La Conu Misu
Ofer comisiei Tăriceanu răspunsul fără niciun fel de pretenții.
Încă de la reînceputurile englezești (Cromwell, capul lui
Carol, războiul civil) se putea ghici, în spatele hachițelor, că_ceva nu
e în ordine, că democrația parcă se exprima cu prea multă virilitate.
Acum, cînd ne-am emancipat, democrația poate să-și scoată din debara (așa se face, se traduc expresiile englezești cît mai… nu-știu-cum)
adevărata pornire, să-și recunoască deschis adevărata natură.
Democrația e bărbat, așa se simte pe dinăuntru și, după cum observ, țară
după țară constată schimbarea de sex survenită local, cu democrația
devenită democrațiu.
În democrațiu scăpăm de tensiunea dintre statul polițienesc și beneficiarii
acestuia. Spionajul intern generalizat, războiul perpetuu, restrîngerea
totală a drepturilor cetățenești, sclavia datoriilor, tot atîtea
atribute masculine ce compun o odă adusă hormonilor vînjoșeniei.
Acceptați, nu mai cîrtiți atîta. Feministele să înghită gălușca, schimbarea de sex bate egalitatea de șanse.
Oricum, democrația, în varianta feminină, a avut șansa ei cîteva
secole, gata, mai schimbăm. Democrația a devenit democrațiu și e bine
așa.
––
Harduța, tu… nimic !? Hai, nu te sfii, instalează-l și în forma
fizică. Fii sigură că și pe corupție o bate gîndul să devină corupțiu, trendul e de nestăvilit.
