Simulanţi
joi, 7 noiembrie 2013
miercuri, 6 noiembrie 2013
Ilie Şerbănescu: Până la urmă, măgarul amăgit cu desaga de paie a murit!
Prioritate de Dreapta
Returnările dispuse de Bruxelles pentru nereguli în accesarea unor fonduri europene – indiferent cui le sunt imputabile (celor ce au întocmit programele, celor ce le-au aprobat ori Comisiei care a inventat ceva ca motiv să nu le deconteze) – nu ar trebui să fie incluse la plată în buget cu ochii închişi.
Nici chiar dacă ar fi vorba doar de vreo doi lei, deşi e vorba de peste 1 miliard de euro , o sumă imensă pentru bietul buget al României şi care pur şi simplu anulează jumătate din atragerile de fonduri europene cu care se laudă guvernul Ponta în acest an. Nu cu ochii închişi, pentru că aşa-zisele fonduri europene constituie singurul element pe care până şi cei mai înfocaţi „europartizani” îl pot prezenta ca un activ al apartenenţei României la UE. Acest unic element de activ este total ridiculizat de lista lungă şi greu atârnătoare din pasiv: deteriorarea gravă a conturilor comerciale şi de plăţi; creşterea fabuloasă a îndatorării externe pentru nimic; alinierea preţurilor la nivelurile din Vestul Europei dar îndepărtarea salariilor de nivelurile din Occident, cu consecinţa dramatică a măririi (şi nu reducerii) decalajelor şi diferenţelor dintre standardele de viaţă; pierderea controlului naţional asupra economiei şi sectorului financiar-bancar şi transformarea ţării într-o anexă de consum de tip colonial în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE. Oficial nu se fac asemenea bilanţuri activ/pasiv. Si nu este de mirare căci s-ar pune în lumină eşecul şi nu succesul apartenenţei la UE. Se fac numai bilanţuri ridicole în care fondurile europene sunt contrapuse doar cotiziţiei României către UE, şi asta pentru a dovedi că România se alege din partea UE cu ceva mai mult decât transferă acesteia.
De fapt, fondurile europene reprezintă un fel de desagă cu ovăz plimbată prin faţa animalului de povară ca în povestea cu măgarul pus să trudească dându-i-se pe la nas cu un snop de paie la care nu poate ajunge. Numai incapacitatea măgarului românesc de a ajunge la desagă ar explica „absorbţia redusă”, prilej permanent de culpabilizare a coloniei încă numită România, mereu vinovată în faţa centrului bun samaritean! Fondurile europene sunt tot agitate ca marele avantaj al apartenenţei la UE – de altfel, repetăm, unicul descoperit de înşişi partizanii acestei apartenenţe! – dar nimeni, absolut nimeni nu s-a apucat să calculeze cât „costă” de fapt aceste fonduri. Se spune că sunt gratis. Deşi de bani gratis în istorie nu s-a auzit! Destinaţiile sectoriale sunt prestabilite şi neschimbabile, iar acordările sunt condiţionate de achiziţii de la donator. Si o adevarată armată de birocraţi se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare. Doar cu miile de oameni implicaţi, mult mai bine plătiţi decât restul birocraţiilor, se cheltuie mult mai mult decât fondurile europene alocate, nemaivorbind de cele care ajung să fie atrase efectiv în practică! Să nu uităm că, tot pus să tragă poveri fără să şi mănânce, măgarul din poveste în cele din urmă a murit!
Fondurile europene sunt tot agitate ca marele avantaj al apartenenţei la UE – de altfel, repetăm, unicul descoperit de înşişi partizanii acestei apartenenţe! – dar nimeni, absolut nimeni nu s-a apucat să calculeze cât „costă” de fapt aceste fonduri. Se spune că sunt gratis. Deşi de bani gratis în istorie nu s-a auzit! Destinaţiile sectoriale sunt prestabilite şi neschimbabile, iar acordările sunt condiţionate de achiziţii de la donator. Si o adevarată armată de birocraţi se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare.Income Magazine:
Returnările dispuse de Bruxelles pentru nereguli în accesarea unor fonduri europene – indiferent cui le sunt imputabile (celor ce au întocmit programele, celor ce le-au aprobat ori Comisiei care a inventat ceva ca motiv să nu le deconteze) – nu ar trebui să fie incluse la plată în buget cu ochii închişi.
Nici chiar dacă ar fi vorba doar de vreo doi lei, deşi e vorba de peste 1 miliard de euro , o sumă imensă pentru bietul buget al României şi care pur şi simplu anulează jumătate din atragerile de fonduri europene cu care se laudă guvernul Ponta în acest an. Nu cu ochii închişi, pentru că aşa-zisele fonduri europene constituie singurul element pe care până şi cei mai înfocaţi „europartizani” îl pot prezenta ca un activ al apartenenţei României la UE. Acest unic element de activ este total ridiculizat de lista lungă şi greu atârnătoare din pasiv: deteriorarea gravă a conturilor comerciale şi de plăţi; creşterea fabuloasă a îndatorării externe pentru nimic; alinierea preţurilor la nivelurile din Vestul Europei dar îndepărtarea salariilor de nivelurile din Occident, cu consecinţa dramatică a măririi (şi nu reducerii) decalajelor şi diferenţelor dintre standardele de viaţă; pierderea controlului naţional asupra economiei şi sectorului financiar-bancar şi transformarea ţării într-o anexă de consum de tip colonial în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE. Oficial nu se fac asemenea bilanţuri activ/pasiv. Si nu este de mirare căci s-ar pune în lumină eşecul şi nu succesul apartenenţei la UE. Se fac numai bilanţuri ridicole în care fondurile europene sunt contrapuse doar cotiziţiei României către UE, şi asta pentru a dovedi că România se alege din partea UE cu ceva mai mult decât transferă acesteia.
De fapt, fondurile europene reprezintă un fel de desagă cu ovăz plimbată prin faţa animalului de povară ca în povestea cu măgarul pus să trudească dându-i-se pe la nas cu un snop de paie la care nu poate ajunge. Numai incapacitatea măgarului românesc de a ajunge la desagă ar explica „absorbţia redusă”, prilej permanent de culpabilizare a coloniei încă numită România, mereu vinovată în faţa centrului bun samaritean! Fondurile europene sunt tot agitate ca marele avantaj al apartenenţei la UE – de altfel, repetăm, unicul descoperit de înşişi partizanii acestei apartenenţe! – dar nimeni, absolut nimeni nu s-a apucat să calculeze cât „costă” de fapt aceste fonduri. Se spune că sunt gratis. Deşi de bani gratis în istorie nu s-a auzit! Destinaţiile sectoriale sunt prestabilite şi neschimbabile, iar acordările sunt condiţionate de achiziţii de la donator. Si o adevarată armată de birocraţi se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare. Doar cu miile de oameni implicaţi, mult mai bine plătiţi decât restul birocraţiilor, se cheltuie mult mai mult decât fondurile europene alocate, nemaivorbind de cele care ajung să fie atrase efectiv în practică! Să nu uităm că, tot pus să tragă poveri fără să şi mănânce, măgarul din poveste în cele din urmă a murit!
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
Păcală: "Ete, al dracului măgar... taman când îl obişnuisem să nu mai mănânce, îşi găsi să moară !"
luni, 4 noiembrie 2013
Comunitarismul şi planul său pentru societate
Traducerea articolului de la NewsReload (Communitarianism & Its Plan for Society).
Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".
Teoria
prezentată aici - comunitarismul - susţine că atât capitalismul cât şi
comunismul au fost două stagii temporare, necesare şi aflate în conflict
reciproc, din evoluţia socială a omenirii. Din ciocnirea celor două se
presupune că va rezulta o sinteză fericită, momentul fiind acela când
întreaga lume se va prăbuşi în haos iar toate părţile din diversele
conflicte se vor preda unei singure ideologii. Comunitarismul pretinde
să fie acea sinteză finală din dialectica hegeliano-marxistă.
Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.
Supraveghetorii
Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).
O mare parte a bazei ideologice a agendei UE poate fi găsită în lucrările contelui R.N. Coudenhove Kalergi, privit în mod îndreptăţit de către mulţi ca fiind "naşul" Uniunii Europene. A început cu publicarea manifestului său Paneuropa
(1923) care prezenta ideea unui Stat European unificat. El este cel
care a sugerat ca imnul lui Beethoven să devină imnul "naţional" al UE
şi cel care a jucat un rol important în desemnarea logo-ului UE cu cele
12 stele simbolizând cele 12 triburi ale Israelului. Contele Kalergi a
menţionat în autobiografia sa că a fost finanţat de familia Rothschild
iar din SUA de Paul Warburg şi de Bernard Baruch.(1)
Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.
Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.
Rolul cămătăriei
Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.
Subminarea culturii
Acest
proces comunitarist mai ruinează şi cultura naţională şi regională,
incluzând literatura şi arta, după cum subminează, de asemenea, familia
şi moralitatea.
Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.
Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.
Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.
Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.
De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).
Dacă comunismul a definit dictatura proletariatului, comunitarismul este o dictatură a comunităţii. Este numit următorul pas, stadiul mai avansat al evoluţiei societăţii umane. După cum a notat Václav Klaus, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Cehe, "Nu numai că retrogradează individualismul pe o poziţie de subordonare, ci îi este ostil, pe faţă. Este o ideologie a 'societăţii civile' care nu este decat o variantă a post-marxismului colectivist".
 |
Obama citind Lumea Post Americană (The Post American World),
scrisă de comunitaristul Fareed Zakaria
|
Bineînţeles că nu este nicio sinteză. Comunitarismul este în realitate doar o altă formă de comunism, servită cu un alt sos, astfel încât să mulţumească gusturile moderne. Este, de asemenea, un alt mod de a prezenta comunismul, care este în mod intrinsec diabolic, după cum a scris şi Papa Pius XI în Divini Redemptoris (1937), ca fiind egalul capitalismul, care nu este în mod intrinsec diabolic. Ultimii doi Papi au răspândit şi ei acest mit, că cele două sisteme sunt la fel de rele, semănând confuzie în rândurile credincioşilor catolici. Mulţi conservatori şi traditionalişti catolici au fost păcăliţi de această viclenie. Câştigătorul este, bineînţeles, comunitarismul şi toate variantele socialiste care duc la el sau îl susţin.
Supraveghetorii
Acesta pare că este vechiul plan de bătaie, adaptat într-o nouă formă, de obţinere a dominaţiei mondiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, care este o realizare parţială a acestui plan universal, "generalii" acestei lupte false dintre comunism şi capitalism sunt recrutaţi din societăţile secrete şi frăţiile Europei, ce pot fi toate grupate sub desemnarea metaforică de Illuminati (Philip Jones).
 |
| Succesorul lui Kalergi la conducerea Uniunii Paneuropene
a fost discipolul său Otto von Habsburg,
care apare fotografiat citind cartea lui Kalergi.
|
Viziunea Contelui Kalergi a fost o Europă controlată de un grup mic format din vârfurile plutocraţiei Europei. De fapt, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, dinamica majoră din spatele grupului nu a venit dinspre latura europeană ci dinspre ţărmurile estice ale familiilor "establishmentului", cum ar fi Rockefeller, Harriman, Morgan, Dulles şi Bush.
Scopul a fost să se promoveze "libertatea" fără limite în scopul propriilor lor interese – libertatea de a înşfăca şi a jefui toate resursele lumii. Aceasta este ceea ce se numeşte azi globalizarea deplină a pieţelor internaţionale. Proiectul este susţinut de către organizaţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi ONU.
Rolul cămătăriei
Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor. Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem.
Subminarea culturii
 |
| Mass-media oferă sprijin total corupţiei culturale |
Aceasta s-a obţinut printr-un program diabolic de distorsionare a culturii, promovând genuri subversive şi degradante ale muzicii, forme tot mai degradante şi mai perverse de pornografie, un teatru şi un cinema care distorsionează realitatea, arătând un ideal răsturnat şi corupt faţă de ceea ce este natural şi moral.
Homosexualitatea este promovată pentru a distruge modelul căsătoriei conform legilor firii, fiind încurajată orice formă de decadenţă.
Pe scurt, cultura sănătoasă a oamenilor, bazată pe legea lui Dumnezeu şi dezvoltată de civilizaţia creştină, este înlocuită cu forme universale de distracţie, promovate pentru a inocula revoluţia şi perversiunea în masă.
Staruri rock cu înfăţişare satanică şi vedete de cinema, mame nemăritate, lipsite de sfială şi imorale-afişat, sunt intens promovate de media şi sunt prezentate drept modele pentru tineret. Această subminare şi subversiune a culturii promovată în mod deschis şi încurajată de media este controlată tot de plutocraţia comunitaristă, chitită pe centralizarea şi uniformizarea fiecărui aspect al societăţii.
1. Citiţi mai multe despre conte, şi despre legăturile succesorului său, recent-decedatul Otto von Habsburg, în articolul Societăţii Mont-Pelerin, The Synarchy. 2. The EU Communitarian Agenda, 9-24-2009http://www.traditioninaction.
* * *
De citit şi "Scaunul cu trei picioare":
Acesta nu este chiar Comunism.
Cu siguranţă nu este Capitalism american.
Este (să sune trompetele) comunitarismul ! A Treia Cale ! Care schimbă totul, exact aşa cum promite lozinca preşedintelui american (CHANGE).
-
Riddick spunea...
-
"Economiştii desemnaţi au avut nevoie mai întâi să structureze o
putere financiară ilegitimă, fără niciun mandat public, care îşi trage
puterea din cămătărie şi din capitalismul distorsionat al monopolurilor.
Au făcut acest lucru, bineînţeles, cu sisteme puternic centralizate cum
ar fi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Printre
importantele surse ale marii puteri în secolele 20 şi 21 este marele
capital, şi rădăcina lui, o cămătărie imorală şi ilicită, adică
manipularea economiei în direcţia împrumuturilor de bani la rate
disproporţionate ale dobânzilor.
Philip Jones ne dă un exemplu: "Prin anii 1980 băncile şi cei care împrumutau bani se pare că se buluceau să facă împrumuturi. Acum, dacă încercăm să căutam un creditor ni se spune că banii sunt ceva rar. De ce banii sunt rari ? Pentru că aceeaşi oameni care înainte erau doritori să dea bani cu împrumut, acum n-o mai fac în acelaşi mod. Ci prin condiţii care au făcut ca milioane de oameni să fie ademeniţi să-şi cedeze libertatea pentru promisiunea unei noi case, maşini, bucătării sau băi.
"Apoi, la timpul potrivit – adică, tocmai acum - încep să ceară rambursarea creditelor restante, să manipuleze preţurile, să crească ratele dobânzilor, distrugând în acest proces locuri de muncă şi unităţi de producţie. Apoi, cu oamenii înfricoşaţi de incertitudinea asigurării existenţei, şi îngroziţi de ceea ce ar putea aduce viitorul, cerând în mod naiv ca ceva să fie făcut, vin cu ceea ce au planificat cu mult timp înainte: mai multă centralizare a deţinerii de bănci, fuziuni stat-privat prin pachete de acţiuni cumpărate de guvern, şi apelul la uniformizare şi la adoptarea unei monede unice nu numai pentru Europa, ci pentru întrega planetă. (2)
Care este rezultatul ? Clasa de mijloc este atât de afectată de această situaţie încât baza sa economică de putere nu mai există. Acesta este modalitatea prin care nivelarea socialistă pătrunde în sistem."
* * *
Care clasă de mijloc ?
Doar un element retoric, slab reprezentat "sociologic" (iar când apare, apare mai ales ca anexă-subprodus a cleptocraţiei "de tranziţie").
Ideea că în actualele condiţii, cineva ar putea să împingă societatea românească spre un model care presupune, admite şi generează crearea unei clase de mijloc este, desigur, sublimă, poate fi admirată, ne putem extazia în faţa minunatelor ei consecinţe, dar nu se bazează pe nimic! Pentru că, nimic din societatea actuală: oameni, condiţii, structuri economice, sociale şi politice nu numai că nu favorizează apariţia unei clase de mijloc, dimpotrivă, blochează şi cea mai firavă tendinţă de mişcare în această direcţie.
Aşa că, mă întorc şi întreb din nou: Care clasă de mijloc? Poate aceea de la tramvaie, care exista odată între a I-a şi a III-a!
http://riddickro.blogspot.ro/2013/10/care-clasa-de-mijloc.html
-
18:48
-
Crystal Clear spunea...
-
Sigur, aici e buba cea mare !
Cenzura Internetului prin "privatizarea" sa
Prioritate de Dreapta
LEAKED: The Internet [as it exists today] Must Go
John Wooley:
In 2012, I was dispatched to help the big ISPs to figure out how to
sell their vision for a "faster", "cleaner" internet. Six months later I
produced this report -- and leaked it to the world. Learn more and take
action: www.theinternetmustgo.com
Also, I'm looking for a job -- any leads would be appreciated, thank you.
Also, I'm looking for a job -- any leads would be appreciated, thank you.
(ISP = Internet Service Provider)
Un comentariu :
-
Riddick spunea...
-
Cum arăta prima pagină de World Wide Web (Internet)
http://riddickro.blogspot.ro/2013/04/primul-site-web-reanimat.html
Official Trailer for LEAKED: The Internet Must Go
http://www.youtube.com/watch?v=YNvYUwY2RpY
duminică, 3 noiembrie 2013
De ce se omoară între ei pe Dreapta ?
Prioritate de Dreapta
"Vorbesc de unitatea dreptei, cu parere de rau o spun, ipocrit, unii care pana mai ieri, alataieri se straduiau sa franjureze si sa destrame partidul asta. Noi suntem iertatori.
Ii dorim pe toti, impreuna, si va garantez ca vom fi impreuna (...) Ne unim cu unul care a stat in casa mea pana azi si cand a vrut sa-mi ia nevasta, l-am prins si l-am dat afara si tot eu sunt de vina?". Declaratia ii apartine lui Vasile Blaga. Teoretic, liderul Opozitiei. Referirea era la "oamenii lui Basescu", tot in opozitie si ei.
Ea vine dupa alte serii de atacuri intre PDL si "fratii mai mici", mult mai mici de la Forta Civica si Miscarea Populara. Bine, PDL are si un altfel de frate, caruia nu-i poti spune mai mic si, ca sa fim sinceri, nici macar frate, Traian Basescu, cel care a si pornit seria, printr-un croseu in falca lui Predoiu, prezidentiabilul democrat-liberalilor.
De ce se bat intre ei? In primul rand, din orgoliu. Un Vasile Blaga umilit si pus la colt atatia ani de Traian Basescu cu greu poate sa se impace cu incercarile presedintelui de a ramane "jupan" peste PDL sau cu loviturile acestuia. Iar un Traian Basescu care, practic, i-a creat ca lideri politici importanti pe toti, absolut toti cei care il reneaga acum, nu poate uita nici el umilinta de a fi dat la o parte.
In al doilea rand, e vorba de sansa politica. De putere. Pentru ca daca se rupe USL, si candidatul partidului lui Basescu, oricum s-ar numi acesta, si candidatul PDL, risca sa nu intre in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. Cum candidatul PSD n-ar avea cum sa rateze calificarea in finala, ei pot spera doar la o prabusire a lui Antonescu.
Ratezi turul al doilea, ba chiar cu un scor rusinos, s-ar putea sa insemne o palma pentru tine daca ai candidat, sau pentru principalul tau sustinator, fie ca se numeste Vasile Blaga, fie ca se numeste Traian Basescu.
Desigur, cea mai logica solutie, mai ales daca se rupe USL, ar fi un candidat comun PDL plus partidul (partidele) basesciene. Lupta e tocmai aici - al cui sa fie? Al lui Basescu (MRU sau altcineva) sau al lui Blaga (Predoiu). Daca ai lui Basescu merg atat de prost inainte si la europarlamentare, aproape sigur vor fi siliti sa mearga pe mana candidatului PDL.
Oricum, la ora asta PDL castiga. Asta desi ar fi trebuit sa fie exact invers. Si Forta Civica si Miscarea Populara aveau un camp liber pe care sa construiasca si un electorat mare de atras. Au esuat sa devina forte cu adevarat pentru ca n-au stiut sa fie altceva. Desi doldora de intelectuali, ambele au dovedit o uriasa lipsa intelectuala in a inchega si comunica ceva solid. Au facut nu un program pentru dreapta, ci pentru elita dreptei. Au uitat ca de dreapta poate fi si micul agricultor care-si vinde legumele, chiar si muncitorii sau pensionarii, pe care ei ii considera "alocati" din start PSD.
90% din subiectele despre care vorbesc oamenii astia sunt totale aiureli pentru omul simplu. Pe cine intereseaza ca nu-stiu-cine s-a aliat cu nu-stiu-care sau nu-stiu-ce definitie a statului de drept ori nu-stiu-ce lupte politice. Cui ii pasa de nu-stiu-ce declaratie spumoasa a vreunui presedinte, premier, senator despre altul, chiar daca face valuri pe televizoare? Pe cetateanul de rand il intereseaza sa aiba salarii, copiii sa invete in scoli bune, sa nu mai fie atat de multa mizerie, sa avem drumuri bune, sa nu fie tratat precum o vita in spitale, sa nu piarda zile la vreun ghiseu de stat, sa nu se mai fure de la stat in halul in care se fura, indiferent ca e la putere PSD, PDL, PNL, UDMR sau Partidul Spatial al Miraculoasei Renasteri Nationale.
Asta e ideea - cat timp PDL si micile sale copii ceva mai curate nu invata sa fie altceva, se vor razboi intre ei pe aceeasi mica, foarte mica bucata de placinta. De aia se omoara intre ei pe dreapta - pentru ca placinta e mica, ei sunt multi si flamanzi, iar spre alta placinta nu se pot gandi sa mearga.
Şi Forţa Civică şi Mişcarea Populară aveau un câmp liber pe care să construiască şi un electorat mare de atras. Au eşuat să devină forţe cu adevărat pentru că n-au ştiut să fie altceva. Deşi doldora de intelectuali, ambele au dovedit o uriaşă lipsă intelectuală în a închega şi comunica ceva solid. Au făcut nu un program pentru dreapta, ci pentru elita dreptei. Au uitat că de dreapta poate fi şi micul agricultor care-şi vinde legumele, chiar şi muncitorii sau pensionarii, pe care ei îi consideră "alocaţi" din start PSD.Ziare.com:
"Vorbesc de unitatea dreptei, cu parere de rau o spun, ipocrit, unii care pana mai ieri, alataieri se straduiau sa franjureze si sa destrame partidul asta. Noi suntem iertatori.
Ii dorim pe toti, impreuna, si va garantez ca vom fi impreuna (...) Ne unim cu unul care a stat in casa mea pana azi si cand a vrut sa-mi ia nevasta, l-am prins si l-am dat afara si tot eu sunt de vina?". Declaratia ii apartine lui Vasile Blaga. Teoretic, liderul Opozitiei. Referirea era la "oamenii lui Basescu", tot in opozitie si ei.
Ea vine dupa alte serii de atacuri intre PDL si "fratii mai mici", mult mai mici de la Forta Civica si Miscarea Populara. Bine, PDL are si un altfel de frate, caruia nu-i poti spune mai mic si, ca sa fim sinceri, nici macar frate, Traian Basescu, cel care a si pornit seria, printr-un croseu in falca lui Predoiu, prezidentiabilul democrat-liberalilor.
De ce se bat intre ei? In primul rand, din orgoliu. Un Vasile Blaga umilit si pus la colt atatia ani de Traian Basescu cu greu poate sa se impace cu incercarile presedintelui de a ramane "jupan" peste PDL sau cu loviturile acestuia. Iar un Traian Basescu care, practic, i-a creat ca lideri politici importanti pe toti, absolut toti cei care il reneaga acum, nu poate uita nici el umilinta de a fi dat la o parte.
In al doilea rand, e vorba de sansa politica. De putere. Pentru ca daca se rupe USL, si candidatul partidului lui Basescu, oricum s-ar numi acesta, si candidatul PDL, risca sa nu intre in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. Cum candidatul PSD n-ar avea cum sa rateze calificarea in finala, ei pot spera doar la o prabusire a lui Antonescu.
Ratezi turul al doilea, ba chiar cu un scor rusinos, s-ar putea sa insemne o palma pentru tine daca ai candidat, sau pentru principalul tau sustinator, fie ca se numeste Vasile Blaga, fie ca se numeste Traian Basescu.
Desigur, cea mai logica solutie, mai ales daca se rupe USL, ar fi un candidat comun PDL plus partidul (partidele) basesciene. Lupta e tocmai aici - al cui sa fie? Al lui Basescu (MRU sau altcineva) sau al lui Blaga (Predoiu). Daca ai lui Basescu merg atat de prost inainte si la europarlamentare, aproape sigur vor fi siliti sa mearga pe mana candidatului PDL.
Oricum, la ora asta PDL castiga. Asta desi ar fi trebuit sa fie exact invers. Si Forta Civica si Miscarea Populara aveau un camp liber pe care sa construiasca si un electorat mare de atras. Au esuat sa devina forte cu adevarat pentru ca n-au stiut sa fie altceva. Desi doldora de intelectuali, ambele au dovedit o uriasa lipsa intelectuala in a inchega si comunica ceva solid. Au facut nu un program pentru dreapta, ci pentru elita dreptei. Au uitat ca de dreapta poate fi si micul agricultor care-si vinde legumele, chiar si muncitorii sau pensionarii, pe care ei ii considera "alocati" din start PSD.
90% din subiectele despre care vorbesc oamenii astia sunt totale aiureli pentru omul simplu. Pe cine intereseaza ca nu-stiu-cine s-a aliat cu nu-stiu-care sau nu-stiu-ce definitie a statului de drept ori nu-stiu-ce lupte politice. Cui ii pasa de nu-stiu-ce declaratie spumoasa a vreunui presedinte, premier, senator despre altul, chiar daca face valuri pe televizoare? Pe cetateanul de rand il intereseaza sa aiba salarii, copiii sa invete in scoli bune, sa nu mai fie atat de multa mizerie, sa avem drumuri bune, sa nu fie tratat precum o vita in spitale, sa nu piarda zile la vreun ghiseu de stat, sa nu se mai fure de la stat in halul in care se fura, indiferent ca e la putere PSD, PDL, PNL, UDMR sau Partidul Spatial al Miraculoasei Renasteri Nationale.
Asta e ideea - cat timp PDL si micile sale copii ceva mai curate nu invata sa fie altceva, se vor razboi intre ei pe aceeasi mica, foarte mica bucata de placinta. De aia se omoara intre ei pe dreapta - pentru ca placinta e mica, ei sunt multi si flamanzi, iar spre alta placinta nu se pot gandi sa mearga.
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
Germania şi-l asumă în mod ostentativ pe Snowden, alături de Rusia
Prioritate de Dreapta
Deutsche Welle:
Edward Snowden vrea să vorbească cu guvernul german
Politicianul german ecologist Hans-Christian Ströbele s-a întâlnit la Moscova cu Edward Snowden, cel care a dezvăluit lumii întregi spionajul la scară mondială practicat de NSA. Snowden a trimis scrisori autorităților germane, cu care ar vrea să vorbească. Iar Berlinul pare dispus să-l asculte.
Dacă mesajul este că domnul Snowden vrea să ne furnizeze informații, atunci acceptăm cu plăcere, a fost prima reacție a ministrului federal de Interne, Hans-Peter Friedrich. Potrivit acestuia, executivul german ar fi recunoscător pentru lămuriri în cazul spionajului contra aliaților practicat de agenția americană.
Și social-democratul Thomas Oppermann, șef al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete, ar fi de acord. Dacă ar exista posibilitatea de a-l asculta pe Snowden fără a-l pune în pericol și fără a ruina total relația cu SUA, atunci ea ar trebui folosită, a declarat Oppermann prin Twitter.
GermanyWatch:
Spitfire List:
Deutsche Welle:
Edward Snowden vrea să vorbească cu guvernul german
Politicianul german ecologist Hans-Christian Ströbele s-a întâlnit la Moscova cu Edward Snowden, cel care a dezvăluit lumii întregi spionajul la scară mondială practicat de NSA. Snowden a trimis scrisori autorităților germane, cu care ar vrea să vorbească. Iar Berlinul pare dispus să-l asculte.
Dacă mesajul este că domnul Snowden vrea să ne furnizeze informații, atunci acceptăm cu plăcere, a fost prima reacție a ministrului federal de Interne, Hans-Peter Friedrich. Potrivit acestuia, executivul german ar fi recunoscător pentru lămuriri în cazul spionajului contra aliaților practicat de agenția americană.
Și social-democratul Thomas Oppermann, șef al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete, ar fi de acord. Dacă ar exista posibilitatea de a-l asculta pe Snowden fără a-l pune în pericol și fără a ruina total relația cu SUA, atunci ea ar trebui folosită, a declarat Oppermann prin Twitter.
GermanyWatch:
Spitfire List:
vineri, 1 noiembrie 2013
Despărţirea de Germania
Prioritate de Dreapta
BURSA:
[...] Cînd diferite voci, fie din cîmpul reflexiei teoretice asupra politicii, fie din cel al practicii, anunţau sfîrşitul erei "Atlantice" a Americii şi începutul celei "Pacifice", cetăţenii Europei, ca şi majoritatea politicienilor săi, erau preocupaţi fie de "războaiele" altora, (Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia etc), fie de celebrarea succeselor "construcţiei europene"! Nimeni nu a avut timp să-şi pună întrebarea: Ce însemnă, practic, despărţirea anunţată a Statelor Unite de Europa? Mai precis, de cine să se despartă? De Rusia? NU! Din perspectiva dinamicii geopolitice americane, Rusia nu înseamnă atît trecutul competiţiei din Europa, cît viitorul parteneriatului din Asia! Marea Britanie? Geopolitic, despărţirea a avut loc de mult, doar că nimeni nu a avut interesul să o trîmbiţeze. Marea Britanie, văzută de pe malul celălalt al Atlanticului, este de fapt "Mica Britanie" şi nu mai are nimic, dar absolut nimic!, de oferit Statelor Unite, din punct de vedere al proiecţiei de putere. "Europa Unită"? Pentru americani, ea este doar o ficţiune politică întreţinută artificial în viaţă, al cărei viitor sigur este doar unul: destrămarea! Cine mai rămîne atunci? Desigur, Germania! Singurul reper care contează, cu adevărat, pe harta cu care lucrează cei subjugaţi de rafinamentele geopoliticii! După încheierea războiului rece, însă, importanţa Germaniei ca nod al geopoliticii europene s-a epuizat. Ce ar mai putea urma? Fie un nou rol, fie ieşirea definitivă din scenă! Noul rol nu poate fi legat decît de relaţia cu Rusia şi de transformarea lentă, dar sigură!, a spaţiului european într-un condominion ruso-german. Toate liniile de forţă ale geopoliticii duc către această soluţie, şi înainte de toate, mariajul resurse-tehnologie. Este posibil ca această viziune, însă, să nu fie împărtăşită, întrutotul, de elitele germane, care au ceva mai multă "vechime" în studiul geopoliticii! Fără să refuze rolul în care a fost distribuită, alături de Rusia, Germania a dezvoltat, de mai bine de jumătate de secol, o consistentă dimensiune asiatică a politicii sale, începînd cu economia (comerţ, investiţii şi transfer de tehnologie), pentru a încheia cu relaţiile privilegiate stabilite în rîndul elitelor politice ale noilor actori globali, China şi celelalte state ale blocului BRICS. S-ar prea putea ca Germania să vrea mai mult decît i-a oferit America! Desigur, rămîne de văzut, după cum spune vorba englezului, dacă va putea să "mestece" o halcă mai mare! Cert este că supărările "telefonice" dintre Berlin şi Washington au mai mult de a face cu geopolitica, decît cu curiozitatea, justificată de altfel, a serviciilor de informaţii! Deocamdată, vorba lui Giraudoux, "Războiul Troiei nu va avea loc"; nici despărţirea de Germania!
BURSA:
[...] Cînd diferite voci, fie din cîmpul reflexiei teoretice asupra politicii, fie din cel al practicii, anunţau sfîrşitul erei "Atlantice" a Americii şi începutul celei "Pacifice", cetăţenii Europei, ca şi majoritatea politicienilor săi, erau preocupaţi fie de "războaiele" altora, (Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia etc), fie de celebrarea succeselor "construcţiei europene"! Nimeni nu a avut timp să-şi pună întrebarea: Ce însemnă, practic, despărţirea anunţată a Statelor Unite de Europa? Mai precis, de cine să se despartă? De Rusia? NU! Din perspectiva dinamicii geopolitice americane, Rusia nu înseamnă atît trecutul competiţiei din Europa, cît viitorul parteneriatului din Asia! Marea Britanie? Geopolitic, despărţirea a avut loc de mult, doar că nimeni nu a avut interesul să o trîmbiţeze. Marea Britanie, văzută de pe malul celălalt al Atlanticului, este de fapt "Mica Britanie" şi nu mai are nimic, dar absolut nimic!, de oferit Statelor Unite, din punct de vedere al proiecţiei de putere. "Europa Unită"? Pentru americani, ea este doar o ficţiune politică întreţinută artificial în viaţă, al cărei viitor sigur este doar unul: destrămarea! Cine mai rămîne atunci? Desigur, Germania! Singurul reper care contează, cu adevărat, pe harta cu care lucrează cei subjugaţi de rafinamentele geopoliticii! După încheierea războiului rece, însă, importanţa Germaniei ca nod al geopoliticii europene s-a epuizat. Ce ar mai putea urma? Fie un nou rol, fie ieşirea definitivă din scenă! Noul rol nu poate fi legat decît de relaţia cu Rusia şi de transformarea lentă, dar sigură!, a spaţiului european într-un condominion ruso-german. Toate liniile de forţă ale geopoliticii duc către această soluţie, şi înainte de toate, mariajul resurse-tehnologie. Este posibil ca această viziune, însă, să nu fie împărtăşită, întrutotul, de elitele germane, care au ceva mai multă "vechime" în studiul geopoliticii! Fără să refuze rolul în care a fost distribuită, alături de Rusia, Germania a dezvoltat, de mai bine de jumătate de secol, o consistentă dimensiune asiatică a politicii sale, începînd cu economia (comerţ, investiţii şi transfer de tehnologie), pentru a încheia cu relaţiile privilegiate stabilite în rîndul elitelor politice ale noilor actori globali, China şi celelalte state ale blocului BRICS. S-ar prea putea ca Germania să vrea mai mult decît i-a oferit America! Desigur, rămîne de văzut, după cum spune vorba englezului, dacă va putea să "mestece" o halcă mai mare! Cert este că supărările "telefonice" dintre Berlin şi Washington au mai mult de a face cu geopolitica, decît cu curiozitatea, justificată de altfel, a serviciilor de informaţii! Deocamdată, vorba lui Giraudoux, "Războiul Troiei nu va avea loc"; nici despărţirea de Germania!
2 comentarii :
Abonați-vă la:
Postări (Atom)