Nici nu mai contează. Enormitățile pe care le debitează, culminând cu "Statele Unite ale Europei", îl indică drept necorespunzător funcției pentru care a depus de două ori jurământul.
"Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu !"
Textul jurământului la preluarea funcției de președinte al României
"Pașii următori va trebui să-i facem destul de repede, pentru că aici nu mai e vorba de interes național, discutăm de un interes european. Va trebui să avem curajul să spunem că soluția corecta e realizarea Stetelor Unite ale Europei. Va trebui să ne punem cu toții la un loc suveranitatea pentru a crea suveranitatea UE".
Din discursul rostit azi la conferința "România în UE - 5 ani de la aderare", organizată de MAE și Ministerul Afacerilor Europene
Pentru că și ei, deasemenea, sunt angrenați la demolarea României. Să ne reamintim dezindustrializarea, distrugerea agriculturii, vânzarea petrolului, a energiei, a gazelor, aderarea la UE fără referendum, ratificarea Tratatului de la Lisabona fără referendum, falsificarea referendumului constituțional din 2003 (cifra de participare reală a fost în jur de 39%, deci nevalidabil), referendum care ne-a pricopsit cu mandatul prezidențial de cinci ani, cu CSM-ul (mafia inamovibilizată a justiției), cu trecerea la euro fără altă revizuire a Constituției (Art.137.2), cu legislația UE prioritară față de dreptul intern.
Cum de s-au putut întâmpla toate acestea neîntrerupt, din decembrie 1989 și până acum, cine a guvernat, cine a legiferat, cine a promulgat legile, cine a numit judecători la Curtea Constituțională, care le-au dat bun de tipar, dacă nu tot aceleași partide, în diverse combinații, sau fracțiuni ori variațiuni ale acelorași partide ?
Știu, mă voi alege cu înjurături de la diverși portocalii, fiindcă mi-am permis să le stric siesta, să-i zgâlțâi din moțăială. Nu-i nimic, dați-i înainte, defilați în continuare cu portretele prin internat.
Făceți-vă că nu vedeți, voi și votanții USL, așteptați după alegeri să vă cheme la vot la referendum eurocartelul PDL-USL-UDMR-UNPR la trecerea în Constituție a regionalizării și a limitei de deficit, și vă dau în scris că peste câțiva ani România va fi pusă în situația de a plăti amendă 0,1% din PIB. Și pentru asta nu va trebui să semneze un cec guvernul aflat atunci în funcție, ori să plece un camion cu bani de la BNR, ci poprirea se va face din fondul pe care România îl va depune la BCE ca parte a contribuției la mecanismul european de stabilitate financiară.
L-am citit destul de târziu pe Băsescu, de-abia din 2009, de la candidatura EBA, și am început să mă uit mai atent la acest simulant profesionist. Cum s-a travestit el, de la "A venit să-și ia tainul" (2004) și "Axa Washington-Londra-București" (2005) la "Statele Unite ale Europei" (2011)...
Nu am vreo speranță de la niciunul din partidele reprezentate acum în parlament, nu cred că vor putea evolua spre servirea interesului național. Nu au cum, că doar sunt interfața ocupantului, instrumentul de acțiune. Soluția nu este nici absenteismul, ci implicarea, înființarea sau votarea altor partide. Dar atenție mare la clowni gen Dan Diaconescu în Direct, umflați cu pompa spre a drena spre același euroestablishment votul protestatar. Nici nu se pune problema cu PRM - dați un search "PRM Europa Unită" și vă veți lămuri.
Pidosnica deconstrucție (Paul Everac)
Trebuie sa recunosc ca cel ce a inventat notiunea si trendul de deconstructie a avut o minte uriasa, bine exersata, dar si pidosnica ce nu s-a pomenit. A stiut unde sa puna levierul, ranga, sa salte si sa sfarame tot ce se gasea inchegat, ba si organic, chiar armonic, sub pretext ca innoieste, face curatenie, revolutioneaza. Ti-a pus deodata pata putrejunii pe frunte.
Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului.
Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea.
Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita.
Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…
Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului.
Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea.
Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita.
Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…
