Democrațiul

La Conu Misu


Ofer comisiei Tăriceanu răspunsul fără niciun fel de pretenții.
Încă de la reînceputurile englezești (Cromwell, capul lui Carol, războiul civil) se putea ghici, în spatele hachițelor, că_ceva nu e în ordine, că democrația parcă se exprima cu prea multă virilitate.
Acum, cînd ne-am emancipat, democrația poate să-și scoată din debara (așa se face, se traduc expresiile englezești cît mai… nu-știu-cum) adevărata pornire, să-și recunoască deschis adevărata natură. Democrația e bărbat, așa se simte pe dinăuntru și, după cum observ, țară după țară constată schimbarea de sex survenită local, cu democrația devenită democrațiu.
În democrațiu scăpăm de tensiunea dintre statul polițienesc și beneficiarii acestuia. Spionajul intern generalizat, războiul perpetuu, restrîngerea totală a drepturilor cetățenești, sclavia datoriilor, tot atîtea atribute masculine ce compun o odă adusă hormonilor vînjoșeniei.
Acceptați, nu mai cîrtiți atîta. Feministele să înghită gălușca, schimbarea de sex bate egalitatea de șanse. Oricum, democrația, în varianta feminină, a avut șansa ei cîteva secole, gata, mai schimbăm. Democrația a devenit democrațiu și e bine așa.
––
Harduța, tu… nimic !? Hai, nu te sfii, instalează-l și în forma fizică. Fii sigură că și pe corupție o bate gîndul să devină corupțiu, trendul e de nestăvilit.

Charles are fantezii „erotice” cu Transilvania noastră

                                                         

        Art-Emis

























 
Globalizarea păcătoasă a dat peste cap normalitatea în care trăiau oamenii României. Batalioane de şarlatani-„diplomaţi" au venit în Ţara noastră să cumpere pe mai nimic pămînturi, bogăţii ale solului şi subsolului. Cea mai mediatizată manipulare asupra căreia trebuie să fim cu multă băgare de seamă este aciuarea tot mai acaparatoare pe teritoriul Transilvaniei noastre a prinţului Charles. Monarhia britanică continuă să bîntuie suveranitatea altor state, însă după dispariţia reginei Elisabeta a II-a, sigur, Australia va fi prima ţară care va dori să devină Republică. Aşa săraci cum au ajuns în postdecembrism, jigniţi de englezi cum că ar fi necivilizaţi, românii ar greşi nebuneşte să cadă pe spate de extaz sau să sărute dreapta unui prinţ străin, ca slugi preaplecate pentru cîteva pence. Charles a găsit loc de refugiu într-o Ţară încăpută pe mîna unor politicieni de conjunctură, uşor de dus cu preşul. Ardealul e pămînt românesc şi aşa va rămîne în veci! Nu vom accepta ca România să fie din nou ciopîrţită. La ce-i trebuie prinţului o duzină de cocioabe? De locuit nu poate locui în mai multe deodată şi nici pe lumea ailaltă nu le poate lua. Ca să nu mai poftească la condiţiile bio din casele vechi româneşti, îi sugerez lui Charles să-şi înlocuiască saltelele luxoase, acţionate de telecomandă, cu nişte paturi de scînduri şi saltele ecologice de paie.

„Săracul", vrea să fie principe al Transilvaniei!

Nu v-aţi întrebat ce face prinţul cînd vine în Ardeal? Ascultaţi cu atenţie şi spuneţi tuturor: atunci cînd e plictisit de zbenguială cu Dracula prin codrii noştri, Charles scrie cronici literare la cărţile lui Mircea Cărtărescu, cel care cu mare talent literar s-a exprimat ţigăneşte pe seama reginei Angliei! Prezenţa tot mai insinuantă a lui Charles în Transilvania noastră, vrută şi de alţii, e un semn explicit pentru cei care au minte să-l priceapă. Să nu uităm că Charles este rudă cu ex-regele Mihai! Ungaria face presiuni uriaşe la forurile U.E. şi la toate marile cancelarii occidentale, Kossovo vrea şi ea independenţa, iar preşedintele nostru dansează după melodia sugerată. În martie 2015, Parlamentul European a adoptat un raport în care cere din nou României şi altor patru state „refractare" din blocul comunitar - Grecia, Slovacia, Cipru şi Spania - să recunoască independenţa fostei provincii sîrbe. Să nu permitem ca următorul pas să fie Transilvania noastră! Atunci, de ce n-am cere şi noi înapoi de la Ucraina: Basarabia - pînă jos, cu judeţele de la gurile Dunării, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa?! Încetaţi cu propaganda pentru acest prinţ străin! După cum se trag sforile la Bruxelles, „dragostea" lui pentru Ardeal are un scop prestabilit: „săracul" de el, vrea să fie principe al Transilvaniei. Să nu uităm că acest prinţ bătrîn şi neliniştit este autorul sintagmei „Ţinutul secuiesc", care a inflamat destule spirite. Nu există un ţinut secuiesc, iar guvernanţii români, dacă vor să nu fie alungaţi cu pietre, trebuie să nu accepte niciodată preacurvia unui tîrg de dezintegrare a României, sub invocatul pretext viclean al autonomiei! La ultimul nostru recensămînt, fabulosul număr al secuilor din România a fost... 150. Aşadar, care ţinut şi al căror secui?

Odioasa ideea a regilor de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc

Prinţului îi surîde aurul de la Rosia Montană şi poate feudalizarea şi să nu care cumva să credeţi că va avea milă şi înţelegere faţă de poporul român, cum nu a avut milă nici de prinţesa Daiana! Prinţul e îndrăgostit de Transilvania, nu de România. Acolo sînt resurse naturale de toate felurile, de o bogăţie inestimabilă, pajişti cu flori, pămînt roditor, irigare naturală, resurse de apă potabilă și o imensă bogăţie de ape minerale! România e ca o femeie frumoasă, cuminte şi bogată, dar, măritată cu forţa, a încăput pe mîna unui schizofrenic care o răpune în bătaie şi o supune la tot felul de umilinţe. Prinţul Marii Britanii să nu uite un lucru: frumuseţile şi bogăţiile locului nostru, tezaurul solului şi subsolului, codrii seculari prin care se plimbă ca vodă prin lobodă, sprijinit în toiag, sînt ale Patriei Române şi nu pot fi cumpărate angro, cu doi sfanţi. Niciodată regilor nu li s-a părut odioasă ideea de a aduna bogăţii pe spinarea mulţimilor care trudesc. Însă, cît ai noştri vor dormi în front sau li se va cere a se preface că dorm, prinţul Marii Britanii devine rentabil intereselor sale, nicidecum ale României. În concluzie, cu profilul său de Moş Crăciun binevoitor şi nevinovat a aterizat pe tărîmuri româneşti cu interese şi scopuri precise, fără nicio legătură cu viaţa, problemele şi năzuinţele oamenilor locului, fiind susţinut propagandistic de „frații" maghiari să împînzească Transilvania, „pas cu pas" cu proprietăţile cumpărate. Acum rămâne strict problema noastră, a românilor, dacă vom accepta un asemenea implant colonizator, un om care se dă de ceasul morţii, invocînd iubirea pentru Transilvania, pe care o visează ca nouă perlă a coroanei. Dacă prinţul colonizator s-a îndrăgostit nebuneşte de Transilvania şi nu mai poate dormi decît în braţele ei, după jumătate de an de guvernare, preşedintele Iohannis are o singură mare dragoste: puterea. De cînd feisbucul l-a „ales", gîndirea sa strălucită, (in)capacitatea sa de sintetizare a meandrelor şi isteţimea alegerii excursiilor externe m-au umplut de „respect". Să trăiţi bine, domnule preşedinte! Vînzătorii de ţară îşi pot face meseria liniştiţi sub nemijlocita dumneavoastră oblăduire!