PDUSL ne aliniază către malaxorul (S)UE

Via Prioritate de Dreapta

Atenţie, români: Băsescu vă pregăteşte o uniune bancară, fără comision de retragere

Anunţul triumfal a venit spre finalul conferinţei de presă. Băsescu a declarat că i-a asigurat pe Barroso şi pe Rompuy că va introduce România în uniunea bancară. El, de unul singur, doar ici-colo sfătuit de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, magicianul oranj al aprecierii şi deprecierii monedei naţionale. Ca şi în cazul semnării Tratatului Fiscal,  Băsescu ignoră a câta oară instituţia suverană a Parlamentului României, nu se consultă cu partidele şi ne bagă pe gât ceea ce el însuşi a acceptat în genunchi de la eurocraţi, pupându-le condurii: aservirea necondiţionată a viitorului ţării, în schimbul garantării sprijinului pentru domnia sa. Atenţie, români, vi se pregăteşte pe nemestecate, şi fără să fiţi consultaţi, o uniune bancară de vis, fără comision la retragere.

Cotidianul.ro comite o minciună prin omisiune, esențială: USL a ratificat de asemenea eurodiktatul fiscal, a fost unanimitate la parlament !

TVR Cultural și-a încetat emisia - Priveghi organizat de angajați

USL a desființat TVR Cultural, și nu TVR 3 ("regional"), care servește propagandei pro-regionalizare, alături de alte canale private care emit din România și au cuvântul "Transilvania" în denumiri (ba chiar Erdely TV !). Cândva MAE emisese o circulară către toate instituțiile de stat în care cerea să se returneze eventualele documente către expeditorii externi, în care ar fi apărut menționate nume de provincii istorice românești drept topic al unor eventuale propuneri. Ar trebui și parlamentul să oblige stațiile radio și TV să nu mai pună în titulatură nume de provincii istorice. Circulara se pare că a fost explicit abrogată de CDR sau DA.

Rovana Plumb, despre exploatarea gazelor de şist: Suntem sub moratoriu şi rămânem aşa !

"Acum nu avem un punct de vedere clar. Urmează dezbateri la nivelul Comisiei Europene şi în Parlamentul European. Vom participa cu specialişti la acestea, ne vom spune punctul de vedere ca stat membru, apoi, în funcţie de formulările şi concluziile care se vor trage la nivelul UE, ne vom alinia”, a declarat ministrul Mediului, Rovana Plumb.

Fraieri și super-cetățeni. Licență pentru furt

Paruiala romaneasca din PE ne-a luat ochii. Nu asta e cel mai important eveniment al ultimelor zile. Respingerea avizarii urmaririi penale pentru parlamentarii Laszlo Borbely de la UDMR si Victor Paul Dobre de la PNL e cu mult mai importanta. E de-a dreptul grava.

Vulpescu: "Nu e timp de negocieri ca Oltchim să funcționeze într-un sistem integrat"

Nu e timp, că așa sună ordinul extern - "Lichidați Oltchimul !"

"DDD" întârzie prăduirea Oltchim, alți politicieni doar dau din gură sau se dau la fund

Dan Diaconescu a atacat in instanta hotararea Adunarii Generale a Actionarilor de la Oltchim privind actualizarea creantei AVAS cu dobanzile aferente, la data valorificarii acesteia. Este o actiune in anulare a hotararii AGA, inregistrata la Tribunalul Valcea pe 13 septembrie, primul termen de judecata fiind 18 octombrie 2012. "De unde nu doream sa vindem actiuni in litigiu, vom vinde o creanta in litigiu (...)Ma pune in situatia de a vinde bunuri litigioase", a declarat pentru HotNews, seful Oficiului pentru Participatiile Statului si Privatizare in Industrie (OPSPI). Potrivit acestuia, un astfel de litigiu poate influenta negativ privatizarea Oltchim, in principal prin depunerea unor oferte la preturi mai mici.
In cazul in care privatizarea esueaza, Oltchim va intra in lichidare, conform intelegerilor cu FMI.

Ticălosul alibi: "În cazul în care privatizarea eșuează, Oltchim va intra în lichidare, conform înțelegerilor cu FMI."

Lista (parțială) a întreprinderilor distruse începând din 1990

Cele trei decizii ale USL de la Murighiol: colegiile, procurorii şi “Marşul Democraţiei”

O a doua decizie luată de USL este organizarea unui “Marş al Democraţiei”. Acesta se va desfăşura în 17-18 octombrie, când la Bucureşti va avea loc Congresul PPE, organizat de PDL. La acest marş, liderii USL vor încerca să aducă peste 100.000 de oameni.
Congresul PPE de la Bucureşti va aduce nume importante. Jose Manuel Barroso, Viviane Reding sau Angela Merkel sunt doar câţiva dintre liderii europeni care vor fi prezenţi la Bucureşti.

Se vrea mascarea reuniunii ALDE, care va avea loc tot la Bucureşti doar cu 1-2 zile înaintea congresului PPE (va fi mai redusă numeric), și accentuarea caracterului de partid transnațional al PDL (dar și PSD și PnL au aceeași caracteristică, fiind în PES, respectiv ALDE !). UDMR vrea trecerea punctului privind autonomia minorităților și drepturile colective în platforma PPE, a obținut "promisiunea fermă" a președintelui PPE.

„Forţa” unui utecist supleant

Desigur, pentru istoria politică a aceluia ce se vrea următorul nostru conducător (ne)iubit, MRU va spune că le-a făcut pe toate singur-singurel. Mai întâi a croit o mişcare civică, mai umflată cu numărătorul reţelelor de socializare, mai cârpită cu declaraţiile bombastice ale unor delaţionişti non-europarlamentari, dar, cum mişcarea Iniţiativei Civice de Centru-Dreapta nu dădea să nască şi partidul (deh, dezavantajul facebook-ului!), MRU şi europarlamentari delaţionismului „de bruxelles” au cumpărat în cele din urmă unul de-a gata. Bine, asta nu se va scrie în trecutu-i glorios. L-au umflat apoi cu  personaje cât mai apropiate de nulitatea politică absolută, pentru ca MRU să nu-şi facă griji că la un moment dat i-ar putea careva revendica statutul de unic fiu conducător al forţei, au ataşat, din necesităţi pur economice!, şi câţiva băieţi cu trecut de visterie „deşteaptă”, şi au plecat să vâneze bolşevici. Adică, măcar nişte socialişti. Sau, fie şi un pesedist rătăcit…

„România trebuie să fie stat naţional
nu numai pe hârtia pe care este scrisă Constituţia!"

Poziţiile exprimate de oficialităţile statului român în favoarea pierderii unor atribute ale suveranităţii României, acceptarea secesiunii, cum este „de facto" şi Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, trebuie să fie aspru amendate de această mişcare de renaştere naţională, până la demiterea respectivilor oficiali. Dar, suntem oare gata să imbratişăm o asemenea mişcare de reviriment naţional? Există organizaţii şi lideri capabili s-o pornească? Sunt întrebări care vor rămâne la nivel de retorică atâta timp cât naţiunea noastră va continua să fie dezbinată, iar liderii care ar încercă să ridice stindardul renaşterii naţionale vor fi ostracizati şi izolaţi.
România trebuie să fie stat naţional nu numai pe hârtia pe care este scrisă Constituţia!

România şi imaginea ei externă

Liderii U.E. sunt foarte mulţumiţi. Guvernele României nu au ridicat niciodatǎ vreo obiecţie la propunerile „nucleului tare", ba din contra, când cancelarul german a vorbit despre necesitatea economiilor bugetare, regimul de la Bucureşti a dat un exemplu întregii Europei, tǎind 25% din salariile românilor (este drept cǎ acest exemplu nu a fost urmat de nici o altǎ ţarǎ, dar preşedintele român meritǎ felicitǎri pentru „curajul" sǎu). Chiar mai mult, când s-a propus crearea unui fond de rezervǎ pentru susţinerea monedei euro, acelaşi preşedinte a anunţat cǎ România, deşi nu face parte din zona euro, este gata sǎ contribuie cu 5 miliarde. De la integrare, aceastǎ ţarǎ a urmat întocmai directivele liderilor U.E. şi ai F.M.I.: a privatizat (adicǎ a înstrǎinat) aproape întreaga avuţie naţionalǎ, începând cu petrolul, a lichidat industria naţionalǎ, precum şi agricultura pe mari suprafeţe (inclusiv sistemele de irigaţie şi complexele zootehnice), astfel cǎ economia româneascǎ sǎ nu poatǎ, eventual, concura, produsele din statele occidentale. Spre satisfacţia Comisiei Europene, România a devenit o importantǎ piaţǎ de desfacere pentru firmele transnaţionale. Aceastǎ ţarǎ nu s-a lǎcomit la tragerea de fonduri europene, limitându-se la doar 10%, astfel cǎ este un contributor temeinic la bugetul Uniunii. Cu alte cuvinte, nu Uniunea Europeanǎ finanţeazǎ România, ci invers, România finanţeazǎ aceastǎ instituţie.

Becul antieuropean

De altfel, odată cu decizia UE, oamenii trebuie să-şi arunce la coş plafonierele, lămpile, candelabrele, aplicele, lustrele, lampadarele. Pentru că singurul lucru în care merg înşurubate noile becuri este un simplu fasung, atârnat de tavan sau prins cu dibluri în perete.
Dar nu despre becuri voiam să vă vorbesc :)
Ci despre reacţia preşedintelui Cehiei. Care preşedinte, Vaclav Klaus, se zburleşte la coana Europa şi-i transmite apăsat că nu e ea în măsură să stabilească ce becuri să-şi pună în privată cetăţeanul ceh, plătitor de taxe. “Noi suntem oameni liberi, vrem sa folosim rămășițele de libertate în Europa de astăzi, și putem decide ce bec vrem”. Eu cred că nenea ăsta, chiar dacă e de centru dreapta de vreo 20 de ani, de fapt este cam comunist, cam antioccidental, cam naţionalist şi strică imaginea ţării lui în lume! Şi sigur are în spate vreun Voiculescu, patron de fabrică de becuri incandescente, cu mari interese carevasăzică. Eu sunt convins că va reveni asupra acestor afirmaţii deplasate şi iresponsabile, altfel riscă excluderea din marea familie europeană şi poate să-şi pună pofta-n cui legat de fondurile structurale.

Democrația contra statului național

Observ, tot mai des, cum statului național i se opune democrația, cum aceasta devine dintr-o metodă de organizare a societății o condiție de existență a statului. Societate/stat ce ar urma să dea permanent socoteală în fața unui for nebulos, singurul care ar păzi, în mod misterios, criteriile de evaluare a “gradului” de democrație. For “inevitabil” exterior statului național.

"De ce trebuie România să adere la uniunea bancară a zonei euro"

Mă, da' nu mai bine aderăm noi DUPĂ ce trecem la euro ? Şi în WW2 am intrat (23 iunie 1941) fără o decizie a parlamentului (nu mai exista) sau a şefului statului (Mihai I). Ca chestie... nu că n-ar fi trebuit. Acum, eu nu cred că M. I "nu ştia", dar s-a eschivat. În Italia, dinastia de Savoia a pierdut din cauza implicării, acum stema Republicii Italiene (1946) are steaua roşie şi o roată dinţată, a la stema RDG. Sau a la Rotary Club (the choice is yours ;-) ).

Suedia nu este de acord cu supervizarea bancară

"Orice idee, conform căreia noi vom fi supuşi supervizării din partea unei instituţii unde nu avem drept de vot şi unde utilizarea banilor contribuabililor noştri ar putea depinde de deciziile luate de o instituţie în care nu avem nicio influenţă, este total inacceptabilă."

După Suedia, și Polonia respinge supervizarea bancară la nivel european: "Actualul proiect nu ne interesează absolut deloc"

Ministerul Educaţiei: Clasa pregătitoare, obligatorie şi în 2013

USL revine asupra afirmației că va desființa "clasa zero". Agenda progresistă comună, promovată de Funeriu, cel care a băgat ONG-urile la clasă, peste elevi, contrar legii.

O Europă schizofrenică, obsedată, în care separatismul e la modă

Astăzi războiul rece a luat forme mai perverse. Catalanii care ies pe străzi cred că se manifestă liber pentru un drept istoric al lor, pentru independență. De fapt, pun umărul fără să știe la slăbirea Europei statale. Cine sunt cele mai puternice state din Europa? Germania, Franța și Marea Britanie, state mari, cu o populație mare, care s-au manifestat în trecut într-un mod colonialist, susținute de resurse umane și financiare apreciabile. Puternicii Europei sunt statele mari, nu Lituania sau Muntenegru. Ce importanță strategică sau politică ar putea avea o Catalonie cu o populație de 8 milioane de locuitori într-un context global? Dar o Padanie muntoasă sau un ținut secuiesc înconjurat de România, cu un nivel de trai scăzut, cu o economie veșnic subvenționată?
Se urmează în mod schizofrenic modelul medieval, cu multe state mici, unde fiecare e stăpând pe destinul său. Urmează ca Europa să devină un furnicar de orașe-stat, unde doar câteva state puternice, cele care acum conduc și Uniunea Europeană, vor mai avea un cuvânt de spus.

De-asta s-a pus statuia "Traian și Lupoaica" la intrarea MNIR, trebuia pregătit un cadru adecvat ?

Via Prioritate de Dreapta

Comentariu: 
"Taica dormim in front. Ne ia unii cu mistria si compasul la trei paziti. Auzi "un simbol al natiunii noastre." Pai adevarul iese acum la suprafata. Nu de geaba se spune ca e ingropat cu multa minciuna.

Când se va îndepărta această porcărie pusă la intrarea principală ?

Muzeul Naţional de Istorie a României găzduieşte, în perioada 15-16 Septembrie 2012, prima ediţie a Salonului Internaţional de Arte şi de Cultură Masonică, organizat de către Marele Ordin Feminin Român (MOFR). 

Într-un eveniment de amploare, un univers discret şi adesea controversat va putea fi descoperit de către marele public, invitat să se lase purtat într-o incursiune ce începe în vremuri imemoriale şi continuă având ca puncte de reper tradiţiile cu aură de mister şi valorile inconturnabile ce definesc masoneria. 

Evenimentul va reuni expoziţii de obiecte şi decoruri folosite în vechile ritualuri din Europa, insigne şi obiecte vestimentare specifice, o galerie de fotografii ale masonilor celebri (savanţi, artişti sau politicieni), cărti şi documente vechi sau picturi, fiecare dintre acestea purtând amprenta unei societăţi ale cărei începuturi sunt plasate undeva între mit şi realitate istorică.

Amos News:  Salonul Internaţional de Arte şi de Cultură Masonică la Muzeul Naţional de Istorie a României

• Gândul: Statuia împăratului Traian, din centrul Capitalei, provoacă scandal între Oprescu şi Muzeul Naţional de Istorie a României. Unii o consideră frumoasă, alţii - ridicolă:      

Primarul general a arătat că prezentarea simbolică a împăratului Traian, cu elementele artistice elocvente ale simbolurilor dacice, pe care maestrul Vasile Gorduz a realizat-o, este o împlinire a proiectului pe care l-a început în urmă cu doi ani, pornind de la Piaţa Roma. Edilul şef a adăugat că alte elemente de design urban şi monumental vor împodobi în următoarea perioadă zona Centrului istoric.     

La rândul său, academicianul Răzvan Theodorescu a arătat importanţa simbolisticii monumentului împăratului Traian, care realizează "întâlnirea între latinitate şi creştinism, cei doi piloni ai poporului român". "Vom avea, de-acum, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, un simbol al naţiunii noastre. Metafora aceasta îl reprezintă pe cel mai longeviv împărat roman, pe cel mai iubit împărat roman, pe Optimus Princeps, care înseamnă «fruntaşul cel mai bun»", a declarat Răzvan Theodorescu.

ADEVARATELE STIRI : Administratorul numit de guvern la Oltchim e penal, are contract cu un participant la licitație

ViaPrioritate de Dreapta

Contractul dinamită. Se poate lăsa cu pușcărie!

Reproducem mai jos un contract, dezvaluit la OTV in cursul noptii de miercuri spre joi. Daca acest contract este autentic, el arunca o lumina neasteptata asupra intregului scandal Oltchim. Si asupra unei privatizari cu cantec. Daca nu este un fals, atunci chiar cel care raspunde de privatizare, Remus Vulpescu, este cel care s-a angajat ca in schimbul unor bani sa influenteze intreg procesul in favoarea unui competitor. Curata actiune criminala.

CONSULTING AGREEMENT

This Agreement has been signed on 26.07.2012, by and between PCC SE company, and Mr. Remus Vulpescu as legal consultant concerning S.C. Oltchim S.A. privatization process WHEREAS, the Consultant, as Head of Romanian Privatisation Office, is permitted to perform limited consulting services for PCC SE company, subject to the terms of Consultant’s employment relationship with PCC SE;

Constantin Roibu, ex-şeful Oltchim: „Am tăcut ca prostul“

Rep.: Aţi fost prost?
C.R.: Am tăcut ca prostul, dar te poţi pune cu managerii ăştia moderni, care vorbesc păsăreasca şi te aduc în faliment? Manageri trimişi de la partidele care ne guvernează.

Cine nu crede că energie egal 100% politică să-şi muşte limba

Europa de Vest nu a rezolvat încă cea mai mare criză din istoria sa, a datoriei publice şi a intrat acum într-un război al gazului. Numai un astfel de război mai lipsea înainte de venirea iernii.
Nimeni nu vrea să-şi amintească dimineaţa de 1 ianuarie 2006, când robinetul de gaze a fost închis abuziv de ruşi. Pe atunci, preţul la gaz era de 280 de dolari mia de metri cubi.
Azi România plăteşte 426 $ mia de metri cubi, Bulgaria 600 $, iar Germania 380 $. De la 1 ianuarie 2006 şi până în prezent, şase ani după, UE nu a înaintat deloc în proiectul Nabucco care ar fi trebuit să fie alternativa la conducta prin Ucraina/gazul rus cu gaz din Turkmenistan şi conductă prin Turcia. Estul Uniunii Europene este încă fără alternativă.

Cum se va numi viitorul stat federal al Europei?

Băsescu, singurul oficial est-european entuziasmat de euro

Lobby pentru un "Pact Constituțional" transpartinic

Dispariţia coloşilor industriali a şters oraşe întregi de pe harta României

Dacian Cioloș: Pentru agricultură și dezvoltare rurală ar fi utilă o decizie rapidă privind regionalizarea administrativă a României

Leonard Orban: Un mecanism de evaluare a justiției în toată UE este o idee bună

Bulgaria ameninţă Rusia cu South Stream, după ce o firmă rusească a cerut compensaţii de 1 mld de euro pentru proiectul Belene

Deutsche Bank: Țările BRIC sunt un "dezastru investițional" 

ADEVARATELE STIRI : PDUSL - detaliile blatului

Via Prioritate de Dreapta

Ce s-a decis la întâlnirea secretă de la Cornu

”National” prezinta in exclusivitate concluziile unei reuniuni care a avut loc zilele trecute la Cornu si in care au fost stabiliti principalii pasi pe care trebuie sa-i faca Victor Ponta si Traian Basescu.

Măgăria lor maximă ar fi alegerea lui Isărescu președinte în 2014 (sau mai devreme) de către viitorul parlament, tâmpenia noastră maximă ar fi să votăm PDL și USL și să le votăm la referendum Constituția pe care vor s-o clocească.

Voiculescu - cartitza lui Basescu ?! ...o ipoteza tampita sau o tampenie ipotetica ?

Angela Merkel şi privatizarea OLTCHIM-ului
Denunţ public

"MRU" pleacă să ia Lumină de prin "marile capitale europene" (...minus Londra)

Kelemen Hunor: "Este nevoie de o amendare foarte serioasă a Constituţiei"

În continuare noi suntem interesaţi să modernizăm Constituţia, inclusiv în ceea ce priveşte primul articol şi, când vorbim de articolul unu, vorbim doar de sintagma de «stat naţional», nu şi de celelalte sintagme. Această propunere a existat, există şi va fi susţinută în continuare.

NU SE POATE, decât dacă modifici DE DOUĂ ORI Constituția, prima dată ca să scapi de articolul "Limitele revizuirii" (urmează referendum 1), apoi modifici ce interzicea articolul (urmează referendum 2).

Dezvăluiri incendiare despre strategia de fărâmițare a României

Conceptul de downsizing, in derulare

 
In conceptul globalizarii, termenul „natiune” mai are vreo importanta? „Constiinta unei natiuni se bazeaza pe cinci piloni: drapel, imn, uniforma, limba si traditie”, subliniaza gen. Chelaru. „Dupa cum puteti observa, exact acesti piloni sunt atacati, pentru ca poporul roman sa-si piarda constiinta nationala si sa poata fi divizat. Atacarea acestor piloni este o dovada clara ca se urmareste in continuare faramitarea Romaniei! Popoarele mari, grele, isi elaboreaza geostrategii pe 40 de ani – China chiar pe o suta de ani – si se cauta aplicarea acestora. Insa, strategiile au un timp de redundanta, de 20 de ani, cand o generatie isi consuma energiile si se intra intr-un nou ciclu”. De aceea se constata ca, o data la 20 de ani, se incearca stoparea geostrategiilor in curs. Ce ar putea face clasa politica din Romania sa stopeze aceste geopolitici? „Politicienii nostri nu au constiinta asumarii sacrificiului pentru neam, ci se ingrijesc continuu doar de… neamuri”, a precizat gen. Chelaru.

Dragoș Paul Aligică: La despărțirea de Contributors și Hotnews

IICCMER - propagandă din bani publici pentru dinastia Duda

Nevroza unor Hamleți prea balcanici: „Avem o stimă de sine negativă”

Pregătiţi-vă pentru noi experimente monetare. Băncile centrale sunt gata să inunde lumea cu bani

Cât a profitat Germania de pe urma euro

Putin consolidează rezervele de aur ale Rusiei, înaintea unor transformări majore la nivel global

Jose Manuel Barroso: Europa este una singură

Václav Klaus: "Toate acestea fac parte dintr-o iluzie despre potențiala (și de dorit) eliminare a vieții politice, cu alte cuvinte a democrației"

Via Prioritate de Dreapta

Discursul de la Adunarea Generală a Societății Mont Pelerin : Nu ne găsim de partea învingătorilor

Am avut deja ocazia să spun la începutul acestei săptămâni cât de încântat sunt, și noi toți suntem, să găzduim Adunarea Generală a Societății Mont Pelerin aici, în Praga. Sper că v-ați bucurat de sejurul dumneavoastră.

Cu mai mult de 20 de ani în urmă, la doi ani după căderea comunismului în această țară și în această parte a lumii, am ținut aici Reuniunea Regională SMP, la care unii dintre dumneavoastră au participat. La acel moment, am fost în momentele cruciale ale tranziției noastre radicale de la comunism la o societate liberă, care a fost în multe privințe bazată pe ideile legate de Societatea Mont Pelerin. Această întâlnire ne-a dat un important sprijin moral și ne-a ajutat în eforturile noastre de a scăpa de trecut și de a construi o societate liberă în sensul [principiilor] SMP.

De atunci, am reușit în schimbarea țării în mod substanțial în această direcție. După cum puteți vedea, Republica Cehă a făcut un pas înainte vizibil. Cu toate acestea, ar fi nepotrivit să declarăm victoria.

Pentru cineva ca mine, care după căderea comunismului a participat activ la pregătirea și organizarea schimbării radicale politice și economice, lumea în care trăim acum este o dezamăgire. Trăim într-o societate mult mai socialistă și mai etatistă decât ne-am imaginat atunci. După începutul promițător, în multe privințe ne întoarcem la epoca pe care am trăit-o și pe care am considerat-o plecată odată pentru totdeauna. Permiteți-mi să subliniez faptul că nu am în minte numai această țară, ci Europa și întreaga lume occidentală.

În urmă cu douăzeci de ani, nouă ni se părea că are loc o schimbare de anvergură chiar în fața ochilor noștri, pe axa "opresiune vs. libertate" și "stat vs. piață". A fost un sentiment justificat. Acesta a fost întărit de faptul că Revoluția de Catifea a noastră a avut loc într-un moment istoric unic, cel al lui Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Datorită lor și lumii ideilor lui Hayek, Friedman, Stigler și altor câțiva, am crezut că capitalismul, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, a reușit să se apere împotriva socialismului mondial. Oamenii ca mine știau că aceste persoane erau excepționale și unice, dar nu ne-am așteptat ca ceea ce au realizat să fi fost atât de repede uitat. Am sperat în mod eronat că schimbările care au avut loc în acea perioadă au fost ireversibile.

Astăzi, mulți dintre noi nu mai avem acest sentiment, cel puțin eu sigur nu. Încă odată, aproape invizibil și în tăcere, capitalismul și libertatea au fost slăbite. Prietenul meu Pascal Salin, un fost președinte al SMP, trebuie să fi avut un sentiment asemănător atunci când în discursul său prezidențial din 1996 de la Viena, a făcut următoarea remarcă: "Noi nu suntem câștigătorii timpului prezent". În 1996, faptul că pierdeam nu părea pentru mine la fel de evident, așa cum se întâmplă astăzi. Sistemul libertății politice și al democrației parlamentare a fost stabilit rapid, înlocuind astfel fostul regim politic autoritar, dacă nu totalitar; piața și proprietatea privată au înlocuit planificarea și au început să domine economia globală, au avut loc vaste liberalizări, dereglementări și desubvenționări. Statul s-a retras radical din toate rolurile și individul liber a ajuns în prim-plan.

Optimismul nostru s-a bazat pe credința puternică în puterea principiilor societății libere, a piețelor libere, a ideilor de libertate, precum și în capacitatea noastră de a promova aceste idei. Astăzi, la începutul deceniului al doilea al secolului 21, sentimentul nostru este diferit. Ne întrebăm: Avem iluzii nerezonabile și nejustificate ? Percepem oare lumea într-un mod greșit ? Eram naivi și proști ? Au fost așteptările noastre greșite ?

Aceste întrebări merită un răspuns serios. Am fi putut greși, și poate chiar am și greșit, nu există nici o îndoială despre asta, dar nu a fost pentru că am fost sub influența vreunei iluzii despre Occident, în special cu privire la Europa de Vest, cu privire la UE. Oamenii ca mine nu au fost induși în eroare de vreo iluzie a unei posibile convergențe a capitalismului și socialismului, foarte populare în Occident de pe la începutul anilor '60, sau de vise despre posibilele variante ale unei "căi a treia". Le-am respins fără nicio ezitare. [1]

Am văzut o serie de lucruri deja de atunci, și datorită vieții noastre în comunism, le-am văzut mai clar decât unii dintre prietenii noștri din Occident, inclusiv cei care împărtășeau aceleași idei politice și ideologice. Permiteți-mi să încep prin a indica despre ce am fost conștienți și despre ce ne temeam pentru viitor, încă din epoca comunistă.

1. Știam că socialismul, sau socialdemocratismul, sau "soziale Marktwirtschaft" este aici, este aici pentru a rămâne și - ca urmare a dinamicilor sale interne - se va extinde.

2. De la începutul anilor '60 și '70, adică de la înființarea Clubului de la Roma și de la primele sale rapoarte, mi s-a făcut frică de ideologia verde, în care am văzut o alternativă periculoasă la doctrina socialistă tradițională. A fost evident că aceasta a fost o altă încercare de a schimba radical societatea umană. Pretinsa epuizare a resurselor naturale și șa-numita bombă a populației au fost doar un pretext. La acel moment nu a fost posibil să se prevadă apariția doctrinei încălzirii globale, care a sosit mai târziu, nici puterea și pericolele ascunse în interiorul acesteia. [2]

3. Chiar și în timpul vieții noastre sub comunism, oamenii ca mine au fost conștienți de stângismul intelectualilor [3], deoarece am avut șansa de a vedea noi înșine că au fost intelectualii sau marea lor majoritate, cei care au servit ca principala forță motrice a comunismului și a  doctrinelor apropiate de el. Reprezentanții autentici ai clasei muncitoare, care este proletariatul lui Marx, nu au fost niciodată credincioși adevărați ai comunismului. Deja de la acea vreme, am urmărit cu mare îngrijorare "producția excesivă de intelectuali subeducați ", care a apărut în Occident, ca urmare a învățământului universitar tot mai accesibil. Una dintre implicațiile sale a fost și este superficialitatea discursului public, care a ajuns la dimensiuni extraordinare.

Intelectualii sunt într-o mare masură socialiști - cum a arătat Hayek - fiindcă ei sunt convinși că socialismul este o "știință aplicabilă tuturor domeniilor activității umane" și datorită acestui fapt, este un sistem creat " exact pentru ei. "Intelectualii se simt oamenii cei mai valoroși" [4] și acesta este motivul pentru care nu doresc să fie evaluați de către piață, deoarece piața de multe ori nu este de acord cu înalta lor auto-evaluare.

4. Socialismul (sau, mai degrabă comunismul, cum am spune azi) se bazează de la bun început pe o apoteoză a științei și pe o speranță ferm înrădăcinată că știința va rezolva toate problemele umane și sociale existente, de aceea nu este necesar să se schimbe sistemul. Este suficient doar a-l face ceva mai luminat. Experienta noastră comunistă ne spune că această idee este absurdă. Încă de pe atunci ni se părea că Occidentul credea în aceeași eroare.

Noi nu credem în gândirea tehnocrată, în credința în legitimitatea științei și a tehnologiei pentru organizarea societății umane. Eu nu am fost în măsură să-i apreciez pe Herman Kahn, Jay W. Forrester, Alvin Toffler (și, de asemenea, recent, pe Max Singer și cartea sa "Istoria viitorului" [5]), pentru că am simțit riscul care decurge din subestimarea caracteristicilor sociale sau sistemice ale societății umane de către acei oameni și de la optimismul lor tehnologic nejustificat, care, de fapt, nu diferă foarte mult de doctrina marxistă. În acest context, l-am considerat întotdeauna pe Aldous Huxley și a lui de neegalat "Brave New World", drept un memento de avertizare.

Am învățat multe din articolul lui Hayek "Utilizarea cunoașterii în societate". [6] În timp ce ideologii socialiști (din est și, de asemenea, din Occident) nu privesc altceva decât știința și alte forme de învățământ organizate și organizabile ca fiind surse de cunoștințe, noi - în conformitate cu Hayek - înțelegem că forma de cunoaștere cea mai importantă a fost dispersarea cunoștințelor practice în cadrul societății, pe care oamenii le folosesc în viața de zi cu zi, și nu doar scriu cărți despre ele. Noțiunea atât de la modă în zilele noastre, a "economiei bazate pe cunoaștere", este goală. Fiecare economie din trecut a fost bazată pe cunoaștere, ceea ce a contat a fost modul în care oamenii au reușit să o folosească.

Acestea au fost principalele probleme despre care am fost conștienți, dar există probleme - așa cum le vedem acum - pe care le-am subestimat sau pe care nu le-am văzut. Voi numi unele dintre ele.

1. Noi, probabil, nu am înțeles pe deplin implicațiile profunde ale anilor '60. Acestă epocă "romantică" a fost o perioadă de negare radicală a autorității valorilor tradiționale și a instituțiilor sociale. Ca rezultat, s-au născut generații care nu înțeleg semnificația patrimoniului nostru civilizator, cultural și etic, și sunt lipsite de orice busolă care să orienteze comportamentului lor.

2. Am subestimat anumite aspecte problematice ale unui sistem standard, sistemul democratic care formal funcționează bine, care nu avea un set de bază de valori profunde. Noi nu am văzut puterea elementului demagogic al democrației, care permite oamenilor din acest sistem să ceară ceva "pe degeaba". Nu ne-am așteptat că procesul politic va conduce la o astfel de preferință de luare a deciziilor, care aduce "beneficii vizibile și concentrate", cu prețul unor "costuri invizibile și dispersate", care este unul dintre principalele motive pentru actuala criză euro-americană a datoriilor.

3. Deja din trecut, m-am temut de trecerea treptată de la drepturile civile la drepturile omului, care a avut loc de ceva timp. M-am temut de ideologia drepturilor omului dar nu am anticipat consecințele acestei doctrine. Human-rightism-ul este o ideologie care nu are nimic în comun cu aspectele practice ale libertății individuale și cu discursul politic liber. Este vorba despre drepturi. Liberalii clasici și libertarienii nu subliniază suficient faptul că drepturile interpretate în acest fel sunt împotriva libertății și funcționării raționale a societății.

Drepturile omului sunt, de fapt, o negare revoluționară a drepturilor civile. Ele nu au nevoie de nicio cetățenie. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care human-rightism-ul solicită distrugerea suveranității statelor, în special în Europa de astăzi. Drepturile omului, de asemenea, au contribuit în mare măsură la epoca actuală a corectitudinii politice, cu toată forța sa distructivă. [7]

4. Conform corectitudinii politice și a human-rightism-ului, trebuie avansat în mod hotărât spre o altă alternativă contemporană sau substitut pentru democrație, juristocrația. În fiecare zi asistăm la luarea puterii politice de la politicienii aleși și la transferarea sa către judecători nealeși. [8] "Activismul judiciar modern este în multe feluri o expresie a credinței vechi că democrația trebuie să fie temperată de aristocrație" (pag. 17), cu alte cuvinte că democrația fără o anumită "stabilitate" (adică inelectabilitate) a acestei aristocrații judiciare nu poate funcționa bine. De asemenea, este util să se realizeze că "principala metodă prin care acest activism judiciar este pus în aplicare este calea drepturilor" (ibid.), dar aceasta nu este calea drepturilor civile, ci mai degrabă a drepturilor omului. Toate acestea fac parte dintr-o iluzie despre potențiala (și de dorit) eliminare a vieții politice, cu alte cuvinte a democrației. Juristocrația este un alt pas spre înființarea unei societăți post-politice.

5. De asemenea, nu mă așteptam la pozițiile puternice pe care ONG-urile (care sunt instituțiile societății civile), le-au câștigat în țările noastre și, în special, în lumea supranațională, precum și cât de ireconciliabilă este lupta lor cu democrația parlamentară. Este o luptă pe care acestea o câștigă din ce în mai mult pe măsură ce timpul trece. [9] Instituții cum ar fi ONG-urile, care sunt produse de grupuri organizate de persoane care depun eforturi pentru avantaje și privilegii într-o manieră apolitică, neagă răspicat liberalizarea societății umane care a avut loc în ultimele două secole. Nu-mi amintesc unde am găsit prima oară afirmația că aceste instituții reprezintă o nouă re-feudalizare a societății, dar eu o consider a fi una exactă.

6. Am trăit într-o lume a libertății presei suprimate de prea mult timp, și de aceea am considerat libertatea nelimitată a mass-media ca o condiție necesară pentru o societate cu adevărat liberă. În zilele noastre nu suntem siguri de asta. Formal, în Republica Cehă, cât și în întreaga lume occidentală există o  libertate aproape absolută a presei, dar în același timp, o manipulare de necrezut prin presă. Democrația noastră s-a schimbat rapid în mediocrație, care este încă o altă alternativă la democrație, sau mai degrabă una din modalitățile de a distruge democrația [10].

7. Într-o lume comunistă închisă, în care ne-am opus, datorită experienței tragice cu politica imperială a Uniunii Sovietice, tot supranațională, adică venind de la Moscova, nu am reușit să vedem pericolul trecerii treptate, în curs de desfășurare la nivel național și internațional în lumea actuală, către transnațional și supranațional. [11] În acele zile nu am urmărit îndeaproape integrarea europeană, probabil din motive lesne de înțeles. Am avut tendința de a vedea doar aspectul liberalizant, mai degrabă decât supranaționalismul periculos care distruge democrația și suveranitatea țărilor.

8. De asemenea, nu m-am așteptat o astfel de apărare slabă a ideilor capitalismului, piaței liberă și statului minimal. Nu mi-am imaginat că capitalismul și piața ar deveni aproape nepotrivite, cuvinte incorecte politic pe care ca politician contemporan "decent" ar trebui mai bine să le eviți. M-am gândit că ceva de genul ăsta a fost doar un fel de coloratură obligatorie a doctrinei marxiste sau comuniste. Abia acum vad adâncimea reală a urii față de munca productivă, abia acum îmi dau seama rolul invidiei umane și a unei gândiri complet primitive, că bogăția altei persoane este obținută numai de pe seama mea.

9. Nu mă așteptam la această popularitate a bunurilor publice, a sectorului public, a mâinii vizibile a statului, a redistribuirii, a înțelepciunii celor nimeriți în funcții, în comparație cu înțelepciunea restului dintre noi. Ca un economist care de zeci de ani, de fapt de la mijlocul anilor '60, a urmărit cu atenție literatura economică occidentală, nu m-am așteptat ca ideile monetarismului vor fi atât de repede abandonate, că oamenii vor uita așa de repede că "reglementare" nu este decât alt cuvânt folosit în loc de "planificare", că politica socială nu va diferi mult de comunism, că oamenii vor uita că piața ori este ori nu este, deoarece trebuie să fie formată în mod spontan, că după o îndepărtare radicală a granturilor și subvențiilor de toate felurile, vom fi - prin intermediul unei noi resubvenționări a economiei - forțați din nou să le introducem, că asemenea greșeli ar fi făcute în politica economică, în crearea de uniuni monetare, etc. Nu ne-am așteptat ca oamenii ar fi atât de puțin dispuși să își asume responsabilitatea pentru viața lor, că ar exista temerea de libertate, și că ar fi atâta încredere în atotputernicia statului.

De ce, ca membri ai SMP, am permis ca acest lucru să se întâmple?

Nu cred că am greșit analitic. Există alte motive. Este o oarecare imprudență, dacă nu lene, în gândirea și în comportamentul nostru. Nu există suficient curaj personal implicat, este teama de a sta singur cu opiniile tale. Am eșuat chiar și în sensul că nu suntem auziți destul de tare, că nu mai promovăm activ libertatea, că nu mai avem niciun Milton Friedman printre noi. Chiar dacă este important că ne adresam unul altuia în cadrul reuniunilor, cum ar fi aceasta, mă tem că nu suntem auziți în afara acestui cerc. Suntem încântați că ne vom publica articolele unul altuia în revistele și buletinele noastre de știri, dar trebuie să ne străduim pentru a intra în "alte" reviste - reviste pentru "ceilalți". Chiar dacă ideile se promovează, ele fac acest lucru doar în termen foarte lung, și care ar putea fi deja prea târziu.

De asemenea, trebuie să recunoaștem că nu producem analize serioase, empirice, descriptive, socio-economice. Ceea ce predomină sunt articolele cu analize parțiale și lucrările superficiale normative, ideologice. Ceea ce lipsește sunt textele non-declarative, o  "anatomie" profundă a situației actuale.

Aș fi bucuros dacă aș greși. Aș fi bucuros dacă s-ar dovedi că robustețea capitalismului a fost atât de mare încât a corectat tot ceea ce ar fi putut fi corectat. Chiar dacă se va întâmpla în cele din urmă, aceasta nu se va întâmpla cu siguranță în mod spontan. Hayek a susținut în mod întemeiat că "libertatea nu poate rezista decât dacă fiecare generație își rostește și își reafirmă valoarea sa". Acum este rândul nostru. Generația noastră și generația copiilor noștri trebuie să o facă. Și ar trebui să începem a face aceasta înainte de a fi prea târziu.

Václav Klaus, Adunarea Generală Mont Pelerin Society, Castelul Praga, Praga, 07 septembrie 2012

[1] Mai multe informații despre acest subiect pot fi găsite în cuvîntarea mea de la reuniunea regională SMP din Vancouver, din august 1999, "A treia cale si rigorile sale fatale", publicată în cartea "Pe drumul către democrație", NCPA, Dallas, 2005 . Chiar și astăzi, în diferite țări de pe glob, sunt confruntat constant cu oameni care își mai amintesc declarația mea din ianuarie 1990, făcută la Davos, că "A Treia Cale este cel mai rapid mod de a ajunge în Lumea a Treia".

[2] Mă refer la cartea mea "Modrá, Nikoli Zelená Planeta" ("Planeta albastră în lanțuri verzi"), Dokořán, Praga, 2007 și edițiile sale din străinătate (aceasta este deja disponibil în 18 limbi).

[3] Friedrich von Hayek: "intelectualii și socialismul", The University of Chicago Law Review, primăvara 1949. Disponibilă la http://mises.org/etexts/hayekintellectuals.pdf.

[4] Robert Nozick, "De ce intelectuali se opun capitalismului", CATO Policy Report, Washington, DC, No. 1, 1998.

[5] Max Singer, "Istoria viitorului", Lexington Books, New York, 2011.

[6] Friedrich A. Hayek, "Utilizarea cunoașterii în societate", American Economic Review, nr 4, septembrie 1945.

[7] Centrul pentru Studii Independente din Australia a publicat recent o frumoasa colecție de eseuri, “You Can’t Say That” ["Nu poți spune asta"] (CIS Occasional Paper, 124, Sydney, 2012)  cu privire la corectitudinea politică, în a cărui introducere citim: "Suntem la o răscruce de drumuri ciudate ale istoriei civilizației occidentale. Nicăieri înainte nu a existat o mai mare libertate de mișcare, o mai mare libertate de informare, o mai mare prosperitate generală, dar în același timp o restricție mai mare a libertății de exprimare ... societatea occidentală își auto-cenzurează schimbul de opinii ... Corectitudinea politică pune în pericol în mod eficient înseși fundamentele societății libere - o dezbatere deschisă și amplu ramificată sub forma schimbului liber de opinii" (pag. 1).

Rezultatul este că "politicienii se retrag din motive tactice din dezbaterile serioase" și că "mecanismul corectitudinii politice împiedică formularea de opinii nonconformiste" (pag. 10). Corectitudinea politică se bazează pe "moralizarea intolerantă" (pag. 21) și este făcută posibilă de slăbiciunea noastră, dezintegrarea valorilor noastre tradiționale și apărarea lor insuficientă.

[8] James Grant prezintă o analiză foarte convingătoare a fenomenului de mai sus, în lucrarea sa "The Rise of Juristocracy" ["Ridicarea Juristocrației"], The Wilson Quarterly, primăvara 2010.

[9] Anuala Adunare Generală a ONU este deschisă în fiecare septembrie de o cuvântare a secretarului său general. În loc de a da cuvântul politicienilor din cele mai mari țări din întreaga lume, Secretarul General invită în mod intenționat să vorbească invitați complet nelegitimi (adică selecționați complet arbitrar), precum reprezentanți ai ONG-urilor, care sunt văzuți în cadrul ONU (de fapt, în acest cel mai mare ONG la nivel mondial), ca ceva mai buni și mai nobil decât politicienii.

[10] În 1978, în vestitul său discurs de la Harvard, Alexandr Soljenitin a remarcat faptul că "presa a devenit cea mai mare putere în țările occidentale, o depășește pe cea legislativă, executivă și judecătorească". Acest lucru poate să fi fost unul dintre motivele pentru care nu a fost lăudat pentru aceast discursîn Occident, în special de mass-media și de lumea academică. Acesta a fost considerat ca o critică a Occidentului și așa ceva nimeni din Est n-ar putea îndrăzni să o facă. Cu toate acestea, a fost o critică a aspectelor negative ale civilizației occidentale.

[11] Mai multe informații în cărțile lui John Fonte, “Sovereignty or Submission” ["Suveranitate sau Supunere"], Encounter Books, New York, 2011 , sau V. Klaus, "Evropska integrace bez iluzí" ("Integrare europeană fără iluzii"), Knižní klub, Praga, 2011.

http://www.klaus.cz/clanky/3178

ADEVARATELE STIRI : Capitalul privat autohton a devenit ciuca. E momentul să genereze Partidul Național.

Via Prioritate de Dreapta

Ilie Șerbănescu: Capitalul privat autohton după 29 iulie

Capitalul privat autohton n-are nici un fel de spatiu de manevra. Este obligat sa urmeze ca un catelus stapanul. Si se plange fostului stapan, respectiv statului roman, cu galagie si tam-tam intr-un caraghioslac perfect!
Petentele la guvern sunt inutile. Caci nu la guvern se afla decizia!
Competentele cu care a ramas guvernul in materie de politica economica nu intrec in echivalent PIB 0,01-0,1% si pot ajuta doar in mod corespondent derizoriu economia privata autohtona.
La o viziune realista din partea capitalului privat autohton, guvernele care se lauda ca vor face si vor drege nu trebuie, in actuala randuiala a lucrurilor, nici macar luate in considerare, caci bat campii, neavand de fapt la dispozitie capacitatea de a lua decizii care sa cantareasca serios in balanta.
Ar merita atentie si sprijin din partea capitalului privat autohton doar guvernele care eventual ar proiecta schimbari in actualele randuieli de tip colonial, inainte de toate prin redobandirea controlului national asupra punctelor nodale si sectoarelor strategice din economie. Dar, evident, acest lucru se dovedeste o himera in actuala faza a lucrurilor! Impotriva puterilor coloniale nu se poate lupta decat de pe platforma unei miscari de eliberare nationala. Din pacate, asa ceva nu exista in Romania!

Imnul de stat al României după imnul UE la congresul Forței Civice

Convenţia Naţională Extraordinară a Partidului Forţa Civică (PFC) la care e aleasă noua conducere a partidului a început azi la Sala Polivalentă, unde sunt prezenţi peste 1.300 de membri şi simpatizanţi ai formaţiunii, în acordurile imnului UE, "Odă bucuriei", şi apoi ale Imnului de stat.

Iulian Urban: "Văd cu DEOSEBITĂ mâhnire în imagini, tot felul de personaje dubioase ex-PSD, ex-PDL"

Vad cu DEOSEBITA mahnire in imagini, tot felul de personaje dubioase ex-PSD, ex-PDL.
De ce cu DEOSEBITA mahnire ? pentru ca aceste personaje dubioase sunt purtatori ai cancerului mizeriei politice, a coruptiei, minciunii, si NU INTELEG cum au fost primiti langa MRU.
Unul dintre ei, care a vorbit si pe scena, era in 2005 sefulet la PC-ul lui Felix, apoi a fost la PDL..sincer nu l-as fi primit in partid nici in un milion de ani!
Raman la pararea ca daca voi mai face activ politica o voi face doar intr-un partid de dreapta, care o ia de la zero cu OAMENI noi si care va refuza sa primeasca membrii ai oricaruia din actualele partide din actuala mocirla politica.
De ce i-o fi frica lui  MRU sa isi faca un partid de tineri no-name, dar excelenti prin rezultate in munca, invatatura???

De ce nu a intrat Ungureanu la PDL, ci a uzat de trucul cu pseudopartidul: 1) Nu este agreat acolo (e văzut ca un parașutat băsist) 2) Planul prevede infiltrarea a cât mai multor paleologi/reformagii ca parlamentari ARD din partea PDL, ca mai apoi să defecteze la noul partid care se va ivi (presupunând că PDL va fi în opoziție). De-aia și comisia de etică Macovei.

"Prens" Duda - primul discurs la Academie (2009): "Dezastrele care urmează ne servesc nouă cauza"

Acest an, de criza economică globală și națională, pregătește șanse pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel de Românie. Iar răspunsurile pe care le căutăm de douăzeci de ani sunt acum la îndemâna și în fața noastră.

NU va lăsați prostiți de așa-zisa ceartă dintre PNL și PSD

Dupa ce au analizat dezastrul cu suspendarea Marinelului, si au vazut ca PSD a iesit sifonat grav, pastrandu-si insa talibanii votanti, au remarcat faptul ca PNL are o paine buna de mancat [ a se citi de prostit romanashul ] astfel incat se va da lovit, sedus si abandondat de "raii " de la psd, si ca, daca mimeaza supararea si IDICNAREA pe cei de la PSD, si incepe sa latre un mesaj de dreapta apropiat de PDL, romanashul va vota mai degraba PNL decat PDL adica se rup voturi de la PDL dar se va atrage si ceva electorat "elitist" de la PPDD.
Asa ca au scos de la naftalina "lideri" gen Tariceanu, Orban care au declansat "intifada de carton" impotriva PSD, in vreme ce PDL asista paralizat deocamdata la acest scenariu.

Borbely cere sprijinul FUEN - principalul lobby revizionist din Europa, sponsorizat de MAI german

"Atunci când e FUEN, când e vorba de 94 de minorităţi - şi cer suportul FUEN, lui Diedrichsen (Jan Diedrichsen, preşedintele FUEN - n.r.), poate reuşeşte o scurtă declaraţie a FUEN în care 94 de minorităţi din Europa spun că da, este o decizie nedreaptă a unei judecătorii din România. Noi vorbim de valori europene şi când e vorba că doi oameni se duc 3 ani la închisoare pentru că şi-au făcut datoria? Poate acum CSM să pornească împotriva mea o investigaţie, pentru că am avut un punct de vedere foarte răspicat în legătură cu o decizie a unei judecătorii din Buzău. Şi probabil ar putea să pornească această investigaţie împotriva tuturor cetăţenilor români de etnie maghiară din România, pentru că nu cred că altcineva are un alt punct de vedere, în afara celor doi denunţători maghiari. Trebuie să dovedim că da, statul drept înseamnă că şi magistraţii şi procurorii şi toată lumea are o răspundere şi dacă iau decizii greşite trebuie să aibă o răspundere", a accentuat Laszlo Borbely.

• și Klaus Johannis are legături strânse cu FUEN

Un scenariu de război bântuie internetul: Romania, nimicită în patru ore

Pentru orice analist cât de cât pregătit, se vede din start că articolul face din genul propagandei gri. Adică porneşte de la declaraţia ministrului apărării, cu care suntem de acord, dar apoi o ia razna, în sensul că bagă în aceeaşi oală Irakul, Afghanistanul, scutul antirachetă şi dronele numindu-le toate generic aventuri militare. Adică, stăm prost cu dotările, ce ne mai trebuie toate acestea de mai sus. Despre dotări, toţi suntem de acord, avem nevoie de dotări superioare, chestiunea cea mai pregnantă fiind la nivelul aviaţiei de luptă. Dar misiunea noastră în Irak s-a încheiat, iar implicarea  în Afghanistan am discutat-o într-un alt articol Ce căutăm în Afghanistan? inserarea chestiunii scutului antirachetă în care noi nu prea avem cheltuieli ne indică mai mult comanditarul articolului. Despre drone, ce să mai spunem, vor fi componente de bază ale oricărui conflict viitor, ne place sau nu ne place, suntem sau nu de acord. Să nu investeşti în drone la ora actuală înseamnă să fii inconştient militar. Mai departe se spune despre reacţia generalului Nikolai Makarov, prin care eram anunţaţi că am devenit ţinte prioritare pentru rachetele cu rază medie de acţiune în urma deciziei de a găzdui scutul antirachetă de la Deveselu. O altă tâmpenie, eram ţintă oricum, încă înainte de intrarea noastră în NATO. Pentru cei naivi care încă nu ştiu, coordonatele de lovire a ţintelor unei rachete cu rază medie de acţiune se pot introduce sau schimba în treizeci de minute. Deci, acum nu suntem ţinte, în treizeci de minute suntem ţinte, sau invers. Deci, altă tâmpenie.

Oltchim - băgat în faliment de OMV prin închiderea Arpechim

UDMR-ul negociază preluarea ICR într-o alianță post-electorală

Grecii pretind reparaţii de război Germaniei; suma s-ar putea ridica la 7,5 miliarde de euro

Ungaria nu este de acord cu măsurile impuse de FMI pentru împrumut

Cât de crunt i-a lovit criza pe greci: „Aveam muncă bună acasă. Acum curăţ c**** suedez"

SUA au informat indirect Iranul că nu vor susține un atac al Israelului

Putin sugerează posibilitatea creării unei uniuni monetare Asia-Pacific