Kemal Ataturk, Herr RAT şi bacşiş-barosso

Via Prioritate de Dreapta

Ion Măldărescu

Miercuri, 12 Decembrie 2012 17:43 Art-emis

Într-o prestigioasă publicaţie occidentală a apărut prin luna iulie a acestui an un articol în limba germană, semnat de un bine-cunoscut comentator, sub titlul „Wahlen - Referendum in Rumänien 2012" (Alegeri - Referendum în România - 2012). Ca şi în alte dăţi am constatat că, obsedat de câteva idei fixe, Herr RAT, aşa îl voi numi pe autor, se conduce după un raţionament original, ce poate fi sintetizat astfel: doi cai plus trei catâri şi cinci zebre fac doisprezece cocostârci ortodocşi de baltă. Utilizând metoda proprie de analiză „cu materialul clientului", vă invit să lecturaţi un „interviu" (comentariu) imaginar: Herr RAT: „De multe zile, se scrie în presă despre revolta politică din România. Se ignoră în continuare faptul că numai în Transilvania a existat Sfântul Imperiu Roman. Moldova şi Ţara Românească au îndurat cinci sute de ani de supunere în faţa sultanului turc-musulman, şi de influenţă a ortodoxiei greceşti de la Constantinopol, iar după Al Doilea Război Mondial, până în 1989, dictatura ortodox-comunistă de la Moscova." Kommentar: Nu prea înţeleg eu bine ce vrea să zică Herr RAT, dar ce are „Sfântul" Imperiu Roman, cu... Prefectura? Herr RAT sfidează realitatea. Păi, cine a adus dictatura comunistă (greşită exprimare ortodoxo-comunistă) în România? Nu cumva prea-lăudatul Occident cu sprijinul direct al trădării fostului suveran, actual „patron" al unei piaţete din târgul lui Bucur? Dacă Herr RAT nu cunoaşte trecutul, să cerceteze cărţi de istorie, documente din arhive şi să ia cunoştinţă că dictatura de după al Doilea Război Mondial nu a fost nici mai ortodoxă, nici mai catolică decât Papa. Se ştie ce a făcut Stalin cu biserica de orice fel, începând chiar cu cea rusească. În România, după război, numeroşi preoţi şi călugări (ortodocşi, greco-catolici, catolici, protestanţi etc) au fost aruncaţi în puşcării, unde mulţi şi-au lăsat oasele pentru totdeauna. Mareşalul Antonescu s-a aliat cu Germania pentru a reîntregi Ţara. Pentru a scăpa de tutela Mareşalului, fostul suveran s-a dat cu ruşii lui Stalin şi a condamnat întreaga Românie la sclavie, pentru decenii. Aliaţii s-au făcut fraţi cu dracu', iar acesta era aproape să le vină de hac. Ce-a câştigat România din jocul planetar al intereselor şi pentru că a fost forţată să lupte împotriva fostului aliat, alături de fostul inamic? Nota olografă a lui Churchill (cea cu 90% devenită 100%)? În urma actului de trădare de la 23 august 1944, Germania a pus ştampila ruşinii pe fruntea poporului român şi un scuipat de dispreţ pe obrazul Ţării. Actualul Cancelar al Germaniei a fost botezat „noul Hitler". Oare de ce? Ştie Herr RAT? După vizita la Chişinău şi participarea la Congresul P.P.E. de la Bucureşti, şi-a îndreptăţit porecla. „Prietenii ştiu de ce!" Când a păşit în România, Herman A. Van Rompuy, actualul președinte al Consiliului European, zărind nişte preoţi ortodocşi, a sărit ca ars: „Să terminăm odată cu ciorile astea negre!" Să-l fi consiliat Herr RAT în prealabil? Dacă da, i-ar putea sugera să înceapă cu cei de la Vatican, doar şi acolo mulţi sunt îmbrăcaţi în negru, nu-i aşa? Mai umblă vorba prin Turnul Babel de la Bruxelles că iluminaţii au cerut abolirea creştinismului, (sine die, a catolicismului) a altor versiuni religioase creştine, iar Herr Rat va rămîne fără obiect în condei. Despre cine o să mai scrie atunci? Herr RAT: „Din 2007, ţara este într-adevăr în U.E., dar în centrul Bucureştiului se află statuia lui Kemal Ataturk... Populaţia este mai mult decât oricând orientată spre est." Kommentar: Kemal Ataturk a fost un reformator, un novator, iar Germania, de-a lungul a numeroase decenii s-a bazat deseori pe sprijinul Turciei. Numărul turcilor stabiliţi în Germania după ultima mare conflagraţie fiind foarte mare, a fost nevoie de măsuri drastice de stopare a imigrării şi chiar de expulzări, nu tocmai „ortodoxe". Comparând numărul turcilor din Germania cu al celor stabiliţi în România, se poate spune că statuia lui Kemal Ataturk ar trebui instalată la Berlin, nu la Bucureşti. Herr RAT: „Noul Sultan se numeşte acum bacşiş-barosso (simplă coincidenţă), şi este înlocuit de către o comisie." Kommentar: După Al Doilea Război Mondial România primea ordine de la Moscova (ca şi Germania de Est), acum de la Washington şi Bruxelles. Este vorba doar de schimbarea „Înaltei Porţi". Interesele au rămas aceleaşi. „Bacşiş-barosso" (poate nu am tradus eu corect?) este o denumire foarte potrivită pentru comportamentul acestui sltimbanc european, ex-maoist, ex-socialist... Să credem că U.E. „are conducătorii pe care-i merită?" Herr RAT: „România nu a fost stat «occidental» şi nici Bucureştiul, oraş occidental. A fost numai mimetism." Kommentar: În peroada interbelică Bucureştiul era numit Micul Paris, dar... Herr Rat încă nu exista pe atunci. S-a născut mai târziu şi, probabil, nu are cum să ştie. Herr RAT: „În România, nu există mari bănci locale sau companii, numai succursale ale băncilor occidentale. Boierii locali se îmbogăţeasc din contractele cu statul, prin urmare, lupta politică este dură. Locuri de muncă, contracte, certificate, etc, sunt plătite de la buget. Peste tot există corupţie şi nepotism. [...] Politicienii sunt, totodată şi, antreprenori. [...] Trei milioane de persoane au fugit deja în vest." Kommentar: Herr Rat combină adevărul cu imaginaţia şi speculaţia, ceea ce s-ar putea numi schizo-efect. Păi cine a distrus băncile româneşti, CEC-ul, nu generosul Occident, folosindu-se de escrocii autohtoni? Băncile străine (peste 40), ne mai fiind alimentate de băncile-mamă, au cerut bani de la guvernul României, dar nu au primit. „De unde nu-i, nici dumnezeu nu cere". Mergând cu jalba-n băţ la F.M.I., acesta i-a ordonat suspendatului amânat să solicite un împrumut „substanţial" pentru a alimenta sertarele golite ale sucursalelor bancare. Sluga prea-plecată a ascultat şi a îndatorat România pentru multe generaţii. Consecinţele? După două decenii de la căderea comunismului, România are cea mai mare datorie din întreaga sa istorie. Cu ce scop a fost făcută? Pentru a salva mafia băncilor străine aciuate în România, pentru îmbogăţirea escrocilor, fie ei străini sau autohtoni, ortodocşi, catolici sau liber-cugetători. Herr RAT: „Boierii şi noua aşa-zisa clasă politică încearcă să facă pe plac Vestului, dar corupţia este omniprezentă şi la nivel naţional, ca şi mai înainte la Constantinopol şi Moscova. Serviciile de securitate personală, sărăcia, sănătatea şi educaţia sunt privatizate. Nu sunt doar bogaţi şi săraci. Deşi UE a oferit peste 30 miliarde EUR pentru a moderniza ţara, ele sunt utilizate foarte puţin, deoarece U.E. nu-i poate controla." Kommentar: U.E nu este o societate de binefacere şi nu a oferit nimic pe gratis României. Herr RAT uită - sau se preface - că României nu a beneficiat nici măcar de o treime din „cotizaţia" sa depusă la U.E., aşa că povestea cu „bani europeni" oferiţi României este o gogoriţă înghiţită doar de copii sau de handicapaţi mintal. DA! În România există corupţie, există imoralitate, există necinste şi jaf, dar întreb retoric: cine le-a instaurat, încurajat şi a profitat de conjunctură? Cine le-a consolidat statutul? Cine a plătit comisioane grase jefuitorilor băştinaşi pentru vânzarea-cumpărarea avuţiei naţionale la preţ de second hand şi de fier vechi? Nu prea generosul Occident şi manipulatorii săi? Necinste şi jaf, imoralitate, corupţie, „tunuri" şi „ţepe" are şi dragul Occident, cât cuprinde şi nu scrie pe ele „Made în România". Ideal ar fi ca şi unii şi ceilalţi să ţină companie fostului prim-ministru al României, ca „pensionari" ai „hotelurilor" statului (fiecare în ţara lui). Aşa ar fi drept! Cât priveşte leprele despotice carpato-danubiano-pontice, au deja prescrisă o reţetă eficace, din păcate, neaplicată: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!" (Mihai Eminescu). Pe timpul răposatului, pentru subminarea economiei naţionale se aplica pedeapsa capitală. Categoric, se fura mai puţin! Herr RAT: „La data de 29 Iulie 2012, România trebuie să aleagă din nou (referendum - n.a.). Fie rămâne preşedintele Traian Băsescu şi câteva principii democratice ale U.E. sunt respectate, fie triumfă post-comunismul, socialismul überniemmt noua/vechea clasă politică la putere şi Putinismul social acceptabil în UE." Kommentar: Articolul a fost scris şi publicat înainte de 29 iulie a.c., dorinţa oracolului Herr RAT fiind temporar şi parţial satisfăcută. Să înţeleg că în opinia acestuia, suspendatul reprezintă „respectarea principiilor democratice ale U.E."? Ar putea enumera Herr Rat măsurile democratice luate de către suspendat pe timpul celor doua mandate? Măcar una! Cu sprijinul acordat cu generozitate - până mai ieri - de către Frau Hitler şi conducerea U.E., timonierul s-a reîntors la Cotroceni pentru a putea beneficia, ulterior expirării mandatului - de prerogativele unui fost şef de stat. Apropos de repudiatul Putin arătat cu deştiu' de Her RAT, cine se „pupa" cu el, eu? Nu! Suspendatul şi Occidentul, via Frau Merkel & Co. De parcă necazurile pricinuite de străini nu erau de ajuns, întreg anul 2012 ne-am pricopsit cu circuri electorale, care mai de care mai ipocrite şi dăunătoare. Regretatul istoric Florin Constantiniu avea dreptate atunci când afirma că românii se aseamănă cu o turmă de oi, condusă de guverne de lupi. S-au ferit săşi tocească pingelele până la secţiile de votare şi ce-a ieşit, se va vedea. Oricum, cu asemenea „lupi", talibani, baroni şi moguli plagiatori, după ce vom trece de mult trâmbiţatul „sfârşit al lumii" de la 21 decembrie ne vom duce de-a berbeleacul, direct în prăpastie. „Sfatul medicului": După insistenţa cu care apasă pedala de acceleraţie pe ipoteze halucinante şi retorici apocaliptice, Herr RAT manifestă simptomele caracteristice ale ambiguităţii liniei de percepţie. Fiind un real pericol pentru cititorii presei scrise, iar întoarcerea la realitate fiind aproape exclusă, singura modalitate de depăşire a acestui statu-quo, ar fi meditaţia la o mânăstire ortodoxă. Cât despre hoardele ce se rotesc la putere, le ofer recomandarea năzdrăvanului Ion Creangă: „Să le mai dea Domnul încă trei zile, începând cu cea de alaltăieri..." Grafica - Ion Măldărescu

"Noapte bună, năciune ! Noapte bună, iubit bobor !"

Via Prioritate de Dreapta

Ei sunt cu ei, cu rânza lor, cu buzunarul lor, cu ambiţiile lor, ei cu ale lor, noi - cu ale noastre. Şi mă tem, tare mă tem, că unii dintre ei nu vor mai ajunge să păşească în viitorul Parlament. De fapt, nu mă tem defel: cum şi-au aşternut, aşa vor dormi. Eu mă tem de noi, boborul şi năciunea care nu s-a prezentat la acest referendum. Există toată şansele ca noi, boborul şi năciunea, să nu ne prezentăm nici la alegerile parlamentare, există toate şansele ca primarii din teritorii să boicoteze şi de această dată – cum altfel s-ar putea numi ceea ce nu au făcut primarii în cazul referendumului?! – alegerile parlamentare. Vorbesc despre primarii „noştri”, pentru că ai „lor” vor lucra intens şi ne vom pomeni iarăşi cu un minivoronin proprietar la Condriţa şi mai mare peste noi. Nu dormi, năciune ! Trezeşte-te, iubit bobor ! (Literatura şi Arta, 2010)

Ponta cheamă pe alţii să ne scrie Constituţia

"Pentru modificarea Constituţiei - o idee cu care am văzut că şi domnul Vasile Blaga e de acord şi toată lumea, până la urmă, e de acord - vă asigur că acea comisie care va lucra la modificarea Constituţiei va lucra numai şi numai în colaborare cu Comisia de la Veneţia şi că toate textele pe care le punem sunt avizate de Comisia de la Veneţia", a afirmat Victor Ponta la România TV.

Austeritatea eurosocialistă

Guvernul s-a angajat prin acordul cu FMI să reducă deficitul bugetar în acest an la 2,2% din PIB, de la 4,3% din PIB în 2011. Deficitul bugetar ar urma să scadă anul viitor la 1,7% din PIB.

Democrația lui “dă-mi că te spurc”

Nu există să poată să se pronunțe alții despre nevoia mea, iar dacă o fac și nu o satisfac, sunt dușmani. Asta e “democrația lui dă-mi, că te spurc”. Sau “ferește-te, fă loc, că defilează interesul meu, sensibilitatea mea, fițele mele!” Sau democrația lui “tot timpul pot pretinde că mă deranjezi”. Iei bani de la buget și eu nu sunt de acord, dacă iei de la buget, oricât de justificata e nevoia ta, și oricât contribui tu însuți la buget, e ca și cum mă furi. Singurul care decide pentru mine sunt eu, și tot eu decid și pentru toți ceilalți.

Lista deputaţilor   Lista senatorilor

Piticu' umblă cu cioara vopsită

Dacă revizuirea Constituţiei nu începe cu 300 de parlamentari, PDL nu ar avea ce căuta într-un asemenea demers care ar jigni românii.

• De orice ar vorbi Boc, numai de regionalizare în Constituţie (cum vrea USL) nu zice nimic !

"Orban si fidesz sunt niște panarame"

• ...îmi zice mie Ionuţ Popescu pe Facebook, apoi mă banează ("block") dupa ce m-am luat de "MRU":  - Atunci ce e "MRU", care vroia să prăduiască Cupru Min pe 1% din valoarea reală ? În noua constituţie ungară nu apar cuvintele: euro, Europa, Uniunea Europeană, regiune. În schimb, se defineşte căsătoria ca fiind numai între două persoane de sex opus.

Cîtă nerușinare uslistă !

Bine că s-a dus Ponta la adevăratul șef pe plan local, Isărescu, e limpede, are firman, nu degeaba avea Băsescu o față atît de căzută în adunătura ueistă de la panarama cu Nobelul pentru pace. Miza grozavă rămîne modificarea constituției. Să fim cu ochii în patru. În plus, nu avem timp de pierdut, dușmanii României se grăbesc. Mă tem că ne vom mușca pumnii pentru alegerea de duminică.

Tartorul principal

Nu v-au votat oamenii ca să vă jucați interuslist între cooptarea UDMR la guvernare sau “doar” (e mai gravă) cooperarea parlamentară. Nu crede nimeni prosteala asta. Oricum, ce boi în PSD dacă acceptă rolul negativ, spre deosebire de PNL căruia, cică, îi pute alianța cu UDMR, dar, dacă alianța USL o cere… Nu știați rezultatul, de-aia se căca pe el Ponta la juma’ de oră după încheierea votării !? Tu-v-aș… A decis Hrebenciuc pentru milioanele de proști (mă includ, stați liniștiți cei ce citiți; n-am vrut să votez USL, dar asta nu mă pune deasupra) ? Tot ce se poate, doar a mai făcut-o. Mai grav, cîți vor accepta diversiunea lăsîndu-se “frăgeziți” pentru a privi mai cu blîndețe porcăria care ni se pregătește prin schimbarea actualei constituții ?

Dudele primesc an de an corpul diplomatic (în ce calitate ?! OK, "doar" 60 buc., acum...)

Ca în fiecare an, Palatul Elisabeta a găzduit, în seara de joi, 6 decembrie 2012, seara dedicată Corpului Diplomatic acreditat în România. Majestatea Sa Regele continuă astfel o lungă tradiție inaugurată de Regele Carol I, cu aproape 150 de ani în urmă.

• RAAPPS ar trebui să pună în vânzare Palatul Elisabeta (tot s-au apucat de vândut vile de protocol) şi să le ofere altceva, cum prevede legea cu "foştii şefi de stat" (că nu s-a vrut precizat exact termenul - "foşti preşedinţi").

UKIP, partidul care îi face să tremure pe conservatori

De ce a crescut brusc susţinerea electorală a acestei formaţiuni? Potrivit lui John Curtice, specialist în strategii electorale şi profesor de ştiinţe politice la Universitatea Strathclyde, răspunsul are legătură cu două instituţii care au intrat în declin în 2012: Uniunea Europeană şi Partidul Conservator britanic. “Răspunsul simplu este că oamenii devin din ce în ce mai eurosceptici”, explică Curtice. “Dar nu este clar dacă este vorba de un nivel al euroscepticismului mai amplu decât la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980. Celălalt argument este că avem un grup de oameni care în mod normal sunt susţinători ai conservatorilor, dar nu sunt siguri că David Cameron le reprezintă interesele. Au pierdut încrederea în competenţa conservatorilor. Acum, dacă eşti în această situaţie şi eşti simpatizant al forţelor de centru-dreapta, ce faci?", adaugă expertul.

Putin: Mausoleul lui Lenin corespunde tradiţiilor ruseşti

Chiar şi ideologia comunistă s-a născut din postulatele religiei. Se afirmă că mausoleul (Lenin) nu corespunde tradiţiilor. De ce? În Lavra Kievo-Pecherskaya şi în alte mănăstiri există moaşte la care ne putem uita. Trebuie să ne înapoiem la rădăcinile noastre, dar cu siguranţă la un nivel corespunzător.

Slăbirea statului naţional, văzută ca soluţie, ca progres

Via Prioritate de Dreapta

După 1989 s-a căutat demontarea şi ridiculizarea singurului punct valabil din doctrina de politică externă a RSR - "neamestecul în treburile (afacerile) interne".

Valabil ca principiu, în orice stat democratic, deşi regimul Ceauşescu îl folosea ca să contracareze criticile şi acţiunile îndreptate împotriva sa, mai ales din partea statelor şi organizaţiilor occidentale (în 1989, chiar şi din partea URSS şi a unor state CAER).

Aşadar, nu este nicio problemă cu principiul, ci cu regimul care îl invocă. Ori îl ignoră, cum vedem că se întâmplă după 1989, dar mai ales după 2007, anul aderării României la UE.

Maşinăria de propagandă îi etichetează drept "ceauşişti", "retrograzi", "antioccidentali" sau "antieuropeni" pe cei care atrag atenţia asupra slăbirii statului naţional şi asupra subordonării sale unor entităţi supranaţionale gen UE sau ONU. Elveţia e stat democratic, dar nu face parte din UE, iar din ONU abia din 2002, după un referendum. Acolo cetăţenii sunt consultaţi frecvent prin referendumuri asupra diverselor aspecte ale politicii interne sau externe, în România nu s-au convocat referendumuri nici la aderarea la UE, nici la ratificarea tratatului de la Lisabona.

Astfel încât un eurocrat precum Pöttering s-a simţit obligat să dea o "directivă de triere" partidelor din România: "În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect."

Şi iată, acum, aceste puncte de vedere exprimate la lansarea cărţii judecătorului de la CCR, Iulia Motoc, "Les doctrines internationalistes durant le communisme reel en Europe" (autoarea susţine eurofederalismul; fost (?) funcţionar ONU, deh...):

Meleşcanu a mai subliniat că marxismul avea o abordare foarte structurată şi logică a dreptului internaţional, iar dreptul făcea parte din suprastructură. Dreptul internaţional din timpul marxismului dădea o mare importanţă statelor ca subiecte de drept internaţional public. În fapt acestea erau singurele subiecte recunoscute, iar cetăţenii nu beneficiau de acesta. O altă caracteristică era principiul non-ingerinţei în afacerile interne ale unui stat. 

Profesorul Cristian Preda a afirmat că această doctrină a nonintervenţiei duce în prezent la incapacitatea ONU de a funcţiona, deoarece China şi Rusia blochează prin veto orice implicare militară în Siria sau Mali.

La rândul său, profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir a susţinut că este interesant să pui faţă în faţă modul cum defineau comuniştii suveranitatea, autodeterminarea şi alţi termeni şi cum le definim astăzi. În opinia sa, gândirea lui Nicolae Ceauşescu în legătură cu politica externă nu poate fi ignorată atunci când studiezi comunismul. ”Ceauşescu visa să devină lider al ţărilor comuniste şi non-aliniate”, susţine el. Stanomir vede o linie de continuitate între acuzarea Occidentului de către Ceauşescu şi ”reacţiile violente ale unor politicieni români faţă de UE şi de Occident”. În ciuda acestei filiaţii ideologice, profesorul de drept constituţional se arată optimist .

Şi Iulia Motoc a vorbit despre ”derivele de la democraţie şi statul de drept din prezent”, care arată nevoia ca UE să aibă un control asupra statelor membre. ”Este prea târziu să impui un Mecanism de Verificare şi Cooperare în ţări precum Polonia, Cehia sau Ungaria, deşi şi ele au probleme cu justiţia şi în alte domenii”, a mai subliniat Motoc.

5 comentarii:

Riddick spunea...

1989

- Nicolae Ceaușescu declară într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că "această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă"
- Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."
- Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României: "Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios", "Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat".


http://www.thefederalist.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=3&lang=en


http://en.wikipedia.org/wiki/Common_European_Home

ADEVARATELE STIRI : După 9 decembrie scapă de noi - business as usual

Via Prioritate de Dreapta

Ruşii de la Gazprom vin la Bucureşti pentru discuţii despre Oltchim

Cei de la TISE au reprogramat vizita datorită unor evenimente care au avut loc în Federaţia Rusă la care preşedintele TISE a fost antamat. Vizita este la nivel de preşedinte al TISE, probabil va avea loc la mijlocul lunii decembrie şi va fi stabilită pe canale diplomatice, prin ambasada României la Moscova.

ARD şi  USL nu pomenesc de Bursă, fiindcă "de fapt, ea nu există"

Bursa exista pentru a finanta economia. Bursa este o piata alternativa fata de piata bancara. Finantarea prin Bursa e mai ieftina. La noi exista de aproape 20 de ani, dar n-am auzit pe nimeni sa se finanteze. Am inteles ca sunt 12.000 de investitori care isi freaca banii cand colo, cand colo. Asta nu-i Bursa.

Va taxa Ponta băncile ?

• "Bombonica" are glazura pregătită: "scade astfel contribuţia anuală la UE (plătită de toţi), cu valoarea totală a taxei bancare" (plătită doar de "bogaţi")...da' nu se spune că astfel se crează un precedent, de taxare directă de către UE !

Kelemen Hunor: Până la mijlocul anului viitor, trebuie să avem o nouă Constituţie

Din punctul nostru de vedere, în zece ani, de când a fost ultima dată amendată Constituţia, am văzut care sunt problemele, defectele Constituţiei şi aceste slăbiciuni trebuie corectate. De aceea, eu cred că primul mare test al noului Parlament va fi amendarea Constituţiei şi aici noi avem un proiect de amendare a Constituţiei pregătit încă de anul trecut şi care sigur că va fi nuanţat dacă va fi necesar şi sunt convins că acest proiect răspunde la toate provocările societăţii din România din această perioadă.

ARD: Regionalizarea, printre "mizele dorite" ale alegerilor din 2012

MIZELE DORITE ALE ALEGERILOR din 2012: * relansarea democraţiei în ansamblu - a instituţiilor principale, guvern, parlament, o reconstrucţie a raporturilor dintre aceste instituţii, de exemplu guvern-preşedinţie; * relansarea reprezentării reale a regiunilor şi ale politicilor publice în România. * să ducă la o elită politică capabilă să gestioneze aceste direcţii standard pentru existenţa şi eficienţa unui stat normal.

Prognoză: 2015 – anul revenirii PIB la nivelul din 2008. 2016 – anul revenirii salariului real

Cum vor arăta Statele Unite ale Europei, în viziunea lui Barroso

Federalizarea UE a fost ţinta finală încă de la naşterea Uniunii, în 1991, la negocierea Tratatului de la Maastricht. Se considera atunci că apariţia unei monede unice va produe un şoc suficient de mare cât să împingă statele euro la federalizare. Nu a fost aşa, ci, dimpotrivă, protejate de umbrela euro, statele au început să acţioneze fiecare pentru sine. Şocul s-a dovedit a fi însă criza datoriilor publice care a lovit zona euro în 2010, scrie Liberation.

Biletul de ieşire al lui Năstase. Cum poate scăpa de închisoare

Gazprom intră în România prin OMV

Nuvela "Mendebilul" de Cărtărescu, renegată de autor, materie obligatorie la clasa a cincea

Comisia Trilaterală

Via Prioritate de Dreapta 

Endgame

This is a good time to step back and look at the big pic­ture. The fol­lowing 24 minute inter­view on the Tri­lat­eral Com­mis­sion was aired last week by WHDT on the east coast, reaching a poten­tial of 6 mil­lion viewers. It is an appro­priate back­ground for the cur­rent discussion.

Every Admin­is­tra­tion since Jimmy Carter has been dom­i­nated by this group of super-elitists. The eco­nomic poli­cies they imple­mented were accom­plished with lead­er­ship from their own mem­bers as they worked their way into top levels of gov­ern­ments around the world.

In the U.S., the Com­mis­sion began its hege­mony over the U.S. Exec­u­tive Branch with the selec­tion of Jimmy Carter and Walter Mon­dale to run on the pres­i­den­tial ticket in 1975. First, they inducted them into mem­ber­ship and “trained” them in mat­ters of for­eign and eco­nomic policy. Sec­ondly, they backed and orches­trated their suc­cessful elec­tion, with ample help from mem­bers of the media who were also rep­re­sented on the Com­mis­sion. Thirdly, as soon as Carter was inau­gu­rated, he filled his cab­inet and other key appoint­ments with fellow mem­bers of the Tri­lat­eral Commission.

No less than twenty eight per­cent of the U.S. mem­ber­ship of the Tri­lat­eral Com­mis­sion ended up serving in the Carter Admin­is­tra­tion. Mind you, the North Amer­ican mem­bers only rep­re­sented one-third of the total mem­ber­ship – the others were from Europe and Japan!

So, whose poli­cies were actu­ally imple­mented in the U.S.? Not Amer­ican poli­cies. Not Congress-created or approved poli­cies. Not Con­sti­tu­tional poli­cies. Rather, it was the glob­alist poli­cies ham­mered out in pri­vate meet­ings by Com­mis­sioners from Europe, Japan and North America!

Since 1976, six out of eight World Bank pres­i­dents appointed by the U.S. Pres­i­dent have been Com­mis­sion mem­bers; eight out of eleven U.S. Trade Rep­re­sen­ta­tives; seven out of twelve Sec­re­taries of State; nine out of thir­teen Sec­re­taries of Defense. Of our exec­u­tive leaders, mem­bers have included Jimmy Carter, Walter Mon­dale, George H.W. Bush, Bill Clinton, Al Gore and Dick Cheney.

Not bad for such a tiny group that picks its own mem­bers, writes its own poli­cies, and then launches their mem­bers into public office. In the early 1980′s, a member of the Com­mis­sion actu­ally responded to me that it was just coin­ci­dence and that the high quality of people within the Com­mis­sion made it a com­pelling resource to pull appointees from. He lied; not just a pas­sive lie or with­holding of part of the truth – he com­pletely and falsely misled with intent to deceive and conceal.

As 2012 draws to a close, the Tri­lat­eral Com­mis­sion is “first and ten” on the goal line of ful­filling all of its orig­inal objec­tives, espe­cially the cre­ation of a “New Inter­na­tional Eco­nomic Order.”

As I have pre­vi­ously written, how­ever, the ulti­mate Tri­lat­eral goal is to estab­lish an eco­nomic system based on Tech­noc­racy: A “green” economy that will be reg­u­lated by energy (and carbon) as opposed to supply and demand. The nat­ural resources nec­es­sary for all pro­duc­tion will be sequestered away into a “global trust fund” where the “trustees” will be the top global elite fam­i­lies. (The analogy of “global trust” and “trustees” is my own, although you will hear the term “global com­mons” used fre­quently in glob­alist writ­ings.) Pri­vate prop­erty will be elim­i­nated. Short-term essen­tials for staying alive will be granted to cit­i­zens in good standing with the elite. Resources needed for man­u­fac­turing will be made avail­able only to chosen elite-connected organizations.

My favorite term for this coming New World Order is “neo-feudalism.”

Country music legend Merle Travis wrote the song “Six­teen Tons” back in 1946:

Now, some people say a man’s made out of mud,
But a poor man’s made out of muscle and blood,
Muscle and blood, skin and bones,
A mind that’s weak and a back that’s strong.

You load six­teen tons and what do you get?
Another day older and deeper in debt.
Saint Peter, don’t you call me ’cause I can’t go,
l owe my soul to the com­pany store.

It is not enough for the global elite to merely own all the resources… they will even­tu­ally own your soul as well.

Update on Benghazi

On November 1, 2012, I wrote “The Beng­hazi Affair: Tri­lat­eral Policy Failure Or Suc­cess?“, sug­gesting that the President’s National Secu­rity Adviser, Thomas Donilon, is the most likely can­di­date to have orches­trated the Beng­hazi dis­aster, including the editing of the CIA report that clearly stated that the attack on the Con­sulate was accom­plished by ter­ror­ists with an al-Qaeda con­nec­tion. Donilon, along with U.N. Ambas­sador Susan Rice, are both mem­bers of the Tri­lat­eral Com­mis­sion. Plus, Donilon’s asso­ci­a­tion with Obama goes way back, even to their days at Harvard.

 

Two days before my analysis, I had missed a TV inter­view with Newt Gin­grich, where he stated very plainly,

“There is a rumor — I want to be clear, it’s a rumor — that at least two net­works have emails from the National Secu­rity Adviser’s office telling a counter-terrorism group to stand down,” Gin­grich said. “But they were a group in real-time trying to mobi­lize marines and C-130s and the fighter air­craft, and they were told explic­itly by the White House stand down and do nothing. This is not a ter­rorist action. If that is true, and I’ve been told this by a fairly reli­able U.S. sen­ator, if that is true and comes out, I think it raises enor­mous ques­tions about the president’s role, and Tom Donilon, the National Secu­rity Adviser’s role, the Sec­re­tary of Defense Leon Panetta, who has taken it on his own shoul­ders, that he said don’t go. And that is, I think, very dubious, given that the pres­i­dent said he had instruc­tions they are sup­posed to do every­thing they could to secure Amer­ican personnel.”

To my knowl­edge, there has not been any other men­tion of Donilon or these “rumored” emails since then. Gin­grich was careful to call his sus­pi­cions a rumor, but the details of his state­ment are far too spe­cific and plau­sible to dismiss.

What­ever twisted and non-American poli­cies that are being car­ried out in the Mideast, both Tri­lat­erals Donilon and Rice are in the middle of the heat.

http://www.augustforecast.com/2012/11/28/findings-forecasts-11282012/

1 Decembrie 1918 nu a venit pe tavă (III)

Via Prioritate de Dreapta
 
Partea I   Partea a II-a   Partea a III-a

O serie de articole de epocă, de la siteul The Great War in a Different Light, despre realităţile de pe frontul românesc, în timpul primului război mondial.

from 'The War Illustrated', 28th July, 1917

 

'The Rumanian Soldier

as I Know Him'

 

by Basil Clarke

Special Correspondent in Rumania and Elsewhere

 

Pen Portraits of Our Fighting Friends

 

from a French serial history magazine - the King of Rumania - Rumanian soldiers

For a contrast in soldiering "form" there could be no better illustration than the doings of the different armies in Rumania.

While the middle army went to pieces before the onslaughts of the Huns, the northern army put up such a fight as to paralyse a German army in their attempt to force the mountain passes and make them seek out another way for themselves. The resistance put up by the Rumanian northern army may rank, in fact, in military excellence with anything that has been done by any of the allied ' armies during the war. It was splendid work.

In the excellent fighting form displayed by the men of that northern army of Rumania is to be found, in my opinion, the "true fighting form" of the Rumanian soldier. The collapse of the middle army may seem, at the moment, to cast some doubt on this estimate ; but I feel sure that when the full facts of the Rumanian campaign are revealed, the responsibility for the middle army defeat will not lie at the door of the Rumanian soldier.

1 Decembrie 1918 nu a venit pe tavă (II)

Via Prioritate de Dreapta
Partea I   Partea a II-a   Partea a III-a

O serie de articole de epocă, de la siteul The Great War in a Different Light, despre realităţile de pe frontul românesc, în timpul primului război mondial. 

from 'the War Illustrated' 17th March, 1917

 

'Untold Chapters of Rumania’s Tragic Story'

by Hamilton Fyfe

Special Correspondent with the Rumanian Army

 

Why a General is "Doing Time"

Austro-Hungarian troops charging a Rumanian position

Even so able a native statesman as M. Take Jonescu, staunch friend of the Allies, believed that when Rumania threw herself into the war the duration of the great struggle would be lessened by six months. Few of us doubted that her entrance would mean a shorter war. By so much as these hopes were too high is disappointment deeper to-day. Rumania has been all but crushed by the Central Powers, and yet her patriotic King has courageously said, in his hour of sorrow, that he would have taken the step he did, even had he known all. Indeed, it remains to be proved whether the sufferings the war has brought upon that country have been in vain, and that her effort has not aided in curtailing the length of the war. Rumania, at least, has not ceased to exist, the King is still on national soil, his Army is being, speedily re-formed, and we may hope that, in co-operation with Russia, it will yet succeed in recovering the occupied territory.

Mr. Hamilton Fyfe, the distinguished, war correspondent of the "Daily Mail," who for upwards of two years has followed the fortunes of the Russian and Rumanian Armies, is, of all writers, most qualified to furnish faithful pictures of the. events that have happened in Rumania, our knowledge of which is still somewhat obscure. In this and succeeding articles, -written expressly for THE WAR ILLUSTRATED, he will tell my readers much that explains why Rumania has not realised our high hopes ; and these tense chapters' from Rumania's story will arouse in us sincere admiration for a brave and noble-minded people struggling against the greatest dignities.

EDITOR