Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (VI, VII)

Preluat de pe blogul Prioritate de dreapta

Propaganda nazista :
"Notiunea conducerii, care devine notiunea dominanta in viata noua interstatala a Europei, inseamna refuzul metodelor imperiale din epoca trecuta, inseamna recunoasterea colaborarii pline de incredere a mai micilor state independente in noile sarcini comunitare.”

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (VI)

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Am publicat, intr-un scurt serial, in episoadele anterioare, demersul extrem de interesant al domnului Radu Golban. In continuare, publicam, tot intr-un serial, cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

Europa europenilor, egala indreptatire a Europei cu alte continente. Europa pierde altfel pretentia de avans cultural. Mentinerea si innoirea culturii occidentale. Protectia Europei eterne (Europa eterna) este posibila doar in cazul particularismului european. Pretentia americana de dominatie mondiala este legata de decaderea culturii europene si abandonarea a 2000 de ani de cultura europeana.

Crearea unui spatiu mare economic cu o diviziune organica a muncii pe baza unei planificari moderne tehnice si de trafic. Pe baza muncii in locul capitalului ca etalon economic si social o Europa a prosperitatii, libertatii de somaj, a pietelor sigure, a preturilor oneste, a unei monede stabile si rezistentei la criza este posibila. Nu ar trebui sa mai existe trandavie si produse nevandabile. Contributia Germaniei la aceasta, cel mai mare talent organizatoric, muncitori instruiti, curatenie, simtul datoriei si simtul dreptatii, utilizarea tuturor oamenilor si talentelor asemanatoare ale popoarelor europene sunt binevenite si necesare. Aceasta inseamna pentru popoarele mai mici ale Europei si apartinatorii lor individuali o sansa pentru punerea in valoare a tuturor fortelor culturale, economice si umane in spatiul mare. Dezvoltarea tehnica, traficul modern, comertul modern, inainte de toate invatamintele razboiului duc lucrurile in aceasta directie. Divizarea Europei in economii nationale mici si minuscule si linii de transport sunt depasite. Sfarsitul obligativitatii pasaportului si vizei. Din prosperitatea europeana generala rezulta prosperitatea si siguranta economica a tuturor membrilor sai.

Contributia Germania la nivel social sta la dispozitie: inglobarea maselor mari in comunitatea popoarelor, grija sociala si egala indreptatire, recunoasterea demnitatii muncii si a performantei, responsabilitatea indivizilor fata de comunitatea poporului si invers, satisfacerea necesitatilor, pornind de la necesitatile vitale si mergand in sus, salarii pe masura, solidaritate sociala, refacerea familiei si a natalitatii au fost dovedite de catre poporul german in vremuri de pace si razboi. Transferul acestor idei in raport cu popoarele europene garanteaza crearea unei dreptati sociale mai bune in relatiile dintre popoare.

Cetateanul noii Europe inlocuieste intelectualismul supraindividual, strain de viata pe de o parte, muncitorul exploatat, proletarizat pe de alta cu un tip de om vesel, aproape de viata, curajos si sanatos. Armonia corpului, sufletului si spiritului, naturaletea, disciplina legate de respectul pentru personalitatea creativa reprezinta idealul, catre care trebuie sa tinda noua Europa.

Noua Europa deschide popoarelor europene, fie ele mari sau mici, posibilitatea unei performante tehnice, economice, de transport si culturale depline. Toate talentele si fortele speciale ale popoarelor europene sunt necesare la aceasta. Noul se naste intr-adevar in durere si sacrificiu, pretentii si obisnuinte ce au devenit placute, indreptatite pana acum vor trebui intr-adevar sacrificate, dar tineretul Europei are cea mai mare sansa din istorie. Va incepe un timp al planificarii si constructiei la nivel mare, a unei avalanse generale a fortelor de munca, a incurajarii productiei, a atitudinii pozitive si a bucuriei vietii pentru intreaga Europa, daca popoarele pot sa se stimuleze pentru a se folosi de momentul istoric. Inamicii Europei nu au nimic de oferit decat intoarcerea la vechile situatii care sunt depasite si respinse de catre dezvoltarea istorica.
Rezolvarea problemei bolsevice la nivelul intregii Europe

a) Negativ: fara indepartarea bolsevismului nu exista siguranta si pace in Europa. Germania si aliatii sai duc exact aici o lupta pentru viitorul Europei. Desfasurarea uriasa de forte a bolsevismului in acest razboi justifica modul de a proceda al Germaniei si indica cat de incredibil de mare a fost pericolul care ameninta Europa. Lupta contra bolsevismului sub auspicii europene trebuie sa ramana in continuare una din cele mai importante teze ale propagandei.

b) Pozitiv: lupta inseamna reconstruirea notiunii de personalitate, proprietate privata si libertatea religioasa si indepartarea unui centru de radiatie incredibil de puternic politic si de putere al fortelor distructive, aceasta inseamna recuperarea unor spatii imense pentru Europa, care pana acum au fost organizate de catre Europa bolsevica din punct de vedere demografic, economic si cultural in mod alienat si in scopuri pur negative. Se pot organiza in conlucrare europeana aceste spatii si oamenii lor intr-o maniera pozitiva pentru cresterea libertatii alimentare si de materii prime, pentru a recupera ordinea europeana si de asemenea pentru a elibera acest sector al Europei din ingustarea spatiului vital.

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-vi

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (VII)

„Toamna 1941 (probabil)

18. Karl Megerle „Teze pentru Europa”

Unirea Europei, care conform legilor de aur ale istoriei s-a conturat deja ca un rezultat al dezvoltarii inevitabile, a fost intarita si accelerata de catre razboiul impus Germaniei si Italiei de catre Anglia, vechiul dusman al continentului.

Pe campurile de batalie din Est, noua Europa a primit botezul focului, testarea a aproape toate popoarele europene a dat un impuls crearii noii ordini in Europa.

Germania si Italia, ca puteri continentale, au privit ca o sarcina nobila apararea celorlalte natiuni ale Europei in viitor de orice atac perturbator din afara.

Noua ordine europeana va indeparta pe scara mare cauzele care in trecut au dat motive pentru razboaiele intereuropene. Natiunile Europei nu vor mai fi dusmane una alteia. Epoca particularismului european va fi depasita pentru totdeauna.

Intr-o Europa structurata ca o unitate mai mare si pacificata toate natiunile europene vor gasi un loc indreptatit si demn.

Prin conlucrarea planificata la in domeniul economic, toate sursele de ajutor ale Europei si spatiului ei african de completare ajung la performanta maxima pentru a asigura Europei necesitatile sale vitale. In efort comun se dezvolta economiile ce pana acum au ramas in urma si astfel a fost ridicat nivelul de viata al maselor largi.
Noua Europa va fi toleranta din punct de vedere religios si la nivelul conceptiilor. Totul va fi permis tuturor.

Alienarea Europei si aplatizarea culturii sale prin americanismul agresiv vor fi impiedicate. Europa va apartine doar europenilor si va fi incoronata in pastrarea si innoirea culturii occidentale.

Notiunea conducerii, care devine notiunea dominanta in viata noua interstatala a Europei, inseamna refuzul metodelor imperiale din epoca trecuta, inseamna recunoasterea colaborarii pline de incredere a mai micilor state independente in noile sarcini comunitare.”

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-vii


>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VIII-IX, X )

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (V)

Preluare de pe blogul Prioritate de dreapta

Printre Tezele "optimiste " ale propagandei hitleriste :

"27 septembrie 1941, Karl Megerle: Teze pozitive ale presei si propagandei "

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Am publicat, intr-un scurt serial, in episoadele anterioare, demersul extrem de interesant al domnului Radu Golban. In continuare, publicam, tot intr-un serial, cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

"27 septembrie 1941, Karl Megerle: Teze pozitive ale presei si propagandei

Este necesar sa inlocuim propaganda belicoasa, distrugatoare si polemica cu o propaganda pozitiva, inainte de toate in ceea ce priveste viitorul Europei.

Depasirea particularismului european, sfarsitul epocii razboaielor burgheze europene. Scop: o Europa federativa sub conducerea si protectia grupului puterilor celor mai puternice, sanatoase si responsabile. Lupta contra Angliei este o lupta pentru unitatea Europei.

Indepartarea cauzelor razboiului:

Europa trebuie sa aiba in mod vital siguranta alimentara, a imbracamintei si muncii. De aceea pe de o parte dezvoltarea tuturor surselor de ajutor ale Europei, inainte de toate in Sud-est si in Est ca si in regiunile invecinate din Asia si Africa prin conlucrare planificata, diviziune a muncii, intensificarea si modernizarea productiei industriale si agricole. Intreaga dezvoltare a economiilor ramase in urma, cresterea nivelului de trai al maselor largi, satisfacerea cerintelor elementare de munca, paine, locuinta si imbracaminte.

Pe de alta parte, atentie la adresa razboiului economic si a Blocadei Foametei ca mijloace de razboi, restabilirea libertatii marilor fara ca natiune sa aiba in vedere circulatia civila a marfurilor in razboi si pace.

Cheia pentru o pace globala durabila, garantia contra razboaielor mondiale sta in indepartarea dominatiei asupra marilor de catre natiunile individuale, politica lor de sustinere punctuala si blocarea accesului la materii prime si a comertului liber. Anglia nu ar fi riscat acest nou razboi mondial daca nu ar fi avut incredere in eficienta blocadei.

Depasirea politicii „balance of power” si a asmutirii unei puteri europene impotriva alteia datorita unor influente straine. Dupa eliminarea Angliei, distrugerii bolsevismului si prin conectarea benevola a Frantei la politica solidaritatii europene, aceasta dezvoltare este garantata. Germania si Italia impreuna cu aliatii lor ca centru natural al continentului sunt puternice si capabile sa creeze si sa mentina un echilibru stabil nou, natural, bazat pe performanta si responsabilitate.

Statele mici si de marime medie sunt scutite astfel de obligatia si necesitatea de a adopta o pozitie periculoasa pentru existenta lor in conflicte sau sa aiba o existenta nesigura intre grupuri. Razboiul demonstreaza ca nici un stat nu se poate sustrage destinului comun.

In Europa organizata benevol si federativ, tensiunile si pizma nationala isi pierd sensul. Dezvoltarea politica globala se desfasoara in mod fortat in crearea de spatii mari politice si economice.

Crearea unei paci durabile si sigure. Echilibrul natural, admiterea destinului comun, siguranta contra unei ingustari a spatiului economic si imixtiunii straine deschid drumul catre dezvoltarea in pace pentru toti.

Conducerea nu inseamna dominatie, ci protectie fata de exterior, responsabilitate fata de interior. Germania si Italia nu asteapta supunere, ci numai conlucrare loiala. Toate popoarele si statele intemeiate in mod istoric in Europa sunt binevenite ca membri ai noii Europe. Dezvoltarea lor nationala si culturala in independenta proprie, libertate este garantata. Fiecare popor trebuie sa participe conform caracterului propriu la noua Europa. Exemplul Finlandei, Ungariei, Bulgariei, Romaniei, Croatiei, Slovaciei demonstreaza ca nu se intentioneaza nici o imixtiune in treburile lor interne. Acolo unde este necesara interventia in treburile interne, datorita situatiei de razboi sau datorita dovezilor ca nu se poate conta pe loialitate. Cerinta individuala fata de statele europene: sa fie membre loiale, pozitive ale Europei."

VA URMA

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-v

>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, VI-VII, VIII-IX )

Publicat de Riddick - duminică, octombrie 09, 2011

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (III, IV)

Postare preluata de pe blogul Prioritate de dreapta

MOTTO :

« mai intai sa stapanim,
apoi sa administram si
in al treilea rand sa putem exploata »

Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (III)

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Publicam, intr-un scurt serial, acest demers extrem de interesant al domnului Radu Golban, dupa care vom posta, tot intr-un serial, si cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

„Cum a fost continuat planul lui Ribbentrop? A avut el vreo continuitate in gandirea si strategia politico-economica germana, dupa incheierea razboiului? Sunteti de parere ca exista vreo legatura intre planurile mai mult sau mai putin publice ale Germaniei de azi si ceea ce preconiza Ribbentrop in 1943? Ce rol, credeti ca ar fi avut Romania in constructia politica imaginata de Ribbentrop si ce rol credeti ca i s-ar atribui ei intr-un viitor stat european uni?

Nu putem specula daca exista vreo continuitate specifica a acestui plan cat analiza lista avantajelor unei asemenea uniuni infiintate in timp de criza prin instrumente propagandistice, comparand argumentele de atunci cu cele din zilele noastre. Ramane asadar la aprecierea oricui sa judece in ce masura strategia UE testeaza pozitiv la planul elaborat de biroul de propaganda al lui J. v. Ribbentrop, condus de Karl Megerle. In ceea ce priveste crearea imaginii Germaniei ca o tara promovatoare a solidaritatii europene si sociale, a unei Europe tolerante si unite pentru a depasi particularismul national, dispusa sa asigure fiecarui popor un loc cuvenit in familia europeana, chiar se si pierde notiunea timpului. Intrebarea este, de ce asemenea teluri nobile trebuie sa devina obiect propagandistic in timp de criza si de ce nu pot constitui un obiectiv politic real fara a servi instaurarii unei hegemonii nefaste. Ribbentrop mentiona in mod special, ca un asemenea plan unificator nu are voie sa furnizeze detalii concrete despre functionarea politica si administrativa, iar cadrele avizate pentru negocierile Germaniei sa se limiteze doar la formulari generale, deoarece prelucrarea propagandista a Europei asigura o cedare a suveranitatii fara garantii politice. Ribbentrop era convins de afirmarea credibila a suveranitatii Romaniei pe plan extern, considerand-o indispensabila pentru o aderare la Uniunea Statelor Europene. Martin Bormann, seful cancelariei partidului national socialist, a declarat intr-un material de lucru intitulat "Fixarea obiectivelor nationaliste in Europa de Est" din 16.07.1941 ca politica Germanie fata de Romania trebuie pe prim plan sa evite orice fel de dusmanii, sugerand tarilor din estul Europei ca Germania ar avea doar de indeplinit un mandat. Totodata avertiza ca politica germana sa nu fie dependenta de bunul plac al Romaniei. In principiu explica Bormann, "trebuie sa se procedeze astfel pentru a se imparti prajitura uriasa usor, in asa fel incat mai intai sa stapanim, apoi sa administram si in al treilea rand sa putem exploata. Si chiar daca este nevoie sa se amputeze niste teritorii, Germania sugera Bormann trebuie sa apara "in ochii populatiei ca cei care apara legalitatea si populatia."

Cum ar trebui sa se comporte Romania astazi in Europa?

Am putea fi tentati sa credem ca rolul Romaniei in Europa a fost rezervat de-a lungul timpului mereu de catre marile puteri europene (Anglia, Franta, Germania, Austro-Ungaria, Turcia), fara a avea insa un aport propriu. Romania de azi in UE este autista si ineficienta mereu lipsita de idei si proiecte specifice. In mod special Romania ar trebui sa promoveze interesul national, sa elaboreze planuri specifice Europei Centrale, de sud-est, a zonei Dunarii, a zonei Marii Negre, R. Moldova si Ucraina. Romania nu trebuie sa se avante in avansarea de proiecte ambitioase de construct European in continuarea unei idei de Reich (Precum a prezentato D. Patriciu). De preferat ar fi ca Romania sa-si defineasca precis pozitia si politicele in raport cu SUA, Rusia, China, Germania, Marea Britanie, Franta, lumea araba si restul lumii. Datorita amplasarii geografice si culturale a tarii, Romania ar putea dobandi greutate politica regionala, inlocuind perspectiva uzuala de periferie a Europei cu cea de poarta intre orient si occident. Promovarea unei integrari regionale dupa model elvetian, care are la baza tocmai pastrarea suveranitatii cantoanelor in cadrul confederatie si intelegerea popoarelor bazata pe principiul democratiei directe ar fi un garant de stabilitate dar si de mentinere a statalitatii romanesti. 134 de ani de la independenta Romaniei, doctrina de politica externa a ramas inca tributara conceptiilor arhaice, bine ancorata in modelul suzeranitatii, favorizand mereu o conducere straina in locul unei suveranitati veritabile. Oare cat de inutile au fost milioanele de victime in lupta pentru idependenta si libertate din moment ce presedintia se arata atat de darnica cu cel mai pretios bun politic - suveranitatea!”

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-iii

Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (IV)

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Am publicat, intr-un scurt serial, in episoadele anterioare, demersul extrem de interesant al domnului Radu Golban. In continuare, publicam, tot intr-un serial, cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

„16 iulie 1941, Martin Bormann: Fixarea obiectivelor nationaliste in Europa de Est

In deschidere, Führerul a accentuat faptul ca ar vrea mai intai sa ajunga la niste concluzii de baza. Diverse masuri ar fi acum necesare: aceasta ar demonstra printre altele un indiciu prezentat de un ziar nerusinat de la Vichy conform caruia razboiul contra Uniunii Sovietice ar fi un razboi al Europei; acesta ar trebui asadar purtat pentru intreaga Europa. In mod evident, acest ziar de la Vichy a vrut sa ajunga prin aceasta la ideea ca beneficiarii acestui razboi nu ar trebui sa fie doar nemtii, ci si toate stele europene ar trebui a traga foloase din acesta:

Acum ar fi esential sa nu aducem la cunostinta intregii lumi fixarea obiectivelor noastre; aceasta nu ar de asemenea necesar, ci lucrul principal ar fi ca noi insine stim ce am vrea. In nici un caz drumul nostru propriu nu ar trebui ingreunat prin declaratii superflue. Astfel de declaratii ar fi superflue pentru ca atat cat se intinde puterea noastra am putea sa facem totul si ce sta in afara puterii noastre nu putem face in nici un caz.

Motivarea masurilor noastre in fata lumii ar trebui sa se orienteze asadar in functie de punctele de vedere tactice. Ar trebui sa procedam aici exact ca in cazurile Norvegiei, Danemarcei, Olandei si Belgiei. Nici in aceste cazuri nu ar fi trebuit sa zicem nimic in privinta intentiilor noastre si nu am face asta in continuare daca am fi intelepti.

Vom accentua asadar din nou faptul ca am fost fortati sa ocupam un teritoriu, sa instauram ordinea pe acesta si sa il securizam. In interesul locuitorilor a trebuit sa ne ingrijim de pastrarea linistii, alimentatie, transport etc.; de aceea s-a instituit controlul nostru. Nu trebuie asadar sa se poata detecta faptul ca prin aceasta se initiaza o ocupatie definitiva! Luam totusi si putem lua toate masurile necesare – impuscari, evacuari etc.

Nu vrem, insa, sa ne facem vreun dusman timpuriu si nenecesar. Facem asadar pur si simplu ca si cum am vrea sa exercitam un mandat. Trebuie, insa, sa ne fie clar ca din aceste regiuni nu vom pleca vreodata.
In consecinta este vorba de urmatoarele:

a nu se construi nimic pentru ocupatia definitiva, ci a se pregati aceasta in secret;

am accentuat ca am fi cei ce aduc libertatea.

Mai precis:

Crimeea trebuie sa fie curatata de toti strainii si colonizata cu nemti.

De asemenea, vechea Galitie austriaca devine teritoriul al Imperiului. Acum relatia noastra cu Romania este buna, insa nu se stie cum va fi relatia noastra pe viitor in vreun moment sau altul. La aceasta trebuie sa ne acomodam si apoi trebuie sa ne stabilim granitele. Nu trebuie sa ne facem dependenti de bunul plac al tertilor; apoi trebuie sa ne ajustam relatia cu Romania.

In principiu, trebuie sa se procedeze astfel pentru a se imparti prajitura uriasa usor, in asa fel incat

mai intai sa stapanim,
apoi sa administram si
in al treilea rand sa putem exploata.

Din nou obtinutele regiuni estice trebuie sa facem o Gradina a Raiului; acestea sunt pentru noi vitale; coloniile joaca din contra un rol pe de-a intregul mai mic.

Chiar daca deja acum divizam partile individuale de regiuni, trebuie sa aparem intotdeauna ca cei ce protejeaza legalitatea si populatia. In consecinta ar trebui sa se aleaga formularile necesare acum; nu vorbim despre o noua regiune a Reich-ului, ci despre o misiune necesara datorita razboiului.

Dupa pauza, Führerul accentueaza faptul ca ar trebui sa ne fie clar ca Europa de azi ar fi doar o notiune geografica, in realitate Asia s-ar intinde pana la granitele actuale”.

VA URMA

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-iv

>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, V, VI-VII, VIII-IX )

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (II)

Articol preluat de pe blogul Prioritate de dreapta

Cunoscutul analist doctor Radu Golban face o descoperire extrem de interesanta. Si anume, ca primul proiect al Statelor Unite ale Europei a fost conceput sub regimul lui Hitler, Fuhrer-ul jucand un rol cheie.

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Publicam, intr-un scurt serial, acest demers extrem de interesant al domnului Radu Golban, dupa care vom posta, tot intr-un serial, si cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

„Presedintele Basescu invoca "cedarea unei anumite parti a suveranitatii nationale" in contextul formarii acelor State Unite ale Europei. Planul lui Ribbentrop mentioneaza existenta, pastrarea acelei suveranitati, dar, la o analiza mai amanuntita se poate observa ca multe dintre ideile planului induc tot o renuntare a anumitor state, cu exceptia Germaniei, fireste, la suveranitatea de facto. De fapt, intr-unul dintre puncte se spune ca motivatia unei astfel de constructii megastatale ar fi si inlaturarea temerii aliatilor Germaniei ca la sf. razboiului ele vor fi sub conducere militara germana.

Nu este necesar in mod special sa accentuam in mod propagandistic concluziile care se pot trage din criza de moment pentru formarea Europei viitoare. Cu cat mai mult se poate influenta opinia publica in diversele tari pentru a trage concluziile ei proprii, cu atat mai bine. Astfel concluziona Ribbentrop interactiunea propagandista la nivel european, favoriza evident un model sugestiv, conform caruia tarile din Europa vin cu propuneri unificatoare la adresa Germaniei, care nu poate sa-i refuze. In timp ce Germania a impins Bruxelles-ul de pe piedestalul Europei formand centrul de forta al continentului la Berlin, rugamintea de a promova Europa unita nu poate veni decat de la periferie. Chiar in perioada de ocupatie germana a continentului, Germania cauta un model prin care statele sa dea dovada de credibilitate in restul lumii atunci cand renunta la suveranitate. O simpla victorie militara temporara nu ar fi fost suficienta de a uni Europa in timp de criza fiind nevoie de un set intreg de strategii unificatoare, precum utilizarea elementelor de sugerare a unitatii virtuale, care sa se asigure un grad ridicat de acceptanta atat in SUA si Marea Britanie cat si la populatia tarilor ocupate. Dupa Ribbentrop arta politica consta in proiectarea unei suveranitati pe moment care prin semnarea acutului constitutiv al Europei in mod festiv sa se si renunte la ea. O astfel de strategie ar inlatura dubiile ca dupa razboi statele ar fi conduse de o administratie militara germana. Un alt avantaj ar fi obstructionarea pe plan intern al politici din SUA si Marea Britanie instruind grupurile de opozitie cu sloganul precum "Ceea ce in America de Nord se poate, anume intemeierea SUA, nu s-ar putea refuza Europei".

CORECTPolitics


>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, III-IV, V, VI-VII )

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (I)

Art. preluat de pe blogul Prioritate de Dreapta

Cunoscutul analist doctor Radu Golban face o descoperire extrem de interesanta. Si anume, ca primul proiect al Statelor Unite ale Europei a fost conceput sub regimul lui Hitler, Fuhrer-ul jucand un rol cheie.

Similitudinile cu noul concept lansat de Germania, la capatul primei recesiuni, sunt izbitoare. In acest context, reputatul analist pune in discutie cateva teze, lansate in aceasta dezbatere legata de Statele Unite ale Europei de catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Publicam, intr-un scurt serial, acest demers extrem de interesant al domnului Radu Golban, dupa care vom posta, tot intr-un serial, si cele mai importante documente ale Reich-ului nazist, legate de aceasta tema a Statelor Unite ale Europei.

“Presedintele Romaniei a vorbit in august despre Statele Unite ale Europei, ca viitor posibil proiect politic pentru continentul nostru. Pe de alta parte, la intalnirea Sarkozy - Merkel tot din august, presed. francez a vorbit despre necesitatea unui "nou guvern economic" pentru Europa, fara a da detalii despre constituirea si functionarea acestuia. De unde vine de fapt, ideea acestor State Unite ale Europei in epoca moderna?

Ideea SUE, veche, revine in eforturile de a gasi o solutie potica pentru iesirea din criza economica statele periferice din UE sunt insa reticente, caci ar pierde din suveranitate. Proiectul national-socialist privind Uniunea Statelor Europene se incadreaza in politica europeana de totdeauna a Germaniei, aparuta deja inaintea crearii statului german unificat si dezvoltata sub Bismarck, Republica de la Weimar, al treilea Reich, Germania divizata, Germania reunificata.

In primul rand este discutabil in ce masura un guvern economic al zonei euro infiintat doar de Germania si Franta ar putea fi cu adevarat european, deoarece exista pericolul ca vor tine cont mai degraba de interesele economice proprii. Atat istografia cat si vestitele instituii de studii europene au ignorat pana in prezent planurile Europei unite ale Germaniei national socialiste, stabilind dogmatic un moment fondator postbelic al uniunii in 1951. Ideea unitatii europene a constituit un element central al propagandei national socialiste: Werner Daitz, economistul partidului national socialist recomanda in 1940, ca Germania trebuie sa fie precauta si sa nu spuna lucrurilor pe nume: "a se vorbi numai de Europa, deoarece conducerea Germaniei vine de la sine datorita greutatii politice, economice, culturale, tehnice si amplasarea geografica a acesteia."

Aceasta recomandare generala din cele mai intunecate timpuri ale Germaniei exemplifica in ciuda unei pozitii dominante in razboi a tarii, necesitatea discretiei in formularea ambitiilor hegemoniale. Concretizarea planurilor si a diferitelor tehnici de integrare a urmat la nivel ministerial in diverse grupuri de lucru printre cele mai complexe fiind formularea actului constitutiv a "Confederatiei Europene" din 1943 elaborat de Joachim von Ribbentrop, ultimul ministru de externe al Reichului. Iar Werner Daitz trateaza intr-un memorandum din 31 mai 1940, aspectele "privind instituirea unui comisariat economic pentru marele spatiu european", explicand ca pentru acest spatiu "este esential" o conducere germana. Printre publicatiile acestui expert se numara si "Carta Europei" din 1943 dar si planul de "Colaborare germano-franceza si colaborare europeana" din acelasi an etc. Deoarece aspectele tehnice si expertizele unificarii Europei au primat asupra simplei propagande dusmanoase national socialiste, nu cred ca putem intelege astazi Europa fara a cunoaste si mecanismul integrarii dincolo de aspiratii primare de unificare”.

CORECTPolitics


>> Christopher Story: The European Union Collective - Enemy of its Member States

The European Union is a strategic deception op. Masquerading as a means of institutionalising 'cooperation', it has been more accurately described by the cynical former President Mikhail Gorbachev as 'the new European Soviet'. Far from primarily representing a vehicle for furthering the various interests of its members, the European Union is in reality a Political Collective – modelled along classically Leninist lines. Its Member States have collectivised most of their interests in perpetuity – a collective act of revolutionary madness, since the EU’s real purpose is to strip European countries of their residual political, social and economic independence and sovereignty, and to control and absorb them within itself. It is indeed 'the enemy of its Member States'. The time has long since come for exposure of this corrupt collectivist geopolitical menace, and Christopher Story's book does just that. The book is divided into two main sections: Part 1, entitled 'Europe from the Atlantic to Vladivostok', provides a detailed analysis of the secret continuing Soviet Leninist strategic deception plan to achieve 'irreversible' hegemony over a 'single political space' from the Atlantic to the Pacific, using the European Union as one of the primary instruments for this purpose; and Part 2, entitled 'Europe from the Atlantic to the Urals', exposes the continuity of the parallel Pan-German strategy to achieve political and economic hegemony ('lebensraum') using the European Union as a mask. Mr Story shows that there has never been any discontinuity of either the Soviet or the Pan-German strategy. Russia and Germany have secret accords and function together in pursuit of their common, overt geopolitical objectives; but fundamentally, these two Great Powers are really at loggerheads. Although Germany has been extensively penetrated by Communists at the very highest levels, covert Soviet and German objectives actually diverge. The European Union Collective reveals the probably messy outcome of this always problematical 'marriage of geopolitical convenience'. Russia, Germany and France participate in a Trilateral Commission (no relation), which was formerly chaired by Jacques Chirac before he became President of France. It is partly though this mechanism that Moscow is in a position to maximise the potential of its comprehensive penetration of the European Union.

>> The European Union Collective - Enemy of its Member States (text, .PDF)



>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( II, III-IV, V, VI-VII )

Amanta SUE ?

Am niste prieteni care au stans ceva bani ( obtinuti prin munca grea, inclusiv in trei schimburi ) si i-au depus la FNI.

A urmat prabusirea fondului ,prietenii mei pierzandu-si agoniseala de o viata.

De atunci sotia a luat-o putin razna fiind convinsa ca sotul a cheltuit banii cu o amanta , repetandu-i acest lucru la nesfarsit . Sarmanul sot nu mai stie ce sa faca….

Daca ne gandim ca Romania are in acest an cea mai mare recolta de cereale din ultimii zeci de ani si ca avem cel mai mare export din istorie urmeaza logic intrebarea : ce face conducerea Romaniei cu banii obtinuti ?

Pe de alta parte , TVA-ul marit la 24% nu se ramburseaza la termenul fixat de fisc, , pe sosele au inceput iar sa fie vanati conducatorii auto aplicandu-se amenzi imense ( numai ieri am auzit acest lucru de la 3 persoane care au calatorit pe E60 si E85 ).

Nu ne mai ramane decat sa tragem concluzia ca Boc si Basescu au o amanta cu care cheltuiesc banii nostri . Amanta Sue….

Prioritate de dreapta: Titu Maiorescu - "formele fără fond"

Prioritate de dreapta: Titu Maiorescu - "formele fără fond": Capitolul IV. TITU MAIORESCU ŞI CRIZA „FORMELOR FÃRÃ FOND" http://ebooks.unibuc.ro/Sociologie/henri/6.htm Titu Maiorescu, teoreticia...

Titu Maiorescu - "formele fără fond"

Capitolul IV. TITU MAIORESCU ŞI CRIZA „FORMELOR FÃRÃ FOND"

http://ebooks.unibuc.ro/Sociologie/henri/6.htm

Titu Maiorescu, teoreticianul problemei „formelor fãrã fond"

La un cu totul alt nivel, atât teoretic cât şi ca eficienţã, a fost însã atitudinea lui Titu Maiorescu, care a reuşit sã domine viaţa noastrã socialã din dublul punct de vedere al vieţii intelectuale cât şi al celui politic. Împotriva concepţiilor „liberale", a euforiei celor care reuşiserã sã creeze o Românie modernã prin seria de legi şi de instituţii atât de frumos înfãţişate... pe hârtie! s-a ridicat Titu Maiorescu (1840-1917). Crescut la şcolile germane, a avut de la început o atitudine criticã necruţãtoare faţã de întreaga noastrã viaţã socialã, politicã şi literarã, având curajul sã se opunã unei serii de „opinii" care la acea vreme erau socotite sacrosante, precum de pildã împotriva „şcolii latiniste", împotriva modului cum se fãcea critica literarã, judecându-se valoarea operelor dupã alte criterii decât cele ale esteticei, teorie vizând în special problema chipului în care fusese efectuatã modernizarea ţãrii, punând în discuţie teoria „formelor fãrã fond", de fapt o teorie „sociologicã" propriu-zisã asupra cãreia deci ne vom opri mai insistent.

Dupã cum e bine ştiut, Maiorescu avea un deosebit dar de organizare de cercuri, de grupãri diverse, unele „culturale", cum a fost de pildã „Junimea", cu organul ei de imens prestigiu Convorbiri literare, altele de caracter militant politic precum cel „junimist" conservator.

Nu e locul sã ne oprim prea mult asupra acestor diverse activitãţi ale lui Maiorescu,^[3] dar cei din generaţia mea ne dãm seama cât de copleşitoare a fost personalitatea acestui om de culturã, prin faptul cã am putut cunoaşte o serie de alţi mari profesori - precum Simion Mehedinţi, Rãdulescu Pogoneanu, Ion Petrovici - crescuţi la şcoala Maiorescu, care prin tot felul lor de a se înfãţişa la catedrã, cu o riguroasã punctualitate, cu un anume mod de vestimentaţie şi mai ales cu o anumitã prestanţã magistralã şi un fel de a rosti prelegerile într-o limbã impecabil de corectã, cu gesturi amãnunţit de studiate, toate fiind copii ale felului cum se arãta în public Titu Maiorescu.^[4]

Ca gânditor social, creator de curent de gândire social-politicã, Maiorescu nu are rival, ca importanţã culturalã, în toatã viaţa noastrã socialã din a doua jumãtate a veacului trecut. Ceea ce nu înseamnã cã nu a avut şi el anume lipsuri, care nu îi scad însã meritul de a fi un creator original în probleme de „aculturaţie" prin teoriile sale.

Încã din 1868, Maiorescu intrã aşadar în polemicã cu epoca sa, susţinând cã România „pânã la începutul secolului XlX era încã cufundatã în barbaria orientalã; abia pe la 1820 societatea românã începe a se trezi din letargia ei, fiind apucatã abia atunci de mişcarea contagioasã prin care ideile revoluţiei franceze au strãbãtut pânã la extremitãţile geografice ale Europei. Atrasã de luminã, junimea noastrã întreprinsese acea emigrare extraordinarã spre fântânile ştiinţei din Franţa şi din Germania care pânã astãzi a mers tot crescând şi care a dat, mai ales României libere, parte din lustrul societãţilor strãine. Din nenorocire, numai lustrul din afarã, cãci, nepregãtiţi cum erau şi cum erau tinerii noştri, uimiţi de fenomenele mãreţe ale culturii moderne, ei se pãtrunseserã numai de efecte, dar nu pãtrunseserã pânã la cauze; vãzuserã numai formele de deasupra ale civilizaţiunii, dar nu întrevãzuserã fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme şi fãrã a cãror preexistenţã ele nici nu ar fi putut exista. Şi astfel, mãrginiţi într-o superficialitate fatalã, cu mintea şi cu inima aprinse de un foc prea uşor, tinerii români se întorceau şi se întorc în patria lor cu hotãrârea de a imita şi a reproduce aparenţele culturii apusene, cu încrederea cã în modul cel mai grãbit vor şi realiza îndatã literatura, ştiinţa, arta frumoasã şi, mai înainte de toate, libertatea, într-un stat modern. Şi aşa de des au repetat acele iluzii juvenile încât au produs acum o direcţie puternicã ce apucã, cu tãrie egalã, pe cei tineri şi pe cei bãtrâni..." „dând astfel naştere unui curent general, la o credinţã optimistã cã aproape totul s-a fãcut bine." „Dacã te îndoieşti de libertate, îţi prezintã hârtia pe care e tipãritã constituţia românã" etc.

Titu Maiorescu explicã fenomenul social şi prin „vanitatea" celor care, afirmând cã se trag direct de la Traian, „vor sã arate cã şi noi suntem egali în civilizaţiune". Aşa se explicã „viţiul de care este molipsitã viaţa noastrã publicã, adicã lipsa de orice fundament solid pentru formele din afarã ce le tot primim". Cauza ar fi deci „o rãtãcire totalã a judecãţii", care ne face ca înainte de a avea un partid politic, care sã simtã trebuinţa unui organ, un public iubitor de ştiinţã, care sã aibã nevoie de lecturã, noi am fundat jurnale prestigioase şi reviste literare"^[5] … „înainte de a avea învãţãtori sãteşti, am fãcut şcoli pentru sate şi înainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii şi universitãţi" şi tot astfel atenee, asociaţii de culturã, Academie Românã, conservator de muzicã, şcoli de belle arte, care în realitate sunt toate producţii moarte, pretenţii fãrã fundament, stafii fãrã trup, iluzii fãrã adevãr. Astfel, cultura claselor mai înalte ale românilor este nulã şi fãrã valoare şi abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc. Singura clasã realã la noi este ţãranul român şi realitatea lui este suferinţa sub care suspinã de fantasmagoriile claselor superioare, cãci din sudoarea lui zilnicã se scot mijloacele materiale pentru susţinerea edificiului fictiv ce-l numim culturã românã".

„Ca sã mai trãim în modul acesta este cu neputinţã". „Plângerea poporului de jos şi ridicolul plebei de sus au ajuns la culme".

Dar aceasta nu este decât un aspect al lucrurilor, cãci „pe de altã parte, prin înlesnirea comunicãrilor, vine acum însãşi cultura occidentalã la noi, fiindcã noi nu am ştiut sã mergem înaintea ei. Sub a ei luminã biruitoare, va deveni manifest tot artificiul şi toatã caricatura civilizaţiunii noastre, şi formele deşarte cu care ne-am îngâmfat pânã acum îşi vor rãzbuna, atrãgând cu lãcomie fondul solid din inima strãinã".

Pânã va veni însã aceastã civilizaţie serioasã, e mai bine sã rãmânem fãrã şcoli, decât cu şcoli rele etc., trebuie sã înlãturãm mediocritãţile, „cãci dacã facem alt fel, atunci producem un şir de forme ce sunt silite a exista un timp mai mult sau mai puţin lung, fãrã fondul lor propriu". „Aceste forme, discreditându-se cu totul în opinia noastrã publicã, întârziind chiar fondul ce, neatârnat de ele, s-ar putea produce în viitor şi care atunci s-ar putea sfii sã se îmbrace în vestmântul lor dispreţuit". Ceea ce îl supãrã pe Maiorescu este deci nu atât greşeala fãcutã, cât perseverenţa în ea. Formele astãzi goale, trebuiesc prefãcute în realitãţi vii. De aci necesitatea criticii.^[6]

Avem astfel o teorie de sociologie a culturii, deşi formulatã confuz, alcãtuitã fiind dintr-un şir de afirmaţii nelegate între ele, deseori aflate în contrazicere şi având în plus defectul de a pleda pentru un scop imprecis.

Mai întâi, avem afirmaţia cã „formele" sociale se nasc atunci când au la bazã rãdãcini sociale de adânc. Totuşi, aceste forme se pot imita chiar în lipsa oricãrui fond. Astfel, formele introduse la noi, nu numai culturale, ci şi politice („libertatea") sunt rezultatul unui proces de imitaţie.^[7] Mecanismul acestei imitaţii este însã de naturã psihologicã, datoritã prestigiului ideilor revoluţiei franceze „care strãbat pânã în marginile geografice ale Europei" (fãrã sã dea totuşi, pretutindeni, naştere unor forme fãrã fond; n.n.) la noi intrând în cauzã şi nepregãtirea intelectualã a tineretului nostru şi, pe de altã parte, „vanitatea" celor ce se socotesc nepoţii lui Traian, Maiorescu având desigur în vedere şcoala ardeleanã cu latinismul ei exagerat. Însã nu transilvãnenii sunt cei care au introdus formele goale liberale, tinerii munteni fiind fãptaşii ei, şi aceştia nu invocã pe divul Traian. Referirea la tineretul crescut în şcoli franceze „neserioase", iar nu în şcolile „serioase" ale Germaniei, este vãditã.

Explicaţia procesului de imitaţie este astfel sumar expediatã, printr-o explicare pur psihologistã; scãpând determinismului social, hazardul a fãcut ca o tinerime neserioasã sã existe în ţarã şi, în ciuda realitãţilor sociale, sã imite occidentul. Maiorescu e departe de a sesiza adevãrul cã liberalizarea noastrã era impusã nu numai prin hotãrâri internaţionale, ci cã era o condiţie sine qua non a însãşi existenţei statului nostru. În plus, el nu ştia (şi pentru a fi drepţi, nici nu avea de unde şti) cã procesele de imitaţie socialã au loc în anume condiţii istorice, studiate azi, adâncit, de toţi cei care se ocupã cu probleme de „aculturaţie", adicã de contact între douã culturi deosebite, totuşi, pe un fond comun de realitãţi social-economice, supuse unor legi obiective, nicidecum pe hazardul unei „tinerimi" superficiale.

Ceea ce mai ales îl supãra pe Maiorescu era cã imitaţia fusese realizatã în mod neserios. Dar aceasta implicã consecinţa cã s-ar fi putut face şi serios, fãrã însã ca Maiorescu sã ne spunã în ce mod s-ar fi putut face „în mod serios" liberalizarea ţãrii, astfel ca procesul de pãtrundere a capitalismului sã se desfãşoare în condiţii optime.

Soluţia de a nu deschide şcoli înainte de a avea învãţãtori şi profesori, cuprindea în sine un cerc vicios; paradoxal, pentru acest profesionist al logicei, cãci şcoli fãrã profesori nu pot fi întemeiate, dar nici profesori fãrã de şcoli nu se pot forma. Tot în acelaşi sistem de cerc vicios se aflã prinsã ideea lui Maiorescu de a aştepta sã ai lectori, ca sã publici cãrţi şi reviste, sã ai muzicanţi înainte de a forma academii de învãţãmânt muzical etc., etc. Cu atât mai mult, e greu de admis cã s-ar fi putut aştepta sã se nascã în ţarã libertãţile şi apoi sã se instituie Constituţia liberalã, dat fiind cã o libertate cetãţeneascã nu poate fiinţa decât încadratã în forme legale, forma şi fondul nefiind în acest caz decât unul şi acelaşi fenomen, forma determinând fondul în egalã mãsurã în care îl îmbracã.

Dar Maiorescu ridicã şi problema privitoare la structura noastrã de clase sociale; dupã el, cultura introdusã de tineretul nostru imitator al Apusului, ar fi cultura unei „plebe de sus", fãrã sã ni se spunã ce anume trebuie sã înţelegem prin aceastã „plebe de sus", mai ales conceputã fiind ea ca opusã unei „ţãrãnimi care trãieşte în suferinţã şi pe spinarea cãreia se ridicã întreg edificiul structural şi suprastructural al ţãrii. Ceea ce, desigur era o constatare justã, dar cu totul strãinã de problema imitaţiei formale, fãrã de fond. Lipsitã de o analizã adâncitã a realitãţilor noastre sociale, invocarea suferinţelor ţãrãneşti capãtã astfel un caracter demagogic.

Ce este însã mai curios e felul în care Maiorescu vede viitorul ţãrii. El admite cã va veni o vreme când cultura apuseanã cea serioasã, „va veni" în ţarã la noi, fãrã sã ni se spunã pe ce cale şi în ce mod se va introduce la noi „fondul" de temelie. Se teme însã cã acest fond nu va putea îmbrãca formele potrivit lui, de vreme ce acestea se vor fi discreditat între timp în opinia noastrã publicã. Din nou, o reducere a proceselor sociale la sfera „opiniei", a psihologiei, deci a unei concepţii „idealist istorice" de caracter rudimentar.

Cu toate acestea, oricât de imprecis ar fi formulatã sociologia culturii de cãtre Maiorescu, nu este mai puţin adevãrat cã ea a impresionat la vremea sa, punând în dezbatere o problemã de istorie socialã care va da mult de gândit, în continuare, sociologilor noştri.