ADEVARATELE STIRI : Schulz a fost ales şi cu voturile PDL
Via
Prioritate de Dreapta
Martin Schulz a fost ales preşedinte al Parlamentului European în urma înţelegerii dintre grupurile PPE (popular, din care face parte şi PDL) şi S&D (socialist).
Martin Schulz a venit să facă nu am înţeles ce în România. După părerea mea un preşedinte al PE ar fi trebuit să vină la graniţa UE cu un mesaj legat de viitor, cu un mesaj legat de procedurile şi tensiunile care sunt în interiorul UE şi care ar putea să ne afecteze şi unde noi am putea avea un rol. Nu a dat niciun astfel de mesaj. Băsescu a încercat să fie elegant în contrapartidă cu Ponta care a fost foarte elegant cu Barroso fiind interesat de acest lucru şi suplinind într-un fel această contondenţă a lui Vasile Blaga (care nu a dorit să se întâlnească cu Schulz) de neexplicat în acest context pentru că a pierdut o bună oportunitate de a fi un critic european, dar frecventabil.
În acest moment, dacă ne luăm după rezultatele alegerilor locale și sondaje, USL are majoritate absolută (în jur de 55-60% din mandate. Aici duc prostia și blatul. ARD (mi-e jenă să tot zic ARD cînd știu că nu e decît o minciună menită să acopere PDL-ul) a reușit să-i facă cadou USL-ului majoritatea absolută. Liderii ARD sînt vinovați pînă în măduva oaselor pentru dezastrul care va urma.
Potrivit Băncii Centrale, la 30 septembrie, rezervele internaţionale totalizau 37,011 miliarde de euro, faţă de 35,352 miliarde euro la 31 august 2012. Rezervele valutare se situau la nivelul de 32,427 miliarde euro, în creştere cu 4,75%, faţă de august, când au totalizat 30,954 miliarde de euro. Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone şi valora 4,584 miliarde euro, la finele lunii septembrie.
- De ce aproape 50% din rezerva de aur este depusă în bănci străine, în afara României ?
Se preconizează reducerea numărului de judeţe, între 7 și 12. După prefacerile ordonate de regimul comunist – raionarea teritoriului conform modelului sovietic – după revenirea la judeţe pe o altă bază însă, cele 7-12 judeţe preconizate acum ar șterge ceea ce a mai rămas din identitatea tradiţională a teritoriului și ar înlesni, evident, un control direct asupra autorităţilor locale.
- USL, pe care Giurescu o va reprezenta în alegeri, fiind candidatul său, vrea trecută regionalizarea în Constituţie. Menţinerea judeţelor este avută în vedere doar "într-o primă etapă" (o tactică pentru ca alegătorii să voteze totuşi regionalizarea, la referendumul constituţional). Giurescu este membru în ARCoR (Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma).
România va deveni un jucător important pe piața energiei în următorii 10 ani, dacă vom fi norocoși cu Marea Neagră. În orice caz, am urmărit evoluțiile. Sincer, sunt extrem de mulțumit de ceea ce se întâmplă și acum toată lumea cred că a înțeles că nu vom mai vinde cei 10% din Petrom. Am fost norocoși că nu am vândut anul trecut cei 10%.
- "Nu ne lasă UE" - devenim un magnet. Şi un exemplu rău pentru "modelul social european". Micii evazionişti nu-şi vor declara încasările reale atâta vreme cât nu sunt siguri că un guvern pro-impozitare nu va veni la putere.
Fiind întrebat de ce cei care au demisionat din PDL au ales să plece la PP-DD, şi nu la alt partid, Blaga a precizat că ,,aceşti oameni" şi-au găsit locul cum îşi găsesc foarte mulţi uselişti pe listele lui Dan Diaconescu. ,,Nu avem nicio colaborare nici în campanie, nici după ( cu PP-DD n.r.). Aceşti oameni şi-au găsit locul cum îşi găsesc foarte mulţi uselişti pe listele lui Dan Diaconescu (...). Puteţi să arătaţi pleiada de uselişti care sunt pe listele lui Dan Diaconescu, a PP-DD", a conchis Vasile Blaga.
- Pâi, da, pe revizuirea Constituţiei, cu regionalizare şi limită de deficit ("eurodiktatul fiscal"), PDL a bătut deja palma cu USL.
In UE, probabil ca nu sunt multe alte state in care interesele cetatenilor sa aiba o influenta atat de redusa asupra guvernarii, precum in Romania. Paradoxul situatiei actuale este ca, de fapt, nici statul si nici poporul nu sunt primii interesati in restaurarea monarhiei, ci clasa politica insasi. Care pare ca se gandeste, dar nu vrea de fapt sa se hotarasca.
Ăştia ne-ar întoarce nu cu 40 de ani în urmă, ci cu secole. Monarhia nu înseamnă doar regele, ci toată camarila de sorginte feudală, boieri, stăpîni ai pămînturilor care toacă banii prin străinătate şi au arendaşi fără scrupule. Ei bine, toţi boierii ăştia, conţi, baroni, duci, marchizi, prinţi şi ce or mai fi, toată armata asta de trîntori lacomi şi corupţi sînt nedoriţi de popor. Dacă ăştia ar reveni, ar însemna să nu mai avem unde pune piciorul pe pămînt, că e proprietate privată. Monarhia este desuetă. Nu mai este un subiect de actualitate. Viitorul ţării depinde de recrearea şi întărirea clasei mijlocii. Readucerea trîntorilor posesori de pămînturi, ar fi un alt dezastru naţional, pe lîngă cel postdecembrist.
“Nu este nebunie, este o tactică cinică pentru a ne distruge statul”, afirmă Gazeta Wyborcza într-un editorial după ce Jarosław Kaczyński, liderul celui mai mare partid de opoziţie, Lege şi Justiţie (PiS), a acuzat guvernul lui Donald Tusk de complicitate la o “crimă teribilă” şi a cerut demisia acestuia în cadrul unei conferiţe de presă organizate pe 30 octombrie. "Adepţii religiei Smolensk nu văd Polonia de astăzi precum propriul lor stat, dar doresc să preia puterea în cadrul acestuia".
Secesionistii europeni ai zilei, indiferent cum s-a ar numi ei în Spania și Belgia, Marea Britanie sau Italia, Franța sau spațiul post-iugoslav, și indiferent de calea aleasă de ei pentru spargerea statului național, invoca, unanim, construcția Europei Unite și își cută, cu toții, o legitimitate și un sprijin uneori dramatic de eficiente, cum a arătat-o drama iugoslavă. În mod curios, Bruxellesul-ui nu rămâne impasibil la asemenea solicitări, chiar dacă nu le încurajează fățiș, dar vine în întâmpinarea unor asemenea demersuri chiar prin legislație și instituții ale sale. Încă din 1957 statele europene au început să cedeze părți tot mai importante din suveranitatea lor Uniunii europene (și predecesoarelor sale), iar diverse regiuni au deschis la Bruxelles „delegații permanente“ și „ambasade“ (Catalonia, încă din anii 1980). La nivel instituțional, Bruxellesul găzduiește, din 1994 un Comitet al regiunilor, după ce, în 1992, Consiliul Europei a lansat Carta limbilor regionale și minoritare.
