"Pentru cei care au trădat această țară, a sosit ceasul fricii. Venim !"

via Prioritate de Dreapta 



Discursul președintelui partidului dreptei naționaliste, "Zorii de Aur" (Chryssi Avghi), după anunțarea rezultatelor alegerilor generale anticipate din Grecia:

via Kitman TV

 

  "For those who betray this Country

- the time has come for fear"

Nikos Michaloliako - Leader of Golden Dawn - speech on election night.

"I would like to thank with all the strength of my greek heart the hundreds of thousands of Greeks, who voted for the popular nationalistic movement: The Golden Dawn.

Those who turned their back to the defamation by TV-channels and the yellow press.

They were against us all this time. They made accusations in the worst possible way.

On their TVs they only showed people who didn´t receive half the votes we got.

They despised the Greek people, and the Greek people despised them.

I want to thanks the hundreds of thousands of Greeks who voted for the nationalistic movement Golden Dawn and I want to denounce one of our greatest accusers, the president of the conservative party, Samaras.

He talked about patriotism but only served 3 months in the military. He was lying before the elections, saying that he would not pursue a coalition government. He then immediately changed afterwards, and now they are planning ther joint government.

In brief: The bailout-junta continues. The national resistance of Golden Dawn against the bailout-junta will continue too. Both inside and outside the parliament.

We will continue the struggle for a Greece liberated from global speculators.

For a Greece independent and proud.

For a Greece without the slavery of the bail-out agreement and the surrender of our national sovereignty.

For a Greece that will not be a social jungle because of the millions of illegal immigrants they brought into our homeland, without asking us.

This campaign has lasted for almost a year. I have a phrase to tell you. And for those who will not understand it, I will be more specific. “Veni, Vidi, Vici” - I came, I saw, I won.

It means: You accused me, you defamed me, you silenced me, I defeated you.

The victory of the Golden Dawn is a victory against the dictatorship of the mass-media. And against the Junta of TV and the yellow press. The fight will continue.

In the end, I want to dedicate this victory to all of our brave lads, who wear the black t-shirts with the ancient letters reading “Golden Dawn”.

When the filthy TV-channels were broadcasting porn movies after 2 o´clock and disgusting illegal adverts, these men were running through the villages, waving the Greek flag.

The new golden dawn of Hellenism is rising.

For those who betray this country, the time has come for fear. We are coming!

And that is all I have to say."

Radu Golban: Trei Crai de la Apus

via Prioritate de Dreapta

Numirea Domnului Profesor Doctor Andrei Marga in functia de Ministru al Afacerilor Externe evidentiaza in mod concret continuitatea influentei Berlinului la Bucuresti. Chiar daca Domnia Sa nu are experienta in diplomatie, in privinta relatiilor romano-germane Domnul Marga ar putea sa fie garantul avanpostului german in sud-estul Europei, fiind printre cei mai decorati romani de catre statul german. Ar putea concura datorita teoretizarii fundamentaliste a integrarii europene cu oricare governor-general al Coroanei Britanice din Empire al secolului al 19-lea. Premiul Herder si Crucea de Fier a Germaniei sunt distinctii culturale la cel mai inalt nivel, insa cu o relevanta politica cel putin la nivelul studiilor nomenclaturistilor comunisti la Academia Militara Frunze si Universitatea Lumumba de la Moscova. Receptarea conservatorului Habermas in discursul Domnului Marga il pune astazi in ciuda apartenentei la un guvern social-liberal in linia elitisto-conservatoare a lui Andrei Plesu si Teodor Baconschi.

Intr-o lucrare a lui Rupert von Schumacher din 1937 despre soarta si destinul etniei germane la granitele Reichului, Cancelarul Adolf Hitler preciza urmatoarele: "Nu intr-o achiziţie coloniala, avem de a vedea rezolvarea acestei probleme, ci in special prin caştigarea unui Hinterland pentru colonizare, care mareste suprafata tarii-mama in care totodata noii colonialisti pastreaza strans legaturile de comunitate cu tara-mama si care prin unitate lor ca urmare vor asigura avantajele intregului spatiu."

Terminus tehnicus al politicii de promovare a germanitatii in sud-estul Europei al geopoliticienilor germani se numeste "colonialismul de frontiera". Acesta consta in mod special in identificarea germanitatii, radacinilor si originilor germane pe meleaguri sud-est europene pentru justificarea unei stranse si naturale legaturi a Germaniei cu aceste meleaguri roditoare. Devotamentul liderilor nostri fata de Germania este vechi de secole si bine infipt in conceptia arhaica de a venera o putere politica straina si de a se supune de buna voie in maniera credincioasa de patruped unui suzeran. Ambitiile politice proprii se supun politicii suzeranului, de parca suveranitatea nationala ar fi un handicap si nu o glorie. Este mecanismul politic al unui anumit tip de elita romaneasca care datorita educatiei si capacitatii intelectuale identifica un beneficiu in supunerea sa altei forte politice externe in schimbul conducerii neloiale a poporului, subordonand interesul national intereselor straine. Fie ca a fost lovitura de stat a boierilor impotriva lui Cuza pentru curajoasele reforme agrare si punerea unui Hohenzollern pe tronul Romaniei de catre Bismarck, sau Junimea si greco-catolicismului finantate de Vatican pentru consolidarea spirituala a elitelor germanofile si sacrificarea lui Eminescu, sau politica de supus a lui Antonescu de care pana si Hitler se minuna cat era de dornic de o alianta cu Germania, chiar daca ne-a obligat sa renuntam la Basarabia, Cadrilater si Ardeal, toate se inscriu in parametrii acestei politici.

Diferitele distinctii din partea Pontificatului acordate carturarului clujean Andrei Marga nu sunt calatorii in timp ci o dovada de continuitate care ni se arata intr-un mod apasator. Contrastul este cat se poate de plastic, de la maretia viziunii unui Reich catolic milenar la o micuta cetate de nisip ortodoxa adesea spalata de spumele marii. Intr-o publicatie mai recenta aparuta pe Cotidianul a unor geopoliticieni germani din anii patruzeci am citit ca una din motivele subdezvoltarii Romaniei ar fi insasi religia ortodoxa. Oare este chiar nevoie de carte ca sa intelegem ca la baza integrarii europene sta si un misionarism? Fara a elogia legionarii, insasi sacrificarea lor de catre Antonescu in favoarea unei politici previzibile si receptiva la directivele Berlinului a dat dovada de acest mecanism transpartinic si mereu in voga de-a lungul secolelor. In opinia geopoliticienilor germani, legionarii erau degeaba de dreapta daca erau si ortodocsi.

In aceiasi parametri se prezinta si politica postdecembrista de promovarea a spiritului german in Romania unde numarul de vorbitori de limba germana este astazi mai mic decat cel al albilor in fosta Rhodesie. Totusi la toate receptiile oficiale romano-germane nu lipseste un reprezentant al minoritatii germane din Romania sau nu se evita ocazia de a solicita binecuvantarea Domnului Johannis de la Sibiu. O astfel de reprezentanta impusa politic am mai intalnit doar in timpul tranzitiei in Republica Africa de Sud, unde deja inainte de alegeri Mandela insista sa-l insoteasca peste tot pe ultimul presedinte alb, Frederik Willem de Klerk. Cetatenii romani nu realizeaza proportia de politica trufasa a Berlinului la adresa Romaniei: in timp ce limba germana este in afara de Germania limba oficiala (sau una din limbile oficiale) in Austria, Elvetia, Luxemburg, Belgia si Liechtenstein, germani se gasesc in afara de Germania aproape numai la noi. Acei vorbitori de limba germana care au populat meleagurile Transilvaniei cu opt sute de ani in urma, sute de ani inaintea infiintarii statului national german (1872) sunt ori nemti prin definitia politica a Berlinului, ori sunt romani precum mai sunt si alti vorbitori de germana austrieci sau elvetieni. Dea dreptul caraghios ar fi ca Londra sa numere englezii in Canada sau SUA si chiar revizionist ar fi sa mai acorde premii pentru promovarea limbii engleze in Africa, precum a acordat Berlinul Crucea de Fier Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea ”profundei intelepciuni a culturii germane si a limbii germane in Romania”, precum a precizat fostul presedinte al Germaniei, Johannes Rau.

Deloc ofensiv pentru omul de rand este in schimb acordarea acestei distinctii Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea limbii si culturii germane in Romania. Cui foloseste aceasta politica de promovare a uni relatii bazate pe o holograma a elementelor comune, a unei legaturi politice in vesmant cultural si etnic?

Doar pe scurt sa trecem in revista meritele altor predecesori ai Domniei Sale, ale Domnului Andrei Plesu, primul ministru de externe a Romaniei postdecembriste, beneficiar mai al tuturor premiilor literare germane (Goethe, Herder, Schiller, Lessing) Teodor Baconschi, care a stralucit prin elogierea spiritul german de subordonare a Europei, deghizat in umanism stiintific si prin infiintarea miscarii (a)populare la ordinul geopoliticii germane promovate de Fundatia germana Konrad Adenauer la Bucuresti. Fara discernamant a transpus in politica tarii obiectivele geopolitice ale Berlinului de transformare a Romaniei intr-o regiune europeana fara statalitate populata de europeni sau germani si mai putin de romani. Misiunea acestui avanpost de propaganda este promovarea unui pseudo-umanism, al carui mesaj consta in motivaţia integraţionista a Germaniei in Europa deghizata pe un fond cultural. Mitul popularizat de Germania consta in scoaterea in evidenta a cliseului harniciei si virtutilor germane, expuse in mod concret prin mijloacele MAE Berlin intr-un Walt Disney al Romaniei numit Sibiu.

Bilantul de aliat de mana a doua care nu este nici pe piedestalul egal cu hegemonul si nici scutit de obiectivele sale politice a fost in toate angajamentele comune din trecut echivalentul unui faliment politic. Dupa doi ministri postdecembristi si filogermani, Andrei Plesu si Teodor Baconschi, care nu au reusit sa incheie un parteneriat strategic romano-german, ramane de vazut daca al treilea crai, Andrei Marga, va reusi in aceasta ambitie.

http://www.corectnews.com/politics/trei-crai-de-la-apus

Václav Klaus: "Ar trebui să uităm de astfel de planuri, precum o uniune fiscală europeană, ca să nu mai vorbim de ambiţiile ostentativ antidemocratice de a unifica politic Europa"

via Prioritate de Dreapta

Discursul despre Europa de la Bruges Group

Multe mulţumiri pentru invitaţia dumneavoastră şi pentru că îmi oferiţi oportunitatea de a spune câteva cuvinte despre Europa, aici, la Londra, în această perioadă deosebit de importantă. Sunt conştient de interesul constant al grupului dumneavoastră în privinţa acestui subiect şi presupun că nu voi fi sufla împotriva vântului în faţa acestei audienţe. Europa, sau poate mai bine zis Uniunea Europeană, a fost, de asemenea, interesul şi subiectul meu de mulţi ani. În opiniile mele am fost, de asemenea, influenţat de Margaret Thatcher şi de lupta ei pentru libertate şi împotriva unei tot mai constrângătoare, adică nedemocratice, Europe.

Multe persoane din Europa - nu cele de la Bruges Group - nu au acordat suficientă atenţie evoluţiilor de pe continentul nostru până foarte de curând sau nu au îndrăznit să le privească critic şi analitic. Unele dintre ele au început să acorde o atenţie mai mare problemelor europene de doi ani - în momentul explicitei, vizibilei şi de netăgăduit crize a datoriilor din zona euro, dar cele mai multe dintre ele încă nu vor să ştie că această criză este doar vârful unui aisberg mult mai mare. Acestea - împreună cu politicienii lor şi cea mai mare parte a economiştilor - chiar au considerat criza din 2008-09 drept un fenomen global, pe care Europa l-a importat din afară în mod inocent, chiar dacă era evident că aceasta a fost o criză europeană şi nord-americană, nu una globală. Problemele de lungă durată din Europa au fost larg subestimate şi acesta este motivul pentru care ar trebui să le punem în perspectiva istorică adecvată.

Integrarea europeană a fost bazată iniţial pe o idee raţională de a liberaliza Europa, de a o deschide, de a elimina diferite tipuri de bariere care existau la graniţele ţărilor europene, de a extinde schimburile comerciale prin stabilirea unei zone de liber-schimb şi o uniune vamală şi de a se construi o piaţă comună şi un spaţiu economic mare, interconectat. Este probabil necesar să se spună în mod explicit că ideea nu a fost de a liberaliza sistemul economic şi social din ţările individuale. Această activitate de liberalizare a caracterizat mai mult sau mai puţin primele decenii ale procesului de integrare europeană. Acest lucru a adus rezultate pozitive, în special în comparaţie cu anii '30. Cu toate acestea, cred că majoritatea dintre dumneavoastră ar fi de acord că epoca actuală este diferită.

Integrarea europeană a trecut la o altă etapă. Liberalizarea totală şi eliminarea barierelor inter-ţări au fost înlocuite 

- de un transfer masiv de competenţe de la statele membre individuale către "eşalonul superior" al Uniunii Europene de la Bruxelles;

- de trecerea radicală de la interguvernamentalism la supranaţionalism;

- de slăbirea intenţionată şi atent organizată a sensului şi coeziunii cărămizilor iniţiale ale integrării europene, ţările europene individuale;

- de o trecere generală, amplă, către guvernarea europeană;

- de o centralizare la scară mare, cu reglementări suplimentare anti-piaţă și standardizarea şi armonizarea întregului continent.

În trecut, un continent european creat spontan, foarte eterogen, a înflorit datorită diversităţii sale, a non-uniformităţii, şi a existenţei concurenţei sistemice şi sănătoase dintre ţări. Acest lucru s-a schimbat când Europa a devenit unificată şi uniformizată artificial de către o guvernare organizată la nivel central şi o legislaţie. Aceasta a condus la rezultatele economice foarte deranjante pe care le vedem în jur şi la ceea ce se numeşte un deficit democratic (sau lipsa de responsabilitate democratică). Eu o numesc post-democraţie. 

Uniformitatea instituţională de astăzi s-a transformat într-o cămaşă de forţă, care continuă să blocheze toate tipurile pozitive de activităţi umane. Momentul cel mai important în acest proces a fost crearea Uniunii Monetare Europene şi introducerea unei monede într-un grup iniţial de 12, acum de 17 ţări, care evident nu formează ceea ce economiştii numesc o zonă monetară optimă. Criza curentă a datoriei suverane a eurozonei este o consecinţă inevitabilă a unei monede unice, a unei rate de schimb unice, şi a unei rate a dobânzii unice pentru ţări cu parametri economici foarte diverşi. Decizia politică, şi a fost o decizie strict si exclusiv politică în favoarea acestui aranjament, a fost luată aproape fără nicio atenţie acordată fundamentelor economice existente.

Economiştii ştiu că uniunile monetare non-optime, ceea ce înseamnă că sunt construite în mod greşit, sunt costisitoare şi nu durează mult. Astfel de măsuri pot fi - ipotetic - "salvate" de un grad ridicat de solidaritate între membrii lor şi prin transferuri fiscale uriaşe, dar

- nu există şi nu poate fi cu adevărat un sentiment autentic de solidaritate în Europa (care a existat de exemplu în Germania, după unificarea acesteia, la începutul anilor '90) şi

- nu există - căzut din cer - un volum mare de fonduri în mâinile autorităţilor politice supranaţionale pentru a compensa ţările care sunt - din cauza parametrilor lor economici - victime ale unei astfel de aranjament.

Având în vedere toate acestea, nu există nicio soluţie iminentă pentru capcana datoriei suverane a zonei euro. Nu sunt decât consecinţe foarte neplăcute: probleme economice şi bugetare pe termen scurt şi stagnare pe termen lung.

Unii visează la viitoarea accelerare a creşterii economice. Este dificil, dacă nu imposibil, să se găsească un motiv pentru ca o astfel de accelerare magică a creşterii să apară în Europa. Dimpotrivă, majoritatea ţărilor din UE trebuie să facă reduceri fiscale, nu extinderi fiscale, şi nu numai pe termen scurt, ci cel puţin pe termen mediu. (Şi, pe termen lung - după spusa celebră a lui Keynes - suntem toţi morţi.)

Actualul construct (sau model) al unificării europene este, totuşi, doar jumătate din întreaga problemă. În plus faţă de dificultăţile care rezultă din integrarea în sine, există o mare problemă cu sistemul economic şi social european. Europeana "soziale Marktwirtschaft" [economia socială de piață], cum este numită pe bună dreptate în limba germană, preferă politica socială bazată pe o redistribuire a veniturilor în locul activităţii productive. Ea preferă recreerea, timpul liber, vacanţele lungi în locul muncitului din greu. Ea preferă consum în loc de investiţii, datorii în loc de economii, precum şi siguranţă în loc de asumarea riscurilor. Ea preferă socialdemocratismul în locul capitalismului.

Acest model economic şi social este parte a unui cadru mai larg civilizaţional şi cultural, care este deja adânc înrădăcinat în Europa sau în cele mai multe dintre ţările sale. El nu poate fi abandonat cu uşurinţă, nu poate fi corectat prin măsuri paliative nedureroase sau cosmetice, nu poate fi schimbat ca urmare a unui summit UE sau a altuia. Pentru a face din nou Europa funcţională şi productivă este nevoie de o schimbare profundă de sistem, ceva similar structural sarcinii pe care am avut-o cu mai mult de două decenii în urmă, în Republica Cehă, atunci când am încercat să scapăm de comunism şi de moştenirea sa.

Republica Cehă - aşa cum cred că ştiţi - foloseşte încă propria monedă. Am fost - în mod suficient şi în avans - conştienţi de dificultăţile legate de modelul construit în mod greşit al unei uniuni monetare. Am vrut să ne continuăm extrem de necesarele noastre procese generale de adaptare având capacităţi suficiente de ajustare, care impun existenţa propriului nostru curs de schimb flexibil, propriilor noastre rate ale dobânzilor, şi politicilor monetare proprii. Noi nu găsim niciun avantaj în utilizarea ratei de schimb ori a dobânzilor, nici a celor germane, nici a celor greceşti. Pentru moment, nu avem planuri de a intra în zona euro. (Sondajul de săptămâna trecută a arătat că doar 19% dintre cehi doresc să adere la zona euro, undeva, în viitor, 76% spun că nu, şi 5% nu ştiu).

Aşa cum am spus, depăşirea crizei europene actuale are nevoie de o schimbare sistemică fundamentală, ceea ce înseamnă cel puţin două lucruri:

- transformarea sistemului social şi economic european, şi

- restructurarea aranjamentului european instituţional sau politic (într-o altă terminologie, forma integrării europene).

Permiteţi-mi să sugerez principalele componente ale unui astfel de schimbări:

1. Trebuie să scăpăm de neproductiva şi paternalista soziale Marktwirtschaft, "augmentată" (ceea ce înseamnă compromisă şi mai mult) de rolul crescând al ideologiei verzi [ecologiste].

2. Ar trebui să acceptăm faptul că procesele economice de adaptare au nevoie de timp şi că politicienii nerăbdători şi guvernele, de obicei, înrăutăţesc lucrurile. Politicienii nu ar trebui să încerce să dirijeze piaţa, să impună micromanagementul asupra economiei, pentru a "produce" creştere prin stimuli de stat şi subvenţii.

3. Ar trebui să începem să facem reduceri masive ale cheltuielilor guvernamentale şi să abandonăm flirtul cu soluţiile bazate pe creşterea impozitelor. Aceste reduceri trebuie să se ocupe preponderent de cheltuielile obligatorii, pentru că reducerile discreţionare de cheltuieli sunt - ca o soluţie pe termen lung - mai mult sau mai puţin nesemnificative cantitativ.

4. Trebuie să oprim insidioasa dar în continuă expansiune legislaţie verde. Verzii trebuie să fie opriţi de la a pune o mare parte a economiei noastre sub steagul unor astfel de idei eronate precum doctrina încălzirii globale.

5. Ar trebui să scăpăm de centralizarea, armonizarea, standardizarea continentului european, şi după o jumătate de secol de astfel de măsuri să începem descentralizarea, dereglementarea şi desubsidiarizarea societăţii şi economiei noastre.

6. Ar trebui să dăm posibilitatea ţărilor care sunt victime ale uniunii monetare europene să o părăsească şi să se întoarcă la propriile aranjamente monetare.

7. Ar trebui să uităm de astfel de planuri, precum o uniune fiscală europeană, ca să nu mai vorbim de ambiţiile ostentativ antidemocratice de a unifica politic Europa.

8. Trebuie să revenim la democraţie, care poate exista doar la nivelul statelor naţionale, nu la nivelul întregului continent.

Este nevoie de revenirea de la supranaţionalism la interguvernamentalism.Sper că o discuţie serioasă a acestor probleme va începe în cele din urmă.

Vaclav Klaus, Grupul Bruges, Westminster, Londra, 03 mai 2012

/ O versiune anterioară a discursului a fost prezentat la Paris, Institutul pentru Democraţie şi Cooperare, 2 aprilie 2012.

http://www.klaus.cz/clanky/3091

Everac (2009): Sprayul, preșul, fofârlica ș.a.

via Prioritate de Dreapta

Printre agentii electorali care se vor prezenta si in toamna asta, influentand ceea ce popular se numeste "bucuria nebunilor", se afla si cei trei mai sus citati, care foarte rar au absentat de la vreo invarteala cu dichis.
   Numesc "spray" aerul de liniste nefireasca lasat peste votanti, o liniste pana aproape de nesimtire, in care, peste un strat solid de deceptie politica, se planteaza tot felul de rasfaturi si divertismente, unde s-a insamantat si creste o maruntica "viata buna", cu sprituri, berici, meciuri, mititei, Madonna, stiri senzationale, concursuri cu premii, indiscretii de alcov, ce a zis ala, ce a zis aia, cine cu cine s-a mai batut, ce inmormantari au mai fost, unde mai mergem diseara, ce decoratii s-au dat, ce masini au aparut, ce greve mai tinem si ce mai cerem, filmele saptamanii, excursiile cu reducere, hramuri, acatiste si pomeniri, pescuiri miraculoase si tot ce face viata dulce, incepand, bineinteles, cu sexul liber si exhibat. Sprayul e ametitor, uiti ca esti roman si ca ti se revendica o regiune autonoma, uiti ca esti dator zeci de miliarde de euro si n-ai cum sa le achiti, uiti ca te-au furat si o fac tot timpul, intr-atat furtul a devenit o vesela nostimada, uiti ca ce mananci e otravit si ca ce respiri e intoxicat, esti lenes sa te mai lupti, sa mai dai cu pumnu'-n masa, sa mai pretinzi ori sa impui vreo idee, te-ai molcomit, esti tihnit, esti in afara jocului, ai atipit de spray, te bazaie mustele si nu dai din maini, te inteapa tantarii si te gadili, te omoara sobolanii si-ti vine sa razi.

   Tot acum bantuie mai intens si Fofarlica, in sensul: "te-am prins, nene, cu fofarlica, de mult ti-o coc eu, te stiam c-ai facut o pungasie, zece pungasii, dar am asteptat la bariera sa ajungi aici. Acum te arat cu degetul, te dau pe brazda! Pofteste si fa-mi pe plac, voteaza cu noi, ca altfel te ia gaia!". Dar Fofarlica nu are numai trecut, ea are si viitor. Ea isi ia diverse angajamente, promite cate in luna si in stele, arata niste bani la orizont, niste inlesniri, niste ocazii ademenitoare, un rau de lapte si miere, peluze de caini cu covrigi in coada. Vino, zice ea, vino si impinge-ma pe mine la Presedintie, caci te voi calauzi drept in sanul lui Avram! Si vor fi multi prostovani care se vor prinde, nestiind ca Avram lucreaza deja la FMI, si ca noi am ajuns de mult la sanul sau, de unde nu mai vad nicio scapare. Fofarlica imparte tara in vinovati si pagubosi, fiind pe rand spalatoare de rufe murdare si amaneteuza de fericiri second hand.

   Cu presul trebuie s-o lamurim. S-a explicat ca niste hoti care voiau sa fure o casa de bani nu puteau s-o miste pe dusumea, de grea ce era. Au bagat un pres sub ea si au tras-o cu presul. Povestea e perfect verosimila. In timp ce populatia sta mofluza, ca efect al sprayului ce i s-a turnat in cap si al actiunilor multiple si complexe ale fofarlicilor, profitorii invatati cu greutatea, din legislaturile anterioare, trag vartos casa de bani, cu ce a mai ramas in ea, spre oborul lor. Iar noi stam si vom sta cu degetul in gura incat niste hahalere ca ei sa ne duca cu presul.

   Evident ca n-am terminat lista agentilor electorali (am terminat doar spatiul de expunere). Cei ce ajuta banditii sa care casa de bani in oborul lor sunt momiti nu numai cu Fofarlica si Sprayul, ci, foarte concret, cu faina, zahar, orez, pui fripti sau natur, gologani, agenti electorali de liga secunda. Richard al III-lea n-ar mai spune azi "Imperiul meu pentru un cal", ci "Un pui pentru Prezidentiatul meu!". Dar merge si un clondir de tuica, o putina cu branza, o lasare in post, cativa ghionti!

   Sa rozi un copan de pui perpelit ca sa stea nea Berila cinci ani la Cotroceni, ce fericit schimb, fratilor!

Dinozaurul tare in dinti. Sprayul, presul, fofarlica s.a.

Istoricul de veghe: Horia-Roman Patapievici - un antiromân ?

via Prioritate de Dreapta

 

 

În 1996, la vârsta de 39 ani, Horia-Roman Patapievici, actualul preşedinte al Institutului Cultural Român, a intrat în istorie prin promovarea a cel puţin 2 idei antiromâneşti: 

1) românii nu au demnitate („Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci …, ne-au luat în urină slavii … Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii… Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii…”) Nota 1: HRP insista atunci că “Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată, iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni şi aşa mai departe, la nesfârşit…” Nota 2: HRP uita să spună că slavii, otomanii şi ruşii au înfrânt şi, respectiv, au ţinut în supunere nu doar românii, ci sute de popoare.

2) „româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici)  

Întrebare: Cum trebuie calificat un intelectual care promovează astfel de idei ?

http://blog.nistru-prut.info/?p=4545

 „Sindromul Dan Puric”

Pidosnica deconstrucție

de Paul Everac

Trebuie sa recunosc ca cel ce a inventat notiunea si trendul de deconstructie a avut o minte uriasa, bine exersata, dar si pidosnica ce nu s-a pomenit. A stiut unde sa puna levierul, ranga, sa salte si sa sfarame tot ce se gasea inchegat, ba si organic, chiar armonic, sub pretext ca innoieste, face curatenie, revolutioneaza. Ti-a pus deodata pata putrejunii pe frunte. Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului. Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea. Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita. Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…

Pregătirea pentru finanțarea de la bugetul României a băncilor cu capital străin

via Prioritate de Dreapta

"Aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", așa sună o frază introductivă din proiectul ordonanței de urgență apărut pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, care, iată, din "interesul general public" devine interes privat, legalizându-se răscumpărarea de filiale de bănci pe de-a-ntregul, nu doar garantarea (într-o anumită limită) a depozitelor bancare.

Problema este tratată de Capital și Ziarul Financiar.

Notă de fundamentare

Textul proiectului de ordonanță de urgență

2.1.4. Transferul de active şi pasive către o bancă-punte
Art. 254/6
– (1) Banca-punte reprezintă o instituţie de credit care se constituie şi funcţionează ca bancă, potrivit art. 3 lit. a), în scopul preluării de active şi pasive ale unei instituţii de credit, în vederea asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor şi pasivelor preluate, urmând să fie vândută ulterior către o terţă parte eligibilă. Banca-punte se constituie şi funcţionează pe o durată de până la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade, prin hotărâre a Băncii Naţionale a României, în situaţiile în care persistă riscul unei ameninţări la adresa stabilităţii financiare şi/sau negocierile cu potenţialul achizitor al bănciipunte nu au fost finalizate. Banca-punte este constituită în scopul asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor şi pasivelor preluate, pentru a fi ulterior vândută către o terţă parte eligibilă.

‎"Pentru a fi ulterior vândută către o terţă parte eligibilă" - în pierdere pentru statul român, desigur.

Guvernul FMI al socialistului Victor Ponta (NapocaNews)

via Prioritate de Dreapta

Ţineţi minte discursurile sforăitoare din opoziţie ale liderilor USL: vor mări imediat salariile tăiate de la bugetari de către PDL, vor anula CAS-ul de la pensionari, vor guverna fără imixtiunile FMI şi Băncii Mondiale sau vor proteja averea naţională? Nu a trecut decât câteva zile şi premierul desemnat, Victor Ponta, copilul ideologic a lui Ion Ilici Iliescu şi discipolul lui Che Guevara, s-a întâlnit cu şeful FMI şi reprezentanţii marii finanţe la Bucureşti. Victor Ponta a fost scos la raport de FMI ca să înţeleagă poporul român de fapt cine conduce în mod real România astăzi: marea finanţă internaţională. Am citit ştirea de pe gândul.info, care descrie subliminal mecanismul servil al clasei politice româneşti faţă de FMI. Premierul desemnat Victor Ponta s-a întâlnit astăzi cu delegaţia FMI, fiind însoţit la discuţii de Daniel Dăianu şi Liviu Voinea, ambii între variantele PNL, respectiv PSD pentru Finanţe şi Economie.
De asemenea, la întrevedere este şi preşedintele PC, Daniel Constantin, viitorul ministru al Agriculturii, confirmat de Ponta. La discuţii a fost invitat să participe şi ministrul Finanţelor în guvernul Ungureanu, Bogdan Drăgoi. Majorarea salariilor ar crea probleme de deficit, a declarat Victor Ponta la finalul discuţiilor, subliniind însă că aceasta este o prioritate a USL. De astfel, a spus el, începând de miercuri miniştrii cu atribuţii în domeniu vor începe negocierile “informale” cu FMI pentru scrisoarea de intenţie care să intre în boardul Fondului în iunie. “Am propus ca să aibă loc discuţiile informale începând de miercuri, discuţii tehnice. Dacă se concluzionează într-un draft al scrisorii de intenţie, în prima şedinţă de guvern o să o aprobăm”, a spus el. Premierul desemnat a adăugat intenţia noului guvern este “de a respecta obligaţiile asumate, având priorităţi care se vor amenaja în parametrii negociaţi pentru 2012″. “restul măsurilor USL vor face obiectul proiectului de buget pentru 2013″, a adăugat el. Ponta a mai spus că prioritatea zero este restituirea banilor pentru CAS reţinuţi pensionarilor. El a acuzat greaua moştenire primită de la guvernul PDL. “Cămările sunt pline de datorii şi obligaţii. La o lună după instalare voi prezenta un audit intern, nu suntem într-o situaţie atât de fericită”, a precizat premierul desemnat. De altfel, şi înainte de întrevederea cu FMI Ponta a fost rezervat în declaraţii. “Mesajul foarte clar pe care vreau să-l dau este de absolută stabilitate din punct de vedere financiar şi din punct de vedere guvernamental. Vreau să transmit un mesaj de absolută stabilitate. Delegaţia FMI, a Băncii Mondiale şi Comisiei Europene ar urma să-şi încheie vizita în data de 8 sau 9. Intenţia mea este ca, până atunci, deşi Guvernul sigur va fi votat în data de 7, să avem toate discuţiile necesare pentru ca pe 8, în prima şedinţă a noului guvern, să dezbatem şi să aprobăm scrisoarea de intenţie, în aşa fel încât delegaţia să plece deja cu scrisoarea care va fi supusă board-ului FMI probabil în luna iunie”, a spus Ponta, înainte de a intra în întâlnirea cu reprezentanţii organismelor financiare internaţionale. Întrebat de revenirea salariilor şi o eventuală majorare a pensiilor, Ponta a spus: “Cred că avem timp să facem multe lucruri bune, nu să facem minuni”.

Dintr-o dată în urma întâlnirii între premierul desemnat Victor Ponta cu delegaţia FMI nu s-a mai vorbit la conferinţa de presă de mărirea de salarii, de returnarea banilor pensionarilor, ci de faptul că nu se pot face minuni şi undeva prin 2013 se va îmbunătăţii calitatea vieţii, datorită „dezastruoasei” moşteniri a guvernului Boc. Premierul Ponta în buna manieră românească a revenit la „placa” cu greaua moştenire ca şi Boc în 2008 referitor la guvernul Tăriceanu. De fapt, întâlnirea lui Victor Ponta cu delegaţia FMI a dovedit încă o dată românilor că politica demogică a clasei politice din România continuă, că ce promite opoziţia poporului e o minciună şi că odată ajunsă la putere aceasta nu aplică ceea ce a promis. Mai mult, întâlnirea lui Victor Ponta cu delegaţia FMI dovedeşte că de fapt România nu are guvern legitim şi suveran, ci este numai un mandatar al marii finanţe internaţionale şi un executor al Băncii Mondiale şi a intereselor străine în ţara noastră. În realitate, după întâlnirea lui Ponta cu bancherii, cred că ultimul român s-a convins că guvernul României este de câţiva ani FMI, cu rezultatele dezastruoase izvorâte de aici: vezi cazul Argentinei din anul 2000. USL continuă aceeaşi politică a sistemului neo-comunist de la revoluţie, care a distrus economia şi a înrobit ţara intereselor marilor puteri economice, multinaţionalelor şi capitalului financiar transnaţional.

http://www.napocanews.ro/2012/05/guvernul-fmi-al-socialistului-victor-ponta.html
- 5/01/2012