ADEVĂRATE ŞTIRI : Haide, Băse, vino, vino Fii un fel de Al Pacino…

Prioritate de Dreapta

"Pentru ca unii au spus ca sunt dictator, pot sa imi dictez memoriile, dar nu sa mi le scriu. Recunosc ca am spus ca dupa ce imi termin mandatul nu ma mai intereseaza, vreau sa fiu un om liber, nu mai vreau sa fac politica", a spus Traian Basescu, la o intalnire cu romanii din Austria.

"Eh, am spus ca nu ma intorc in PDL in 2014, dar am mai spus eu si ca demisionez in cinci minute", a completat seful statului.

Traian Basescu a precizat ca, in momentul in care i se termina mandatul de la Cotroceni, va lua o pauza de 3 saptamani, in care va pleca undeva cu sotia sa si nu va raspunde la telefoane, dupa care va reveni pe scena politica.

Ziare.com

“Hai, iartă-mă şi dă pe SOTI

Că e Pavarotti, mă…”

EuroBăse laudă "multiculturalismul"

Cred că este important să ne concentrăm asupra provocărilor pozitive pe care le presupune migraţia, nu numai din perspectivă economică, ci şi culturală. Identitatea unei naţiuni, a unei comunităţi este un fenomen viu, care presupune dialog, schimb de experienţe sociale şi culturale, diversitate a mentalităţilor, pluralism. Migranţii sunt elemente de coeziune, ei pot fi valorizaţi ca exponenţi ai modelului cultural european definit prin principiul unităţii în diversitate.

Ilie Şerbănescu : Minciuna pierderilor din sistemul bancar

În anii de vârf ai crizei (2010, 2011 şi 2012) – în care băncile străine din România acuză pierderi – locurile de muncă s-au redus cu 600-700 de mii şi au dispărut din peisaj în mod net peste 200.000 de firme în România, numai băncile o duc bine mersi: au intrat 40 în perioada de criză şi sunt şi acum tot 40, intacte şi prospere! Pierderile sunt de faţadă, pentru proşti!

Trista istorie a industriei româneşti

După 1989 au fost promovate în spaţiul public câteva teze care retează din rădăcină acest proiect al industrializării României. Prima teză: comuniştii au adus la oraş ţărani needucaţi care nu s-au adaptat la regimul industrial. Aici vorbim de rasism curat: locul românilor ar fi la sapă şi la plug. Este adevărat că mentalitatea rurală se modifică greu într-un spaţiu industrial, însă acesta nu este un motiv să renunţi la un proiect desfăşurat pe 100 de ani. A doua teză: produsele industriale româneşti erau de calitate proastă şi nu aveau căutare pe pieţele internaţionale. Posibil şi probabil – însă pasul logic pentru această problemă era îmbunătăţirea producţiei, nu închiderea fabricilor.

Dreapta cu sens unic sau stupide soutenu par stupidité

Ceea ce ştiu foarte bine propagandiştii stângii româneşti, nu numai cu complicitatea sociologilor, ci pe seama opţiunilor electorale de după 1990, e că avem un electorat de stânga omogen, consecvent şi concentrat pe regiuni, despre care aceiaşi sociologi preferă să tacă; diversificarea ideilor face emulaţie, spre deosebire de omogenizarea argumentelor cu trebuinţele simple.

PPDD se pronunţă pentru păstrarea cvorumului de 50%

"Referitor la atribuţiile preşedintelui, noi am vrea să ca România să fie republică prezidenţială, iar preşedintele să aibă nu doar mai multe drepturi şi beneficii, ci şi mai multe îndatoriri şi răspunderi. Iar dacă preşedintele este suspendat, dar referendumul nu e validat, atunci Parlamentul să fie dizolvat. Cvorumul să rămână de 50%, că dacă punem 30% ne întoarcem pe vremea lui Aristotel şi nu noi am inventat roata”, a spus Vochiţoiu.

Toleranţa faţă de anormalitate - printre valorile culturale şi sociale "sănătoase"

Referitor la succesiunea de evenimente nefericite care au avut loc la Muzeul Naţional al Ţăranului Român cu ocazia derulării manifestării 'Luna istoriei LGBT', organizate de asociaţia ACCEPT, după o anchetă minuţioasă, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România doreşte să transmită următorul comunicat: Reţeaua Muzeelor îşi afirmă din capul locului susţinerea faţă de managementul instituţiei, în calitatea sa de membru cu drepturi depline, pentru deschiderea de care a dat dovadă în momentul acceptării cererii de organizare a unui astfel de eveniment în cadrul muzeului, ştiut fiind puternicul factor de risc pe care acesta îl implica. Muzeele sunt obligate să promoveze valori culturale şi sociale sănătoase, decente, din care să facă parte inclusiv TOLERANŢA, abordată şi interpretată din orice perspectivă.

• Realitatea despre ce s-a întâmplat la MŢR - aici.

EŞTI UN TRĂDĂTOR, BĂSESCULE !

Prioritate de Dreapta

Pe cine iei tu de idioţi ?!

Adevărul :

"Bruxelles-ul este la fel de birocratic ca şi România, dar o birocraţie mai eficientă. În mod categoric, tratatele trebuie revizuite, dar nu în sensul reprimării autorităţii Bruxelles-ului, ci dimpotrivă, în sensul creşterii vitezei de integrare. Atâta timp cât, pe de o parte, o să avem acasă la noi momente mai dificile, discursul izolaţionist, discursul anti-Bruxelles, argumentăm acest discurs cu ceea ce se vede cu ochiul liber: un Bruxelles, o Uniune cu structuri relativ greoaie şi destul de puţin eficiente. S-ar putea ca euroscepticismul să crească şi atunci va trebui să eficientizăm pe baza revizuirii tratatelor chiar instituţiile UE. Aş vrea o comisie mult mai puternică în relaţia cu guvernele statelor membre, aş vrea un Parlament European mult mai puternic în a legifera pe tot cuprinsul UE şi în mult mai multe domenii decât cele în care legiferează în momentul de faţă şi aş vrea o politică de securitate mult mai robustă la nivel european. Iar aceste lucruri nu se pot întâmpla fără o revizuire în sens pozitiv a tratatelor."

*   *   *

Mai "vechi":

#1: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi", a avertizat Traian Băsescu. Şeful statuluia apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este "incert" dacă nu se iau "deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE". Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt "decizii subterane" luate la nivelul UE, ci este "viziunea" sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.

#2: "Am făcut o trecere în revistă legată de problemele Uniunii Europene şi eu am susţinut nevoia unei mult mai puternice integrări şi nu mă jenez să reiau teza nevoii de a crea Statele Unite ale Europei. Mai mult, am subliniat faptul că nu avem timp de tergiversări şi calendarul unor decizii importante trebuie să fie foarte strâns".

#3: "Clasa politică este incorectă în Europa de la căderea comunismului, de 20 de ani. Oamenii politici europeni nu au ştiut când să se oprească şi şi-au îndatorat statele pentru a creşte pensiile, salariile, programele sociale. Soluţia în momentul de faţă în Europa este o integrare - Statele Unite ale Europei. Nu poţi să faci politică fiscală când politicile fiecărui stat sunt diferite".

#4: "Din păcate, întârzierea nu va folosi nimănui. Nu putem lăsa această misiune următoarei generaţii de politicieni. Trebuie să avem curaj s-o facem acum şi să începem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Dar nu numai să vorbim. Trebuie să le proiectăm şi să avem forţa politică, fiecare la noi acasă, să convingem cetăţenii că aceasta este soluţia".

2 comentarii:

Riddick spunea...

Când subminezi puterile statului al cărui cetăţean eşti, cerând transferul lor asupra altei entităţi, comiţi un act de trădare.

februarie 26, 2013

Riddick spunea...

Partea a treia:

- Cum credeţi că se va putea merge către Statele Unite ale Europei? Există deja foarte multe voci care spun că acest subiect este o utopie.

- Eu sunt un suporter al acestei variante, am formulat-o aşa, dar poate fi formulată şi altfel.Trebuie să privim mai departe decât a privi lucrurile sentimental. Eu mă uit la o realitate, pe care dacă nu o cunoaştem, ne furăm singuri căciula. Uitaţi-vă la productivitatea UE în raport cu SUA. Nu reuşim, de 10 ani, să avem măcar într-un singur an creştere de productivitate egală cu creşterea SUA. Decalajul între noi şi SUA creşte continuu. Nu vreau să intrăm în detalii.

http://adevarul.ro/news/politica/exclusiv-video-traian-basescu-europenii-muncesc-putin-partea-aiii-a-1_512ca3e500f5182b85a6ae54/index.html

ADEVARATELE STIRI : Cei patru Reformişti erau trei: Preda, Macovei

Prioritate de Dreapta

"Luăm steagul din noroi / Și-l urcăm pe mușuroi": "Am foarte multe mesaje venite din partid ce îmi cer de un an, doi să intru în politica partidului (...) Cineva trebuia să ia steagul din noroi. L-am luat eu", a mai spus Monica Macovei.

Petrom şi-a activat lobby-ul: Nu se pot creşte "prea mult" redevenţele: Guvernul nu va putea obţine de la OMV Petrom (SNP) o creştere a redevenţei pentru resursele extrase dincolo de pragul de 10% din veniturile de explorare şi producţie de hidrocarburi, potrivit analiştilor consultaţi de ECONOMICA.NET. În prezent, nivelul redevenţei este de circa 7%.

Viktor Orban către unguri: „Să nu vă preocupe previziunile UE“: Începând din 2010 Ungaria nu a mai ascultat sfaturile altora şi şi-a ales propriul drum, a declarat premierul făcând aluzie la Comisia Europeană şi FMI. “Acum construim o ţară în care oamenii nu muncesc pentru profitul străinilor, o ţară în care nu bancherii şi birocraţii străini ne spun cum să trăim, ce fel de constituţie să avem, când putem majora pensiile şi salariile,  o ţară în care nimeni nu-şi va putea impune interesele asupra ungurilor”.

Câteva întrebări pentru ctitorul nibelung Iohannis: 1. In anii ’70-’80, multi sasi in varsta au parasit Romania, iar statul comunist le-a luat casele cu japca. Dupa revolutie, acei batrani au fost contactati de catre samsari, care le-au oferit 10-20.000 de marci pe proprietatile lor din centrul Sibiului. Pentru ca nu mai aveau punti cu Romania, sasii aflati la apusul vietii au acceptat ofertele. Are incoruptibilul Iohannis  vreo legatura cu aceste invoieli, pardon, retrocedari?

A treia trădare a lui Tăriceanu: Nu mi-am legat niciodată vreo speranţă de acest personaj. Mi-a rămas înfiptă în minte o scenă din primele săptămâni ale lui 1990, când doi tineri, Tăriceanu şi Patriciu, participau la una din şedinţele „cu activul” prezidate de Ion Iliescu. Părea să fie o împărţire de roluri. Multă vreme, participanţii la acea şedinţă aveau să joace într-o piesă multicoloră, distribuiţi după necesităţi: care ecologişti, care naţionalişti, socialişti, ţărănişti, liberali. Că au lucrat direct sub bagheta lui Iliescu sau că acesta doar le-a permis să facă figuraţie, e de importanţă secundară. Astăzi se văd cu limpezime rezultatele balului mascat derulat vreme de două decenii.

Geopolitica luxului de a pierde un popor aliat: Nu am auzit nici un ambasador american vorbind de necesitatea unei industrii, sănătăţi, educaţii puternice în România. Cum nu am auzit pe nici un eurocrat. Toţi cer ceva de la poporul român. L-ar vrea schimbat. Asta nu ştiu dacă se poate, oricât de mult s-ar strădui să-l cloneze pe Funeriu. Dacă America vrea, cu adevărat, un aliat la Nistru, în condiţiile în care configuraţia de putere europeană se apropie tot mai mult de cea din 1939, e cazul să se uite mai bine cum îşi susţine ... interesele. Dar mai poate să o facă?

Oameni şi gunoaie din Bucureşti: Am muncit o săptămână cot la cot cu gunoierii din Bucureşti, am mâncat cu ei hamsii şi parizer pe ziar, am fost cu ei la cârciumă, i-am vizitat acasă, le-am cotrobăit discret în suflet, în portofel, le-am desluşit amărăciunea şi aşteptările. Am simţit la un loc cu ei dispreţul bucureştenilor cărora le luam gunoiul de sub nas şi, în final, lecuit eu însumi de prejudecăţi, am rămas cu respectul pentru nişte oameni care fac ceva ce eu nu sunt în stare să fac, dar fără de care nu aș putea să trăiesc.

Urmele Ceauşimei - Cum au influenţat blocurile modul de viaţă: Ce i-a ramas Bucurestiului dupa 40 de ani de comunism poate fi sintetizat in trei mari idei: paradigma blocului inca foarte prezenta, absenta comunitatilor care odata dadeau farmec orasului si Palatul Parlamentului, cladirea intrata de trei ori in Cartea Recordurilor si ridicata pe locul cartierului Uranus.

Gigi către Ludovic Orban: "Băi păcăliciule, ești handicapat fizic și psihic, dobitoc și prost!": "Am avut o discuţie cu Orban şi îmi zice 'Hai să îngropăm securea războiului'. L-am luat în braţe, un metru jumate. 'Ce război să fac cu tine? Eu sunt Gigi Becali' şi după asta îl văd la televizor că Gigi Becali nu reprezintă PNL-ul... M-am dus la el şi i-am zis 'Mă, păcăliciule, pe tine n-am cum să te reprezint că eşti handicapat fizic şi psihic, că eşti dobitoc şi prost'. Atunci s-au supărat liberalii pe mine", a spus deputatul.

Cine zice ăla e !: Aşa că, în asemenea condiţii de alocare a contractelor, dacă admitem că în achiziţiile publice din infrastructură se fură, atunci în primul rând fură firmele străine, iar dacă admitem că se cheltuie bani pentru autostrăzi dar nu avem autostrăzi, atunci nu avem în primul rând din cauza companiilor străine! Si, mai ales, dacă admitem că de situaţie este responsabilă corupţia din sistemul achiziţiilor publice, atunci vehiculul principal al acesteia este capitalul străin, adică cel care strigă în gura mare că în România este corupţie! Cine zice ăla e! 

Eroicul popor bulgar, un exemplu pentru mămăliga românească: Bulgarii nu mai acceptă, cum o fac românii, să mai fie minţiţi de rotativa partidelor guvernamentale, de fapt acelaşi partid, cu alte feţe, provenit din vechile structuri securisto-comuniste , ca în România post-decembristă. Bulgarii nu se mai lasă păcăliţi, ca şi românii, să creadă că Năstase e altceva decât Iliescu, că Ponta e altceva decât Sorin Oprescu, că Blaga e altceva decât Băsescu şi că viitorul opoziţiei e favorita preşedintelui, blonda de la Drept, Elena Udrea. În Bulgaria, cei care au îndatorat ţara la FMI şi Banca Mondială şi au pus economia bulgară pe butuci plătesc preţul fiind acuzaţi de procuratură ca vinovaţi de subminarea economiei naţionale.

Capitalismul între Mihnea turcitu şi dilematici

Prioritate de Dreapta

Aceasta pentru că în România ideea organizatoare este confiscată de o grupare de intelectuali, care în loc să procure certitudini, produce dileme, fiind, în consecinţă, antiintelectuală. (Funcţia intelectualului este să ridice în abstract probleme concrete şi să ofere soluţii inteligibile şi implementabile: inginereşti, etice, politice, sociologice, juridice, zootehnice, educaţionale, contabile, militare etc. etc.). În felul acesta, în România, distanţa dintre stat şi societate este una dintre cele mai mari din Europa.

SPQR :

Încă nu a apărut o sociologie a
incompatibililor
cu statul şi cu societatea

• Mihnea al II-lea, zis Turcitul (1585-1591) fu un domnitor din Ţara Românească, care, pentru a se menţine la domnie (cumpărată de la turci), a introdus noi biruri. Nu întâmplător, ţăranii au denumit una din ultimele sale inovaţii fiscale "năpasta". Pentru că nu i-au mai ajuns banii să-şi cumpere domnia, Mihnea a ajuns să se vândă pe sine pentru a rămâne în scaun, trecând la mahomedanism. Turcii tot l-au mazilit însă, dar s-au îndurat de el şi i-au dat să conducă sangiacatul de Nicopole. În povestea noastră, Mihnea Turcitu reprezintă ideal-tipul liderului incompatibil cu statul (care şi-a vândut sufletul, deci neamul). 
• Dilematicii sunt o grupare intelectuală din România, structurată în jurul unor reviste precum "22", "Dilema veche" etc. O subspecie este cea a caţavencilor - cei care se ocupă cu gestiunea umorului în societate, dar în forma lui distructivă, a zeflemelei. Totodată, aceste grupări au arondate o serie de organizaţii care "monitorizează" principalii indicatorii ai societăţii "civile" şi scot la raport instituţii publice şi particulare, militare sau academice, de presă sau guvernamentale, persoane,după cum consideră. Funcţionează, deci, ca suprainstituţii, pe un fundament moral a cărui îndreptăţire nu este deloc limpede de unde o au (nu sunt organe alese, nu sunt "unse" de Dumnezeu ca regalitatea, competenţa ştiinţifică se rezumă la termenul de "analist politic",  iar competenţa culturală este tarată de scandaluri foarte serioase de plagiat, chiar la vârful grupării - vezi Cotidianul, 11 iulie 2012, care citează diverse surse). Principala lor funcţie în societatea românească este aceea a etichetării, stabilind ceea ce este bun şi ceea ce este rău în societatea românească. De regulă, răul pentru dilematici începe cu tradiţia intelectuală românească interbelică, şi, în general, cu tot ceea ce înseamnă tradiţie (familie, credinţă, Patrie). Operaţiunea pe care o desfăşoară este de tip "comisariat", în sensul că cei care "pică" examenul respectivilor intelectuali sunt consideraţi incompatibili cu "idealul european" şi, în consecinţă, "scoşi din circulaţie", într-o manieră similară epurărilor din anii '940-50, şi trimişi într-un "lagăr al uitării publice". Rolul de gatekeeperi este rezultatul unui complex de conexiuni cu structuri de interese din România şi din străinătate, greu inteligibile omului simplu, pentru care intelectualul are un rol major în viaţa publică. Problema este că, deşi au mare putere prin resursele puse la dispoziţie, dilematicii nu au produs nici o doctrină, nici un răspuns coerent la provocările tranziţiei din România. Ei produc ... dileme, adică nesiguranţă. Ocupând cu ofensivitate locul numit "discurs intelectual", aceştia au contribuit decisiv la blocarea circuitului gândirii critice în societate şi, implicit, la lipsa unui orizont intelectual al aparatului politic. Aceştia au contribuit decisiv la transformarea "integrării europene" într-un exerciţiu birocratic, încorsetând societatea într-o limbă de lemn de tristă amintire. Dilematicii reprezintă eşecul intelectualităţii cu acces asupra spaţiului public în producerea unei idei organizatoare. În absenţa unei idei organizatoare aparatul politic şi statul se blochează.
• Capitalismul de stat este un model de dezvoltare care are la bază implicarea directă a statului în mecanismul de piaţă. El poate fi sau nu democratic. Capitalismul de stat, ca doctrină, nu crede în autoreglarea pieţelor, şi, în consecinţă, dacă are vreo legătură cu liberalismul, nu-l promovează decât în zone limitate, mai degrabă de tipul managementului resurselor umane, al libertăţii de cunoaştere şi de expresie în doze diferite. Keynesianist în bună măsură, capitalismul de stat este convins de utilitatea investiţiilor publice pentru bunul mers al economiei. În principiu, capitalismul de stat pleacă de la premisa că stabilitatea politică depinde foarte mult de realizarea tuturor prin munca fiecăruia. Cel mai important drept, în capitalismul de stat, este dreptul la muncă. Sunt state, unde, dreptul la muncă, se reduce la dreptul la consum individual.  Este în special cazul Chinei, unde, însă, această formulă pare să fi ajuns în impas: clasa de mijloc doreşte tot mai multă libertate. Formulele sale politice sunt foarte variate, luând forma dictaturii de dezvoltare (cazul regimurilor fasciste din Portugalia şi Spania, al comunismului lui Ceauşescu, China, Vietnam) sau al democraţiilor mai mult sau mai puţin avansate (Franţa, Norvegia, Brazilia). Capitalismul de stat, într-o democraţie, reprezintă cea mai bună formulă de prezervare a interesului public, asigurând cadrul pentru cele două libertăţi esenţiale: a muncii şi a expresiei personale. Nu tot ceea ce există este de vânzare, pare a fi condiţia de esenţă a capitalismului de stat. Pentru că libertatea economică nu se reduce la piaţă. Şi mai ales, pentru că forţele pieţei nu sunt deloc libere, ci, adeseori ascultă de interesele unor grupări străine de interesele propriei mele societăţi.

Un model european

Englezii au făcut o radiografie a celei mai de succes regiuni europene: Peninsula Scandinavă, la care au adăugat Danemarca. Cel mai înalt nivel de trai, cel mai ridicat nivel de armonie socială (inegalitate scăzută), este în Nord. Inegalitatea socială este o dată şi jumătate mai mică decât cel al SUA (0,25 faţă de 0,39), şi semnificativ mai scăzut decât cel al altor state europene puternice - Germania (0,29). Succesul şcolar este, de asemenea foarte însemnat, deşi, aici situaţia este paradoxală: rata sinuciderilor este printre cele mai ridicate. Ce-or învăţa la şcoală? Şi ce fel de armonie este aceasta?

Dar nu aceasta este problema pe care vreau s-o ridic.

Ideea organizatoare a statului este centrală în Şcoala de geopolitică de la Copenhaga (Barry Buzan).   Fără ea, statul se prăbuşeşte. Inovaţia lui Buzan este de fapt, de bun simţ: securitatea unei societăţi constă în nivelul de coerenţă al statului. Unde prin stat se înţelege principalul apărător al interesului public (naţional). La rândul său, puterea statului depinde de măsura în care în societate se  produce şi se administrează ideea organizatoare. ... Aici este cheia atât a unui sistem just de taxe, cât şi a unei balanţei de plăţi echilibrate, a unui sistem medical eficient cât şi a unui învăţământ cu adevărat în folosul omului.

În fine, ce-i cu nordicii? Mai cu seamă, cu Norvegia? Aici 30% din veniturile statului sunt asigurate din petrol. Printr-o firmă ... de stat. De fapt, statul norvegian este proprietarul celor mai puternice dintre firmele din ţară, sau acţionar important. Statul are un cuvânt important de spus în: industria aluminiului, telecomunicaţii, industria chimică, sistemul bancar, cu alte cuvinte în activităţile strategice. Aceasta nu împiedică Norvegia să aibă ... bursă (piaţă). Doar că 37% din acţiunile de pe bursa norvegiană sunt controlate de ... stat, adică de interesul public.

Intermezzo: situaţia petrolului din România

Până la descoperirea "rezervei gigantice" de petrol şi gaze din Marea Neagră, în toamna anului 2011 (Jurnalul, 1 oct. 2012), România se afla pe locul 46 în lume, din punctul de vedere al rezervelor de petrol, iar Norvegia pe locul 23. Diferenţa era, deci, de 2 ori (CIA, The World Factbook, 2011).

În Norvegia, Bugetul Naţional conţine următoarea prevedere expresă: "The tax system and the State's Direct Financial Interest (SDØE) ensure that most of the extraction revenues accrue to the State." "Sistemul de taxe şi [Departamentul] Interese Financiare Directe ale Statului se asigură că cea mai mare parte a veniturilor din extracţia petrolului revin statului." (Bugetul Naţional [al Norvegiei] 2013, p.27). Tot aici se face trimitere la rolul important în stabilitatea economică a Norvegiei a investiţiilor cerute economiei naţionale de către industria extractivă. Prin dublul rol al industriei petroliere, de motor al investiţiilor industriei naţionale şi de asigurator al energiei,  Norvegia a fost ferită de impactul crizei economice din 2008. 

Firesc. Probabil cam aşa ar fi fost dacă Petrom ar fi continuat să conlucreze îndeaproape cu Combinatele de utilaj greu din Cluj, Iaşi, Bucureşti, dar mai ales cu UPETROM Ploieşti (vezi situaţia aici şi aici). Aproape tot lanţul industrial petrolier românesc a fost închis după 1989. Desigur, respectivele întreprinderi ar fi trebuit retehnologizate, hoţii trimişi unde le e locul, iar întreprinderile puse într-un circuit protejat al eficienţei pentru interesul public - în termeni economici: generatoare de venit naţional.

În acelaşi timp, România susţine capitalismul de stat din alte ţări. OMV, o firmă deţinută în bună măsură de statul austriac, se împrumută cu o jumătate de miliard de euro în 2004 pentru a intra în posesia celei mai importante companii din România şi a celor mai importante zăcăminte de petrol din Europa continentală (fără Norvegia). Faptul că o companie slabă cumpără una mai puternică arată că în Europa de Est, în România, logica economică este subordonată unor imperative de alt ordin. Redevenţele încasate de statul român de la OMV sunt şi de 6 ori mai mici (Evenimentul Zilei, 21 mar. 2012) decât cele din Rusia (deşi şeful Lukoil afirma că ar fi de 10 ori mai mici - Gândul, 12 mar. 2012). Aceasta înseamnă că, faţă de un preţ internaţional al bariului de 125 de dolari, România primeşte 4 dolari pentru fiecare baril dat pe mâna austriecilor (Evenimentul Zilei, 21 mar. 2012). Aşa se face că, deşi are cele mai mari rezerve de petrol din Uniunea Europeană, România are cel mai mare preţ al combustibililor la pompă (Gândul, 26 feb. 2012). La fel ca şi Bulgaria, doar că Bulgaria că nu are mai deloc... petrol (locul 87 din 99 în CIA Factbook).  E simplu: nu ai cine să îţi protejeze interesul public, atunci interesele particulare pun stăpânire pe interesul public - în cazul de faţă, pe resursa naţională de petrol şi ... pe veniturile contribuabililor la bugetul ... altor state (produsul lor naţional). Cum viitorul se exprimă prin petrol, OMV este un veritabil minister al viitorului României.

Aritmetică simplă

Norvegia

30% din bugetul Norvegiei este asigurat, în prezent, de petrol, circa 43 miliarde de euro.

Pe care îl extrage printr-o supercorporaţie ... de stat (Statoil).
Bugetul Norvegiei pe anul 2013 prevede cheltuieli de 143,67 miliarde euro.

O bună parte din veniturile la buget sunt generate de industria petroliera, prin comenzile pe care le plasează industriei naţionale şi prin protecţia energetică oferită, aducând economii bugetare însemnate la importul de energie şi combustibili.

România

Valoarea petrolului aflat în exploatare ar putea fi de 30% din Produsul Intern Brut (nivel 2008), adică ... peste 45 miliarde de euro (Ziarul Financiar, 22 mai 2008), ceea ce este mai mult decât bugetul de cheltuieli proiectat pe 2013.

nota bene: aceasta era valoarea zăcămintelor aflate în exploatare în 2008, care nu cuprindea "rezervele gigantice" descoperite până în toamna lui 2012 în Marea Neagră . De asemenea, PIB-ul din 2008 al României, este mai mare decât în toţi anii care au urmat, 2013 inclusiv (Google Public data).

Bugetul de cheltuieli al României pe 2013 este de circa 47 miliarde euro, sau 209 miliarde lei (Gândul, 14 dec. 2012)

Cu cât ar creşte bugetul României dacă austriecii nu ar mai vinde românilor, la preţuri cotate internaţional, propriul petrol ale cărui costuri de extracţie sunt de doar 16 barili tona?

Cu cât ar creşte bugetul României dacă populaţia ar cumpăra alte produse, şi deci, ar susţine alte activităţi economice, prin eliberarea puterii de cumpărare de presiunea costurilor carburanţilor, ce nu ţin cont de costurile reduse din producţia internă?

Dar pentru aceasta trebuie justiţie.  Însă ideea de justiţie presupune credinţă (să ştii ce e alb şi ce e negru). Credinţa este inaccesibilă atât dilematicilor cât şi "turciţilor". Doar Petrom cu tot cu resursa petrolieră a fost aproape donat unei corporaţii-stat străine( România Liberă, 22 nov. 2006) pentru că "Petrom era o gaură neagră".  În loc să trimiţi în cele patru zări managerii inepţi, dai legată fabrica cu tot cu pământul. Dar asta fu "tehnologia privatizărilor".

Să revenim

Controlul intereselor individuale de către interesul public, tipic capitalismului de stat, este însă mai aproape de definiţia pieţei liberalismului clasic* decât practica liberală curentă - pentru care intereselor individuale nu trebuie să li se opună nimic, totul trebuind dereglementat**, în special în ţările înapoiate. În felul acesta statul are ca principală țintă un lucru de mare bun simț: ocuparea cât mai completă a forței de muncă - care, din nou, nu este decât o altă preocupare a economiei clasice. Interes public înseamnă, în primul rând, muncă pentru cât mai multă lume. Pentru că puterea unei societăţi constă în ... munca sa (cât şi ce munceşte, dar aici e altă discuţie). E simplu. În Norvegia, funcţiunea optimă a statului şi a societăţii depinde de ocuparea în proporţie a 80% a forţei de muncă.

A propos de ideea organizatoare, de stat. Zic englezii: "norvegienii dintotdeauna au privit către stat pentru administrarea resurselor naturale - minereuri, fiorduri, păduri, căderi de apă - şi, totodată, pentru îngrijirea comunităţilor izolate." Vai, dar nu sunt nişte "miortici paternalişti" care aşteaptă să le pice de la conducători? Fraza aceasta mi se pare una dintre cele mai importante citite în ultima vreme: în Europa există încă un model social în care statul are un rol important, iar populaţia este conştientă de acest lucru, statul şi societatea potenţându-se reciproc. Nu are sens să spunem aici că cele mai mari firme franceze sunt de stat sau au participaţii ale statului, că marile firme germane, italiene se bucură de sprijinul direct al statului, precum şi altele din Austria, Cehia, Ungaria etc. Doar în România statul se incapacitează în raport cu atribuţiile sale de suveranitate prin vânzarea instrumentelor sale economice unor întreprinderi de stat sau instrumente de stat străine.

Aceasta pentru că în România ideea organizatoare este confiscată de o grupare de intelectuali, care în loc să procure certitudini, produce dileme, fiind, în consecinţă, antiintelectuală. (Funcţia intelectualului este să ridice în abstract probleme concrete şi să ofere soluţii inteligibile şi implementabile: inginereşti, etice, politice, sociologice, juridice, zootehnice, educaţionale, contabile, militare etc. etc.). În felul acesta, în România, distanţa dintre stat şi societate este una dintre cele mai mari din Europa. Indicatorul distanţei dintre stat şi societate, dintre intelectuali şi societate, dintre societate şi ideea organizatoare care face posibil statul, încă nu a fost formalizată. Eminescu a denumit fenomenul "superfetaţie", iar pe intelectualii care stau pe bani grei fără să facă nimic "literatori".  Înţelegem, iată, că statul poate fi parazitat ca oricare altă instituţie de o clasă conducătoare şi intelectuală ineptă. Primii ticăloşiţi sunt intelectualii.
  Pentru că jocul de putere întotdeauna derivă dintr-un sistem etic, dintr-o idee.
  Ce instrument de acţiune politică, ce orizont de acţiune oferă mitologiile lui Boia omului politic din România? Nu doar un teren arid intelectual ci, una lipsită complet de demnitate naţională. Şi principala materie primă a ideii de stat este operaţionalizarea demnităţii naţionale, punerea ei în lucru: în ceea ce priveşte bogăţiile subsolului, administrarea agriculturii, educaţiei, industriei etc.. Numai aşa este posibil ca statul să controleze 37% din jocul de pe bursă.
  Pentru că intelectualitatea asigură ideea organizatoare, iar statul o implementează după cum sunt educaţi administratorii în şcoli şi după ideea de substrat despre neam. Pentru că prima idee pe care o are în grijă intelectualitatea e neamul. Chiar şi atunci când grija (faţă de acesta) nu e decât subiectul favorit al bajocurii. (Calul de bătaie al dilematicilor şi caţavencilor e neamul). Pentru succes este nevoie, desigur, ca ideea de neam să se propage printr-o clasă neturcită.

Cotidianul, 11 iulie 2012, "Impostorii vorbesc "în numele opiniei publice!" ...", http://www.cotidianul.ro/plagiatorii-gabriel-liiceanu-andrei-plesu-si-andreea-pora-protesteaza-impotriva-unui-plagiat-188288/
 
Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, ediţia a doua, O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de după războiul rece, traducere de Vivia Săndulescu, Editura Cartier, Chişinău, 2000 (1991 ed. Engl.), p.74 şi passim

C.C. Giurescu (coord.), Istoria României în Date, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, pp.126-127

Jurnalul.ro, "Rezervă "gigantică" de petrol şi gaze, găsită în Marea Neagră. Şeful OMV: Este o descoperire de importanţă globală", http://jurnalul.ro/stiri/observator/rezerva-gigantica-de-petrol-si-gaze-gasita-in-marea-neagra-seful-omv-este-o-descoperire-de-importanta-mondiala-625004.html 

CIA, "The World Factbook. Country comparison. Oil proved reserves" [2011], https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2178rank.html 

Norvegia, Royal Ministry of Finance, "National Budget 2013. A Summary", http://www.statsbudsjettet.no/upload/Statsbudsjett_2013/dokumenter/pdf/NBudget_2013.pdf 

ObservatorulPh.ro, "Lista fabricilor din Prahova închise după 1989", 18 feb. 2013, http://www.observatorulph.ro/economic/22801-lista-fabricilor-din-prahova-inchise-dupa-1989 

Jurnalul.ro, "Greva de la Upetrom Ploieşti, încă un pas spre faliment", 12 iul. 2011, 
http://jurnalul.ro/stiri/observator/greva-de-la-upetrom-ploiesti-inca-un-pas-spre-faliment-584394.html#gallery 

Gândul, 12 mar. 2012, "De ce nu mai pune Băsescu benzină de la Petrom. Cât costă un baril de petrol românesc extras de cea mai mare companie din România", http://www.gandul.info/financiar/de-ce-nu-mai-pune-basescu-benzina-de-la-petrom-cat-costa-un-baril-de-petrol-romanesc-extras-de-cea-mai-mare-companie-din-romania-9388682

Evenimentul Zilei, 21 martie 2012, "Harta Mondială a redevenţelor. România încasează cele mai mici venituri din petrol", http://www.evz.ro/detalii/stiri/redeventa-petrom-romania-vinde-barilul-de-5-ori-mai-ieftin-decat-rusia-sau-sua-972590.html

Gândul, 26 feb. 2012, "Harta preţurilor la benzină în UE exprimate în "plinuri" cumpărate din salariul minim garantat. ...", http://www.gandul.info/financiar/harta-preturilor-la-benzina-in-ue-exprimate-in-plinuri-cumparate-din-salariul-minim-garantat-care-este-diferenta-dintre-angajatii-romani-si-cei-din-ungaria-sau-din-luxemburg-9340380

Ziarul Financiar, 22 mai 2008, "Rezervele de petrol ale României valorează 45 miliarde euro. Ce avem de câştigat?", http://www.zf.ro/prima-pagina/rezervele-de-petrol-ale-romaniei-valoreaza-45-mld-euro-ce-avem-de-castigat-3092105/

Google Public Data, 17 ian 2013 [cu date oferite de Banca Mondială], http://www.google.com/publicdata/explore?ds=d5bncppjof8f9_&ctype=l&met_y=ny_gdp_mktp_cd#!ctype=l&strail=false&bcs=d&nselm=h&met_y=ny_gdp_mktp_cd&scale_y=lin&ind_y=false&rdim=region&idim=country:ROM&ifdim=region&hl=en_US&dl=en_US&ind=false 

România Liberă, 22 nov. 2006, "500 milioane de euro, repatriate în Austria. În doi ani, OMV îşi scoate banii pe Petrom", http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/in-doi-ani-omv-isi-scoate-banii-pe-petrom-58526.html 

datele privind ţările nordice, The Economist, "Special Report: the Nordic countries", în special "Norway. The rich cousin. oil makes Norway different from the rest of the region, but only up to a point.", http://www.economist.com/news/special-report/21570842-oil-makes-norway-different-rest-region-only-up-point-rich 

*
Adam Smith:
privind rolul autorităţii publice: “According to the system of natural liberty, the sovereign has only three duties : first, the duty of protecting the society, the duty of protecting, as far as possible, every member of the society from the injustice or oppression,  thirdly, the duty of erecting and maintaining certain public works and certain public institutions, which it can never be for the interest of any individual ...” (Adam Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, Books I, II, III, IV and V, Meta Libri, New York, 2007, p.533 - Glasgow.ed. 687, ediţia de la 1784).

**
vezi în special "Consensul de la Washington", teoretizat de John Williamson, "A Short History of the Washington Consesus", paper comisioned by Fundacion CIDOB for a conference "From the Washington Consesus towards a new Global Governance", Barcelona, September 24-25, 2004

Băsescu - Udrea, repetiţie pentru Congresul Partidului

Prioritate de Dreapta

Sau "boschetărie după cochetărie".

"E arrivato Zampano "


 ...] Sensibila si naiva Gelsomina il iubeste de fapt pe asprul Zampano, circar ambulant caruia i-a fost vanduta drept asistenta de catre familia ei saraca, dar acesta nu isi va depasi niciodata comportamentul brutal, pentru a face pasul necesar apropierii de fiinta care-l urmeaza precum un animal credincios. Este o poveste universala, care va sensibiliza oricind pe (aproape) oricine, nu se incadreaza in limitele stramte in care au lucrat majoritatea regizorilor italieni din acea vreme (de altfel Visconti si Antonioni abandoneaza imediat corabia care lua apa a filmului social, recte politic, pentru a-si gasi fiecare vocea proprie atit de inconfundabila, chiar si De Sica si Rossellini se indeparteaza de linia stricta a curentului). Pe de alta parte, in La Strada Fellini este deja Fellini, anumite secvente poetice si halucinatorii configurand stilul sau unic, care se va numi in istoria culturii drept "fellinian".

http://www.cinemagia.ro/filme/la-strada-3952/

http://en.wikipedia.org/wiki/La_Strada

Iepurii de pluş ai lui Băsescu

Prioritate de Dreapta

Pe Băsescu nu îl interesează, nu l-a interesat PDL-ul. A şi spus-o. 

ARADON : 

 Iepurii de pluş ai lui Băsescu

După ce a dus PDL în pragul colapsului, sacrificându-l pe altarul propriu şi personal, preasuspendatul Traian Băsescu se pregăteşte să îl folosească pentru ultima dată ca unealtă, fie prin reconsolidarea dominaţiei sale, fie prin dispariţia de pe eşichierul politic.

Lansarea Elenei Udrea în cursa pentru preşedinţia PDL are multiple conotaţii, toate cu ramificaţii în labirintul puterii personale a încă locatarului de la Cotroceni. Pentru că, este evident, Băsescu i-a dat ordin să-şi anunţa candidatura. Dacă blonda de la Cotroceni câştigă, partidul va fi condus, de facto, tot de către el, iar după expirarea mandatului de preşedinte va avea de îndeplinit o simplă formalitate pentru a se reinstala şi în mod oficial în funcţia de tartor suprem.

Chiar dacă, în adâncul sufletului său, păstrează o urmă de speranţă că acest scenariu se va realiza, Băsescu este prea şulfă pentru a nu-şi da seama că şansele Elenei Udrea sunt foarte mici, aşa că, din start, a decis să o folosească pe post de iepure de pluş, ca să păcălească ogarii. Rolul Elenei este acela de a atrage cât mai mulţi preşedinţi de organizaţii şi oameni influenţi de partea sa, pentru ca, alături de ei, să anunţe, poate chiar în ziua congresului, înfiinţarea unui nou partid de dreapta. Fie condus de către ea, fie- mai probabil- de către Cristian Preda sau altă persoană considerată reformistă, dar, obligatoriu, la cheremul lui Traian Băsescu. Un partid care, prin înghiţirea Forţei Civice, Partidului Republican şi PNŢ-CD, să dea naştere la ideala şi mult visata forţă de dreapta. La momentul oportun, Băsescu va şti cum să-şi asume integral meritul şi să pretindă ceea ce i se cuvine, adică tutela asupra nou născutului.

Singura şansă a lui Blaga de a împiedica distrugerea totală a PDL este o victorie la scor. Dacă va avea de partea sa mai puţin de 30% din organizaţii, Elena Udrea nu va mai putea realiza puciul, ci va avea misiunea de a rămâne pe baricade, în aşteptarea unor conjuncturi mai favorabile. Mai ales că, dacă Blaga va câştiga detaşat, mulţi dintre votanţii Elenei Udrea vor schimba tabăra în doi timpi şi trei mişcări.

“Iepurii de pluş vor fi lansaţi unul după altul din cuşca de la Cotroceni”

Václav Klaus : "Havel a fost dintr-o lume total diferită, a fost de un stângism extrem"

Prioritate de Dreapta

Interviul președintelui pentru săptămânalul polonez Do Rzeczy

După două mandate consecutive veţi părăsi președinția. Care este pentru dumneavoastră cel mai important lucru pe care l-aţi realizat fiind în funcție, și ce regretaţi ?

 
În 2003 eu nu am intrat, ca președinte, într-un punct de cotitură pentru țara noastră - spre deosebire de atunci când am devenit ministru de finanțe și apoi prim-ministru, într-o etapă istorică anterioară. Atunci era cu siguranţă un moment fondator, acum, mai mult sau mai puțin, "doar" o etapă normală în funcționarea țării, în plus, în urma aderării noastre la Uniunea Europeană, ne-a fost redusă în mod semnificativ posibilitatea de a lua decizii în mod autonom.

Efortul meu de-a lungul vieții - ca un rezultat al multor ani trăiţi sub comunism - este de a promova o societate cu adevărat liberă, și în perioada președinției mele am încercat să o fac cât mai bine. Niciun mare succes în această privință, cu toate acestea, nu mi se poate atribui - libertatea în 2013, în țara noastră, în Europa și în lume, este mai limitată decât în 2003. Despre acestea încerc să spun mai multe în cartea mea My, Evropa a svět ["Noi, Europa și lumea"], care va fi lansată la sfârșitul lunii februarie 2013.

Cum evaluaţi starea în care se află acum Europa și Uniunea Europeană ? Ce vă inspiră optimism și ce este sursă de îngrijorare pentru dumneavoastră ?

Multe motive de optimism nu sunt. Despre pierderea libertății am vorbit deja, eșecul dezvoltării economice în Europa îl poate vedea, de asemenea, oricine deschide ochii. Intensificarea corectitudinii politice, puterea sa asupra noastră, a cetățenilor şi a mass-mediei, s-a extins incredibil, piața este în continuare din ce în ce mai slăbită în urma miilor de măsuri etatiste, a doctrinei absurde care acuză oamenii că sunt vinovaţi de încălzirea globală, în ciuda tuturor criticilor din toată lumea, ambițiile transnaționale slăbesc statele naționale și duc la transferul puterii de decizie, de la politicienii aleși, și deci controlaţi (sau controlabili), la organizațiile multinaționale, care trăiesc în vid absolut, adică fără contact cu cetățeanul. Suntem puțini, cei care nu se mulţumesc a nu face nimic.

Ce poziție ar trebui să aibă în UE ţări cum ar fi Polonia și Republica Cehă ? Cum putem lupta spre nu fi doar simple obiecte [simpli "spectatori" la evenimente - ed. VK] ? Chiar este posibil, având în vedere consolidarea evidentă a pozițiilor de decizie în UE ale jucătorilor majori ?

Unitate de acţiune nu mai este demult, pot să spun. Poziția noastră este mai slabă, a Poloniei mai puternică pentru că este mai mare, deși nu asta poate fi cauza, polonezii acţionând mai unitar în echipă decât noi, cehii.

Adoptarea Tratatului de la Lisabona a determinat o schimbare semnificativă în Europa și tocmai a întărit foarte mult, ca să folosesc termenul dumneavoastră, pozițiile "marilor jucători ai Uniunii". O ştiam, şi am luptat împotriva lui, probabil cel mai puternic dintre toți politicienii de top din Europa. La mijlocul lunii ianuarie am fost la o conferință la Viena, unde am ascultat discursul lui Jerzy Buzek, unul de-al dumneavoastră [polonez]. Când a fost întrebat care este cea mai mare schimbare din Europa în ultimii ani, el a spus, cu o evidentă satisfacţie, "Avem pe președintele UE van Rompuy, adică pe un Obama al UE. Rolul statelor individuale este în scădere, să căutăm modalităţi de a reduce în continuare rolul statelor, care obţin președinția prin rotație". Acesta nu este un citat exact, ci un rezumat exact al răspunsurilor pe care le-a dat, vă garantez. Acest lucru, probabil, nu l-aş fi spus niciodată. Polonia vrea să aibă o astfel de poziție limitată ? Nu doresc o asemenea poziție pentru Republica Cehă.

Mulţi publiciști vă compară activitatea cu cea a predecesorului dumneavoastră, Václav Havel. Ce este diferit în filosofia gândirii statalităţii faţă de perioada când era președinte predecesorul dumneavoastră ?

Václav Havel (și ideologia sa specifică, pentru care nu găsesc un nume mai bun decât cel de havlism) a fost dintr-o lume total diferită. Trata piața drept o băcănie, în loc de democrație credea în post-democrația elitistă, în loc de conservatorism și de valorile tradiționale promova modernismul distrugerii ordinii umane existente. A fost mai mult un ecou al iacobinismului francez decât al principiilor conservatoare britanice ale liberalismului clasic. A fost de un stângism extrem. Exemplele de acest fel sunt doar o scurtă enumerare a diferențelor fundamentale dintre noi doi, nu sunt o tratare amănunţită despre Václav Havel.

Dar poate că în cele din urmă ar trebui să menționez, de asemenea, cosmopolitismul lui, opus încrederii mele în statul în care trăim. A fost, de asemenea, pentru un intervenționism beligerant în politica externă (și pentru bombardamentul umanitar), în locul respectului faţă de orice țară din lume. Dar deja începe să fie mai mult decât un răspuns la întrebarea dumneavoastră, o schiță care nu ar trebui să fie percepută ca fiind valabilă doar pentru țara noastră, ci mai degrabă o chestiune-cheie. Cred că polonezii ar face bine să înțeleagă.

Au trecut douăzeci de ani de la decizia divizării Cehoslovaciei. Aţi reitera astăzi decizia de a desființa statul comun ?

Fără echivoc, da. Mai mult decât atât, nu a fost decizia mea. Sarcina mea era să pun în aplicare deciziile deja luate de facto de către Slovacia. Slovacii au vrut să aibă propriul lor stat independent. Eu le-am respectat decizia şi am încercat să dialoghez cu ei. Am insistat asupra avantajelor unui întreg mai mare, împreună cu ei. Tocmai pregătesc un discurs pentru o conferință la Banca Națională a Cehiei, la cea de-a 20-a aniversare a divizării coroanei cehoslovace în două valute diferite. Iată, pentru că îmi aduc aminte și am adunat diverse argumente:

- de ce a fost divizarea necesară;

- ce avantaj a fost din faptul că divizarea teritoriului s-a desfăşurat în mod organizat, și mai ales în mod nehaotic, prietenos, cu respectarea deplină a aspirațiilor celeilalte jumătăţi provenite din dreptul nostru comun iniţial;

- de ce este liniștita noastră "separare monetară" din februarie 1993 o lecție pentru Europa de astăzi, care are nevoie de măsuri similare, dar de care se teme atât de tare (sau poate se preface că se teme).

Eu însumi având acum experienţa divizării Cehoslovaciei, pe care nu o aveam, am învățat în principal faptul că păstrarea timidă, precaută, a status quo-ului cu orice preț, nu duce nicăieri.

V-aţi schimbat în cursul activităţii politice opinia cu privire la Polonia?

Într-o anumită măsură, da. O cunoşteam cel mai bine, deși chiar încă de la momentul căderii comunismului în Polonia fusesem în multe țări din lume. Cândva, în 1957 (sau '58) am jucat primul meci de baschet ca reprezentant al echipei de juniori a Cehoslovaciei, la Cracovia. Apoi am început să merg acolo ca economist, mai întâi ca cercetător la Academia Cehoslovacă de Științe. Dar niciodată n-am fost în Polonia într-o excursie sau în vacanţă. Acum mi se pare că am făcut-o o dată, deoarece când ar fi trebuit să particip la conferința de econometrie de la Sopot, pe timpul Solidarnośc, banca unde eram nu m-a mai trimis la conferinţă, şi astfel mi-am luat o vacanţă.

Respect Polonia, o consider o ţară "sănătoasă", care se respectă pe sine. Spun acest lucru în mod deliberat, comparativ cu o țară care este patria mea. Alegerea recentă a Președintelui Republicii Cehe, cu toate acestea, oferă unele speranțe în acest sens, chiar dacă în același timp alegerea directă a președintelui (și modul ei de manipulare prin mass-media) mi le-au îndepărtat în mod considerabil.

Am apreciat foarte mult prietenia extrem de frumoasă cu președintele Kaczynski. Îi simt lipsa, chiar dacă sunt foarte fericit că am fost în măsură să stabilesc o relație pozitivă cu succesorul său, cu președintele Komorowski.

În Polonia nu este înțeleasă abordarea dumneavoastră, deschisă, spre Rusia. Nu percepeţi îndepărtarea de democraţie a Federației Ruse ?

Întrebarea dumneavoastră îmi provoacă un anumit zâmbet. Rusia a fost "deviată" de la democrație, probabil, întotdeauna în cei o mie de ani de istorie ai săi, și de-abia acum se apropie către democrație cu greu, laborios, discontinuu, nu este o creștere constantă, liniară. Că este acum în Federația Rusă o altă măsură a democrației decât în Republica Cehă sau Polonia este dincolo de orice îndoială, și dorim cu siguranţă democrație la noi, dar că ar fi avut vreodată Rusia - în 90 de ani (?) - o democrație de care să se îndepărteze, mi se pare o neînțelegere completă a realității contemporane ruse, iar pentru a sesiza aceasta nu trebuie să fii expert.

Istoria poloneză, în legătură cu Rusia timp de mai multe secole, a fost mult mai tragică decât cea a Cehiei, noi cehii o știm foarte bine. Noi am început să o simţim mai direct odată cu cel de-al doilea război mondial. Mai mult decât atât, noi suntem - din fericire - în relaţii bune cu Rusia sau cu statele vecine succesoare ale fostei Uniuni Sovietice, și pentru că ne uităm la ea un pic mai diferit. Şi cel mai important, cred că abordarea "deschisă" faţă de ceva, chiar și faţă de o țară sau alta, este mai bună decât una "nedeschisă", aprioric părtinitoare, fundamentalistă.

Pentru mine, Rusia este o țară mare, importantă, de care trebuie să ţin seama. Îmi place cultura sa pre-sovietică, mai ales literatura, mereu am urmărit cu atenţie cărţile criticilor regimului sovietic, simt suferința imensă a rușilor din secolul trecut din cauza experienței comunismului. Nici mai mult, nici mai puţin. Astăzi, cu toate acestea, simt un alt pericol actual pentru Republica Cehă, altul decât Rusia. Rusia de azi nu determină viața mea. Mult mai mult o determină Uniunea Europeană.

În timpul unei campanii electorale, au existat opinii după care decretele postbelice ale președintelui Beneš ar trebui privite în mod necesar ca o încălcare a drepturilor omului. Nu a fost posibilă evitarea deportării germanilor ?

Așa-numitele Decrete Beneš, care au fost adoptate, ulterior, ca legi standard de către parlamentul cehoslovac, atunci când în cele din urmă s-a încheiat ocupaţia țării noastre, au făcut parte din contextul tragic al celui de-al doilea război mondial. Nu au fost un pas izolat. Au fost o reacție la ceea ce s-a întâmplat înainte. Reflectă realitatea. Apoi, acestea erau atunci sentimentele oamenilor. Nu numai ale președintelui Beneš. În ceea ce privește transferul de germani de pe teritoriul cehoslovac, cu acesta au fost de acord, la Potsdam, puterile victorioase în cel de-al doilea război mondial. Ele sunt o parte constitutivă a sistemului nostru juridic, niciunul dintre ele nu implică nici noi măsuri sau alţi paşi în prezent. Pentru noi, însă, garantează că nu este amenințat și contestat status quo-ul existent. Cu siguranță, şi pentru polonezi, nu numai pentru noi [şi Polonia a expulzat germani, mai ales din Silezia].

Chestionarea decretelor Beneš în campania prezidențială de către unul dintre candidați mi se pare scandaloasă și de neiertat. A demonstrat în mod clar că nu este un ceh autentic. La urma urmei, primul său interviu după alegeri (Právo, 28 ianuarie 2013) a arătat că nu a învăţat nimic.

A ne pune acum în locul cehilor (precum și al polonezilor), la ore sau zile după încheierea ororilor celui de-al doilea razboi mondial, ne este cu neputinţă. Eu nici măcar nu am încercat. În acest caz, ori în oricare altul, la ce bun să încercăm să rescriem istoria, să o reparăm sau să o reconstruim ? Astăzi eu nu simt nevoia de a discuta ceva inovator. Opiniile actuale corecte politic, de mutare în trecut, au făcut nu doar lipsit de valoare orice grup de persoane din Europa, ci şi ca intenţiile mele curente să pară subtile și insidioase. Să sperăm că nu vom face față în Europa consecințelor altor războaie.

Cum ați receptat recentul avertisment al lui David Cameron asupra superstatului european ? Mai are vreun sens azi să se accepte o monedă comună europeană ?

Am avertizat asupra superstatului european - și mult mai radical și mai fundamental decât David Cameron - de mulți ani. În discursul său, în acest sens, nu am văzut nimic nou. Mai mult, am înțeles o anumită ezitare și o lipsă de coerență a atitudinii sale. În ceea ce privește pozițiile mele, le-am exprimat într-o carte recentă, Evropská integrace bez iluzí ["Integrarea europeană fără iluzii"].

Moneda europeană comună, evident, nu a reușit, și acum cu siguranţă n-ar fi recomandată acceptarea sa pentru oricine altcineva. De la distanţă, mi se pare totuși că guvernul polonez este foarte aproape de a face acest pas. La summitul UE-Asia din Laos din noiembrie anul trecut, premierul dumneavoastră a fost un mult mai mare avocat al monedei euro decât oricare dintre președinții sau prim-miniștrii țărilor care au trecut demult la moneda euro. Am zâmbit - de ce, prin urmare, nu l-ai introdus în țara ta cu mult timp în urmă ? Sau a fost doar un efort de a mulţumi - cum spuneaţi - "jucătorii mari ai Uniunii" ?

Liberalismul contemporan a fost adoptat de către stânga europeană ? Ce înseamnă de fapt azi liberalismul ?

Pentru mine, liberalismul "contemporan" este opusul liberalismului, în sensul propriu al termenului. Acesta este opusul liberalismului clasic, la care am aderat. Liberalismul obamian actual este o ideologie postmodernă, antidemocratică, antiliberală, căreia îi este supusă o parte tot mai mare a lumii occidentale. Această ideologie este în mod clar pe partea stângă a spectrului politic, dar din păcate nu are un adversar. Dreapta este acum teribil de slabă. În Europa, aproape că nu mai există. Prea multe detalii nu cunosc, dar sper că în Polonia încă mai există.

Ce rol pot juca acum mândria națională și tradiția ?

Nu știu ce rol pot juca, nu-mi pot imagina ce rol ar trebui să joace. Globaliştii contemporani nu o doresc, și știu că este sarcina noastră fundamentală de a ne opune atacurilor asupra mândriei naționale și tradiției. M-a surprins foarte pozitiv atitudinea cehilor la alegerile prezidențiale și faptul că au ales în mod corespunzător. Nu mă aşteptam - spre deosebire de Polonia. Acesta arată că, în ciuda presiunii incredibile din partea mass-mediei, oamenii își păstrează rațiunea. Este speranța viitorului.

Alegerile prezidențiale din Republica Cehă au fost câștigate de către Miloš Zeman. Ce sfat i-ați da succesorului dumneavoastră?

Eu de obicei nu dau sfaturi. Miloš Zeman a stat întotdeauna și încă mai stă faţă de mine pe cealaltă parte a baricadei ideologice (spre deosebire de rivalul său [Schwarzenberg], care nu este situat pe nicio parte), dar am jucat aceeași disciplină sportivă - "numai" în calitate de concurenți. Eu cred că el va intra bine în rolul pe care l-am avut eu şi presupun că este conștient de valoarea enormă pe care o deţine şi o reprezintă statul ceh pentru noi, cehii.

Václav Klaus, pentru săptămânalul polonez Do Rzeczy [La chestiune], 11 februarie 2013

http://www.klaus.cz/clanky/3302

• Václav Klaus - texte traduse