluie aceste secrete diabolice!! Orice comentar e inutil…
*1) http://www.dcnews.ro/2013/03/caz-revolator-de-ce-radu-golban-a-fost-inlaturat-de-la-uvt/
Economistul Radu Golban, timişoreanul care a ajuns celebru după ce a descoperit că Germania are datorii de 19 miliarde de euro către România, a fost eliminat de la Universitatea de Vest din Timişoara. Motivul: „articolele critice la adresa Germaniei”. Profesorii universitari au afirmat, în şedinţe interne, că această decizie este luată la intervenţia consulului Germaniei la Timişoara.
Golban era profesor asociat de peste 11 ani la UVT, iar Consiliul Departamentului de Ştiinţe Politice și-a motivat decizia excluderii lui prin faptul că „nu doreşte colaborarea cu această persoană, pentru articolele scrise în presă împotriva Germaniei”, conform ziuanews.ro.
© Eugen Cojocaru http://de.wikipedia.org/wiki/Eugen_Cojocaru http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Cojocaru

*   *   *

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...
Se retrocedeaza averile minoritatii germane fasciste, in timp ce averile familiilor refugiatilor din Basarabia din 44 sunt ignorate pur si simplu.

Ce poate fi mai sinistru !

In rest, cred ca este o mare batalie intre noii nazisti si noii kagebisti..

Crystal Clear spunea...
Nu-l inteleg pe R Golban de ce vorbeste astfel despre V Orban
Riddick spunea...
RG preia niște clișee. Probabil are o deformație de la amicii lui de stânga din mediile pe care le frecventează. Nu că ar fi de dreapta media băsistă, dar acolo nu are acces.
Crystal Clear spunea...
Mă mir că preia atât de uşor nişte clişee. De obicei este foarte bine documentat şi judecă profund.
Riddick spunea...
Germania l-a cultivat inițial pe Viktor Orban, acum e contra lui.


Orban compară actuala relație Berlin/UE-Rusia cu pactul Hitler-Stalin

http://www.dcnews.ro/2013/07/orban-compara-actuala-relatie-berlinue-rusia-cu-pactul-hitler-stalin/


Corlatean: Ministrul german Westerwelle m-a rugat sa spun public ca initiativa de protejare a valorilor UE nu a vizat Romania

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_25212/Corlatean_Ministrul_german_Westerwelle_m-a_rugat_sa_spun_public_ca_initiativa_de_protejare_a_valorilor_UE_nu_a_vizat_Romania.html


Partidul lui Viktor Orban riscă excluderea din PPE, după ce Angela Merkel a fost comparată cu Hitler

http://www.ghimpele.ro/2013/05/partidul-lui-viktor-orban-risca-excluderea-din-ppe-dupa-ce-angela-merkel-a-fost-comparata-cu-hitler/


Viktor Orban, criticat dur de politicienii germani după ce a comparat politicile cancelarului Merkel cu invazia nazistă

http://cronicaeuropeana.ro/viktor-orban-criticat-dur-de-politicienii-germani-dupa-ce-a-comparat-politicile-cancelarului-merkel-cu-invazia-nazista.html