Lucian Avramescu
Rulează lângă mine un reportaj despre ”drama copiilor rămași acasă”,
cu părinți plecați în lume. Dar drama părinților bătrâni, cu copii
plecați în lume? Eu am peste drum un rest de familie, un ciot de
familie, ca o pădure retezată, care face față ambelor subiecte, mană
cerească pentru orice reporter care-și ia cu el și mintea nu doar scula
de filmat. Dar ce ziceți de subiectul tragediei unei țări care, încet,
încet, pleacă toată în lume? Au fost popoare migratoare care s-au
stabilizat. Noi devenim o țară migratoare care pleacă, cu pseudonime
stranii (Țara de unde vin țiganii, Țara hoților, Țara spărgătorilor de
case și bănci), afară și uită să se mai întoarcă iar chiriașii devin, au
devenit, între timp, proprietari.
Sunt cetățeanul unei țări ce nu e/ Sunt cetățeanul unei țări
ce-a fost/ Ce sens mai are să ne știm istoria/ Biet manual alternativ,
azi fără rost?/ scriam acum niște luni. Și ce dacă scriam?! Pământul
fuge de sub noi, s-au noi fugim care încotro? Nici cei din Nepal,
omorâți de cutremure succesive, n-au fugit din țara lor cât am fugit noi
din țara noastră. Cineva-mi scrie că românii plecați, plecați
definitiv, sunt cei mai mulți. În două generații deja nu mai vorbesc
fosta limbă maternă, fiindcă mamele s-au risipit de fii și fiii de mame.
Nu, nu-i vorba doar de drama unor copiii rămași acasă, fără părinți, de
drama unor părinți care și-au pierdut ireversibil copiii în lumea
largă, pe care ei n-au văzut-o niciodată și și-o imaginează, fie infern,
fie paradis, ci de tragedia unei țări care se depopulează în cel mai
alarmant ritm. Nimeni, niciodată, n-a abandonat, nici în război, o țară
bogată și frumoasă spre a se piti în codrii Nimeniei. Câți au plecat? Nu
mai avem statistici. Avem doar locuri goale. Foști oameni fantomatici
lucrează în foste fabrici și cultivă foste ogoare fantomatice. Eram, la
revoluție, când cânta sufletul în noi de bucuria libertății, 22 de
milioane și ceva. Acum suntem, spune un sociolog, 15 milioane. O treime
din România a plecat. Au plecat copacii. Au rămas bătrânele buturugi
care se vor usca, dimpreună cu lăstarii unei generații care a ales –
neavând alternative – deruta, drogul, neputința de a înțelege cum se
trăiește în familia unei patrii.
România e părăsită de români. An de an, pe sub streașina
declarațiilor politice răsuflate și bombastice, se scurg spre neunde
cetățenii foamei. Nimic nu-i oprește. Te poți întoarce din drum dacă
auzi în spatele tău că oftează cineva. Cine să mai ofteze când toți au
plecat, iar cei ce n-au plecat sunt cu bagajele gata de drum? Pentru
unii, cei mai mulți din cei ce încă respiră aici, drumul e scurt și fără
întoarcere. Drumul e până la cimitir. Armia puternică și activă a țării
s-a risipit. Mai există un corn de luptă care să strige oastea risipită
prin văi, și s-o așeze din nou în poziție de apărare și atac? Mă tem că
nu.
Ce fac eu? Nu-mi vând pământul chiar dacă nimănui din neam nu-i
mai face trebuință, nu-mi vând tocul casei părintești și, mohican
tembel, strâng pietre cioplite de țărani, să arăt că am fost. Am fost și
noi cândva un neam și-o limbă. Dar pe cine va mai interesa?
Napoca News
Dacă credeați că
România a ieșit din era iobăgiei și există de facto într-o stare de
suveranitate completă, vă înşelaţi profund. Orice eveniment din
România, politic, social sau economic este atent orchestrat din
birourile ambasadelor străine. Fie ele austriece, germane, maghiare, dar
mai ales americane, la o bătaie din palme imperialistă instituțiile
române fac tumbe, se târăsc pe burtă, râd sau plâng, ies pe sticlă sau
pe teren, doar ca să le fie pe plac celor care ne conduc, mai mult la
lumină decât din umbră.
Să luăm exemplu scandalul defrisărilor de lemn ilegale din România,
care riscă să lase țara fără păduri în 10 ani. Mafia defrișărilor,
implicarea companiilor austriece (mai ales a mafioților de
la Holzindustrie Schweighofer) nu este un secret pentru nimeni.
Documentarele România Te Iubesc, articolele de presă curg gârlă de peste
5 ani de zile cu detalii, nume, date. Și nimeni nu a mișcat nimic. Mai
mult, la Cluj, după ce doi pădurari din ocolul Silvic Mărișel și-au
denunțat șeful la DNA, au fost dați afară pentru ca defrișările ilegale
să poată continua în liniște.
A fost nevoie ca o publicație din SUA, sub atenta coordonarea a
oficialităților americane de la București, să facă un reportaj sub
acoperire cu importanţi reprezentanţi ai firmei Holzindustrie
Schweighofer (HS), care au fost filmaţi cu camera ascunsă, afirmând în
mod repetat că sunt dispuşi să achiziţioneze de la un prezumtiv vânzător şi lemn tăiat neconform cu amenajamentele silvice – adică in mod
ilegal. Mămăliga a explodat, dintr-o dată corpul de control al
Guvernului a trimis DNA un raport despre defrișările ilegale din România
din ultimii ani, președintele a scris pe Faceboox (unde altundeva?) că
problema e în atenția CSAT. Și evident, tinerii frumoși de pe feisbuc au
organizat proteste de tip hipstereală, să arate că nu există doar
problema Roșia Montană și că ei pot salva … tot.
Oare SUA are o așa mare grijă de pădurile României dintr-o dată? Nici
vorbă. Este doar vorba de un proxy war economic direcționat împotriva
aliaților din Europa a Rusiei: Germania, Austria și Ungaria. După ce
Angela Merkel a scos SUA din schemă la negocierile de la Minsk, după ce
Austria a dovedit că este doar un satelit economic al Rusiei, de care
depinde energetic, SUA s-a decis să le mai taie din afaceri austriecilor
în România.
Este singurul motiv pentru care Guvernul, Președinția, DNA, sula şi
prefectura nu au luat nicio măsură împotriva acestei mafii a lemnului
până acum, cu toate că românii se plâng de această problemă de mai multe
de 10 ani. Noi nu contăm, desigur. Că suntem români, suntem prea
ortodocși, nu ne plac homosexualii lui Obama și nici experții
anticorupție minoritari care spun DNA ce să facă și cum. Au avut
americanii un interes? Toate instituțiile din România s-au executat!
Poate iese și ceva bun din asta, dar la câte lucruri “bune” a făcut SUA
pentru România, ar trebui să ne punem serios pe gânduri.
Vreți să știți prețul iobăgiei? Faceți o plimbare în Viena, să
vedeți cum se construiește o capitală de imperiu cu lemn, piatră,
cărbune, fier și aur din Transilvania, iar mai nou cu gaz, lemn și rate
la credite.
FO
