Scoala de la Frankfurt si Tavistock -MARXISMUL CULTURAL-LIMBAJUL CARE DISTRUGE-partea a II a

Traducere a articolului

Cultural Marxism The Doom of Language

By Robert F. Beaudine

Posted March 8, 2011

Visit his website or facebook page

http://www.crossroad.to/articles2/011/beaudine/cultural-marxism.htm

Traducerii a postarii de pe blogul News Reload

Şcoala de la Frankfurt

Un alt eveniment de rău augur s-a intamplat în 1933. Odată cu ascensiunea nazismului, "Şcoala de la Frankfurt" a fugit din Germania, stabilindu-se la Geneva pentru un an, iar apoi s-a mutat temporar la New York ca afiliata a Universitatii Columbia. Fondată de marxisti în 1923 cu numele de Institutul de Cercetare Sociala la Universitatea din Frankfurt, a fost modelata dupa Institutul Marx-Engels din Moscova.

Filosofia lor s-a contruit pe scrierile lui : Hegel, Marx, Nietzsche precum şi a succesorul său radical, Martin Heidegger, care a transmis si raspandit o mare parte din extremismului lui Nietzsche în secolul 20. Ştiinţele lor sociale s-au bazat pe Freud şi Weber dar si pe teoriile revoluţionare ale comunistului iItalian Antonio Gramsci şi a socialistului ungur Georg Lukacs.

Gramsci a fost şocat că revoluţia bolşevică nu i-a inspirat si pe tovarasii lor oprimaţi din Europa ca să inceapa imediat rebeliunea. Intre timp ,cand isi petrecea o parte a vietii într-o celulă din închisoare, a descoperit ca valorile iudeo-creştine au fost problema şi ca pentru ca revolutia sa fie posibila ele trebuie să fie distruse .

Gramsci a cerut o abordare metodica de infiltrare, captare, şi reforma a educaţiei, a presei ,in cinema , teatru, guvern şi biserica, ceea ce el a numit "marşul lung prin instituţii". El a spus: „ Capitalismul a avut asupra violentei si constrangerii o hegemonie culturală ,politica ,economica şi dar şi ideologica.Aici este locul unde putem lupta.

Lukacs, probabil cel mai strălucit teoretician marxist al secolului 20, a avut mai mult discernământ în ceea ce priveşte ridicarea maselor. Toate revoluţiile de succes au fost proiectate intr-un cadru mic de intelectuali. În 1922, el s-a întâlnit cu primii fondatori ai Scolii de la Frankfurt, pentru o săptămână în Ilmenau, Germania. Un an mai târziu, Şcoala de la Frankfurt a fost conceputa ca un think tank care pregatea agenti de schimbare.

Unul dintre directori, Max Horkheimer, a dezvoltat „ Teoria Critică”, in opozitie cu „Teoria Tradiţională”. Teoria critică nu oferă nicio soluţie. În schimb, se bazeaza pe o critică incontinua,pe un într-un atac concertat până când se creează o atmosferă de criză. Crizele duce la o schimbare –care sunt oportunităţi pentru o impingere inginereasca, treptata a societăţii catre marxismul cultural.

Elita Scolii de la Frankfurt : Horkheimer, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Wilhelm Reich, Theodor Adorno, Walter Benjamin, şi mai târziu, Jurgen Habermas au folosit ingineria verbala pentru a facilita ingineria lor socială. Ei au emis scrieri care au reprezentat atacuri extinse asupra instituţiilor iudeo-creştine şi tradiţiilor, redefinindu-le ca fiind daunatoare si nefaste.

Au dat un alt inteles( rebranduit) unor cuvinte fundamentale. "Proprietate privată" şi "profit" au devenit preocupări egoiste. "Individualismul",”harnicia, (sarguinta) personala" precum si "increderea de sine" au devenit insuportabile, tiranice astfel incat lumea a fost împărţită în două tipuri de oameni : "opresori" si "victime". Religia a devenit cel mai mare rău - o superstiţie care duce la intoleranţă şi de război. Naţionalismul a fost cel de-al doilea mare rau care a condus ,de asemenea la război.

Şcoala de la Frankfurt a studiat tehnicile psihologice ale naziştilor. Un rezultat: Adorno şi alti trei savanţi de la Universitatea Berkeley au scris despre : „Personalitatea autoritara”, aclamata pe scară largă de către savantii stiintelor sociale. A fost demascata mai tarziu ca si propaganda de stânga. Allan Bloom a numit-o „ fabricatie dezmatata ,necinstita” . Printre alte erezii teoretice, aceasta a redefinit institutia tatalui ca fiind tiranica. Acest lucru a fost un triumf pentru feminism intrucat femeile au devenit o clasă „asuprită”.

Această inginerie verbală a pus în mişcare lungul marş de subminare a dragostei fata de Dumnezeu, de familie, şi fata de ţara.

Intre 1937 la 1941, Adorno a lucrat pentru Proiectul de Cercetare Radio alături de viitorul preşedinte al CBS, Stanton Frank şi trei alţi savantiin ştiinţele sociale.. Finanţat de Fundaţia Rockefeller, scopul acesteia era de a studia efectele mass-media şi de a dezvolta metode mai eficiente de persuasiune în masă.
Între timp, Edward Bernays considerat parintele propagandei ( Public Relations) a utilizat psihologia unchiului său - Sigmund Freud –cuplata cu cea a BF Skinner pentru a crea o „societate de consum”. În cele din urmă, masele au devenit mult prea preocupat de propriile lor interese pentru a avea timp pentru preocupări profunde, cum ar fi cele ale civilizaţiei lor.

În 1946, Kurt Lewin, fondatorul psihologiei sociale, a pus bazele pentru ceea ce se numea : educarea sensibilitatii („sensitivity training” ) , fiind un pionier al psihologiei aplicate. El a perfectionat metodele prin care se anihileaza "rezistenţa la schimbare." Acest lucru a dat nastere Laboratoarelor Naţionale de Formare în 1947, situate in Bethel, Maine, departe de zona de confort a oricui. În cadrul unui grup de formare pregatirea cuprinde trei paşi necesari pentru a schimba percepţia stagiarului :

În primul rând, ei incearca sa ocoleasca mecanismele naturale de aparare si sa demonteze „setarea mentala”, folosind presiunea de grup şi alte tehnici psihologice. Aceasta conduce la schimbare intrand intr-o perioada tranzitorie de confuzie. Apoi , in etapa a treia mintea nou setata” este "inghetata" iar nivelul de confort revene la normal.

Această pregatire dezorientează destinatarul şi apoi il reorientează într-o lume relativa. În 1962, în manualul lor "Cinci Probleme in Activitatea de Pregatire ", NTL ( National Traning Laboratories) a definit „training-ul lor drept o persuasiune coercitiva sub forma „ reformei gandirii” sau a spalarii creierelor ( Brainwashing) .De atunci NTL si-a extins şi dezvoltat laboratoarele specializandu-se pentru organizatorii din : industrie, universităţi, biserici si comunitati.

Lewin s-a asociat cu discipolii Şcolii de la Frankfurt, dar a fost si director al Clinicii Tavistock în 1932.

Tavistock

În 1920 s-a infiintat discret , in Anglia Institutul Tavistock de Psihologie Medicala care in scurt timp a fost redenumit Clinica Tavistock. Există puţine inregistrari publice - Tavistock a fost probabil o creaţie a serviciilor secrete britanice. Unii cercetători susţin că Sigmund Freud a fost primul director. Cu siguranta , influenţa sa a fost suprema. Iniţial,clinica a fost specializata în tratamentul soldaţi diagnosticati cu boala oboselii in lupta ( shell-shocked soldiers)

Cercetarile au contribuit la patrunderea si intelegerea punctelor in care dispare umanitatea in interiorul mintii omului, devenind un subiect de cercetare intensivă.

În iunie 1940, John Rawlings Rees, director al Clinicii Tavistock a prezentat agenda acesteia într-un discurs intitulat : "Planificare strategică pentru Sanatate Mintala." El a spus :
"Am facut experimente utile pe un anumit număr de profesii. Cele mai simple dintre ele sunt doua si sunt naturale : profesia de cadru didactic şi a cea din cadrul bisericii . Cele mai dificile sunt tot două :dreptul şi medicina... Viaţa publică, politica şi industria ar trebui să fie toate în sfera noastra de influenta ... Dacă vrem să ne infiltram în activităţile profesionale şi sociale ale oamenilor, cred că trebuie să imitam Totalitarianismul http://en.wikipedia.org/wiki/Totalitarianism şi să organizam un fel de activitate a coloanei a cincea ! Dacă apar,progreseaza si se raspandesc alte idei mai bune privind sănătatea mentală noi, ca agenţi de vânzări, trebuie să ne pierdem identitatea ... Să fim toti ,prin urmare, intr-un mod foarte secret membri al coloanei a cincea ! "
"Coloana a cincea" a fost inventata în 1936 şi se referă la o conspiraţie care simpatizează cu inamicul şi se angajează in subversiune, într-o societate.

În 1947, cu o subvenţie de la Fundatia Rockefeller s-a creat Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane ca fiind o altă agenţie pentru schimbare. Interesul lor primar a fost psihologia aplicata la scară globală, numita si "psy-ops". Ei au stabilit facilităţi de cercetare in cadrul universitatilor si athink-tank-urilor din SUA şi de pe tot globul pentru a analiza toate metodele de control ale minţii, inclusiv hipnoza, radiaţiile electromagnetice, psihoterapia , farmacologia, propagandă, droguri, atât legale şi ilegale . Au lucrat cu giganti farmaceutici ca Sandoz şi Eli Lily. Activitatea de cercetare a controlului minţii din spatele MK Ultra nu isi are originea in CIA. Britanicii au fost cei care s-au implicat activ înainte ca CIA sa se fi născut iar Tavistock a devenit puntea de legătură între cele doua agentii.

În 1955, Bernays a scris” Ingineria obtinerii consimţământului” care detaliaza campania de propagandă care a condus la lovitura de stat planificata de SUA în Guatemala. Această carte de referinţă a devenit tiparul Tavistock cu care se poate răsturna orice guvern , din orice ţară care nu se aliniaza planului pe termen lung de realizarea a guvernului mondial .

Elitele Tavistock au analizat toata mass-media, inclusiv radio, muzica, filmele, revistele, arta-pop şi TV. În august 1959, Fred Emery, un angajat senior din personalul Tavistock a scris un articol intitulat, "Ipoteze de lucru privind Psihologia in televiziune." El a declarat: "Efectele psihologice ale televiziunii sunt de un interes considerabil in domeniul ingineriei sociale."

Potrivit dr. John Coleman, un agent de informaţii, Tavistock a creat o poveste de dragoste intre tineretul nostru şi Beatles. Este imposibil să înţelegem frenezia si isteria in masa create de Beatles, fără sa cunoaştem psihologia mass media si manipularea in masa. Coleman a afirmat ca mulţimile au fost instruite anterior de un reportaj de ştiri . Astfel cand Beatles a sosit mai intai pe aeroportul JFK în 1964, autobuze pline cu fete de la o şcoală locală din Bronx au fost plătite ca să ţipe isteric. Acest efort s-a dublat pentru urmatoarele câteva evenimente pentru ca apoi această tendinţă sa se perpetueze asa cum se intampla cu orice capriciu...

Dacă afirmatia dr Coleman este corecta , atunci coincidentele uimitoare din spatele Rock and Roll-ului timpuriu al Americii devin logice. Ca jurnalist de investigaţie David McGowan s-a documentat si a descoperit ca primii nostri muzicieni au trecut prin cele trei centre de muzică din Detroit, New York City, şi Nashville pentru ca apoi sa se adune la Laurel Canyon, în California,unde nu exista nici o scenă pentru muzică live şi nici un producător de muzică. Ei si-au creat în cele din urmă propria lor scena , cel mai probabil cu un mic ajutor de la prietenii de la Tavistock.

Mai surprinzător - sau poate nu - cei mai multi dintre acesti muzicieni proveneau din familii in care unul din membri era implicat în informaţii militare, inclusiv Jim Morrison al cărui tată a fost amiral. (Sunt si altii inclkusi : Frank Zappa, David Crosby, Stills Ştefan, Cory Wells, Mike Nesmith, John Phillips, Cass Elliott, Joni Mitchell, şi Jackson Browne, pentru a numi pe cativa dintre cei selectati.)

Unul dintre fondatorii lui Rand Corporation, Albert Wohlstetter si-a construit o casa in Laurel Canyon desfăşurand seminarii acolo. Rand Corporation este , nu intamplator un think tank afiliat la Tavistock.

Poate că un viitor specialist in stiintele sociale va propune o alta teorie care sa explice modul în care s-a intamplat o astfel de trezire in masa o data cu aparitia Rock and Rollului. Aceasta muzica revoluţionara a ajutat la schimbarea radicala a unei întregi generaţie ... precum şi a celor care au urmat....

MARXISMUL CULTURAL-LIMBAJUL CARE DISTRUGE-partea I

Traducere a articolului

Cultural Marxism The Doom of Language

By Robert F. Beaudine

Posted March 8, 2011

Visit his website or facebook page

http://www.crossroad.to/articles2/011/beaudine/cultural-marxism.htm

Traducerii a postarii de pe blogul News Reload

MOTTO : Dacă Dumnezeu există, o mare parte din ştiinţele sociale devin un nonsens teoretic, ceea ce înseamnă că societatea este lezata prin neglijarea "sufletului" şi a batjocoririi religiei.

De-a lungul istoriei, ideile au fost puse in slujba binelui sau a răului. Ele au condus insa si catre cel mai mare rău – războiul ,acest lucru fiind foarte bine reflectat în limba unei naţiuni.
La sfârşitul anului 1932, Germania era in turbulenta : rata şomajului crescuse la 43%. În acest context naziştii au ajuns la putere si au apărut idei noi, au fost introduse cuvinte noi, multe cuvinte vechi au fost respinse, iar altele au fost schimbate. " Juden verboten "( Interzis evreilor) a devenit o expresie populară iar Juden ( Evreii), au fost blamati pentru toate lipsurile lor. Li s-au refuzat drepturile fundamentale în calitate de cetăţeni şi cele mai multe activităţi le-au fost interzise ( „verboten”)
În 1933, când Adolf Hitler si-a consolidat puterea prin „Enabling Act”(Actul ce-i dadea puteri depline) , arta moderna si arhitectura au fost si ele condamnate. Mulţi artişti au fugit tarile lor de origine , intrucat arta a devenit un instrument al regimului. In mediile private,Reichstag-ului era considerat in batjocura ca fiind clubul cel mai scump in care un cor voios canta imnuri de bucurie Fuhrerului.
Ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, a definit printr-o simpla propozitie aceasta noua ordine ,prezicandu-i si consecinţele, "Când aud cuvantul cultură imi indrept bratul catre arma ."
Regimul a fost "fascist", un cuvânt inventat in 1921. Acesta a ascuns ideologia acestuia - "national-socialismul" – „Fascist” a fost un termen inteligent si oarecum digerabil pentru colegii lor naţionalişti din armată şi industrie. L-au transforma si prelungit apoi in cuvantul "nazist" pentru a ascunde lumii ,în continuare originile sale .Atunci când scolasticii susţin ca a fost un regim de extrema dreapta, ei sunt fie naivi , fie necinstiti.

Ocupatia nazista a avut lideri proeminenţi bine instruiti . Goebbels se lauda cu biblioteca lui care cuprindea lucrări complete ale lui Edward Bernays dar ,mai ales cu „Propaganda” lui . Goebbels a pus în aplicare cu mare succes programul lui Bernays. Când acest lucru a fost descoperit după război, propaganda a fost redefinită ca PR, "relatii publice".
Pentru adepţii fanatici cat şi pentru restul maselor, care a hotărât să ramana s-a decretat „ anti-intelectualismul”. Cărţile au fost arse, mass-media cenzurata. Cuvintele frantuzesti au fost eliminate din vocabular . Libertatea de exprimare a devenit periculoasa,intrucat chiar si copiii au devenit spionii statului.
Universităţile au devenit centre ale gândirii inregimentate . Pentru o naţiune renumita pentru bursele sale scolare , această oglindeste fie nebunie fie o agendă diabolica,un tipar utilizat de toate dictaturile totalitare.
În cele din urmă, mulţi specialişti de renume au fugit şi-au adus patrimoniul lor unic în America.

Ingineria verbala

În 1949, George Orwell a expus viziunea sa despre un viitor de coşmar previzionat pentru 1984. "Nu vedeţi că obiectivul întregului Nou Limbaj urmareste sa restrânga campul gandirii? În final vom face ca gandirea criminala sa fie literalmente imposibila deoarece nu vor mai exista nici un fel de cuvinte care s-o exprime”, spune protagonistul lui Orwell, Winston Smith care tocmai a aflat ceva despre lumea lui : Atunci când cuvintele sunt eliminate din vocabularul comun gândirea oamenilor de rând devine limitată.

Mai tarziu , romanul său arăta modul în care sunt manipulate percepţiile atunci când definiţia cuvintelor fundamentale sunt modificate, de exemplu : pace devine apărare si apoi devine de război - o ilustrare clasică a dialecticii lui Hegel. Aici, teza - sau status quo-ului - se referă la utilizarea curentă a cuvântului. Atunci când acesta utilizare suferă o schimbare uşoară catre sensul antitezei sale, se naşte o noua sinteza. Dacă aceste adausuri elementare au loc destul de des si constant ,în cele din urmă se obtine antiteza.
Deoarece termenul de "dialectica lui Hegel" lipseşte din vocabularul nostru comun, mulţi dintre noi nici nu constientizeaza acest proces în mişcare continuă,facandu-ne pe unii dintre noi sa credem ca orice schimbare apare in mod natural.
Prin definiţie, o schimbare catre antiteza se defineste ca fiind adversara acelui element al societatii care ar "conserva" status quo-ului – deci conservatorilor , care isi respecta tradiţiile şi instituţiile.
În lumea de azi, multe dintre instituţiile si traditiile noastre cele mai importante precum si cuvintele fundamentale asociate lor - au fost atât de dramatic proiectate spre antiteza incat conservatorii nu mai suporta status quo-ul.

Rădăcinile filosofice ale ştiinţelor sociale

Acoperind secolul al 18 lea al civilizaţiei occidentale, Iluminismul a fost o revoluţie intelectuală, bazata pe raţiune.

A produs două tipuri predominante de personalitati :

1- Cei care au respins orice autoritate din afara ratiunii,inclusiv religia şi dreptul divin al regilor

si

2- Cei care au rămas fideli Crestinatatii .

Pentru ca libertatea de exprimare nu era un drept, cei mai radicali scriitori au publicat anonim.
Stiinta a dezlegat rapid misterele de pe Pamant si din cerul de deasupra, şi a condus la convingerea că descoperirile continue vor permite triumful omului asupra naturii.Acest lucru a indus insa si disperarea multor creştini.

Intrucat stiinta a înflorit, multe "Adevăruri Medievale", cum ar fi si acela ca Soarele se învârteste în jurul Pământului s-au dovedit a fi mituri. Unii creştini si-au pierdut credinţa . Cu toate acestea, multi oameni de stiinta au rămas fideli credinţei lor, stiinţa nu a distrus autoritatea Bibliei, ci numai interpretările ei au fost greşite.

În 1751, primul volum al „Enciclopediei” a fost publicat în Franţa. În următorii douăzeci şi unu ani au urmat inca douăzeci şi şapte volume , editate de genialul francez, ateist , Denis Diderot şi de Jean le Rond d'Alembert.

Diderot a recunoscut ca scopul lor a fost "sa schimbe modul de gandire al oamenilor”
In „ Sfarsitul spiritului american”(Closing the American Mind) , Allan Bloom scria : "Acest proiect a fost o conspiraţie, asa cum spune d'Alembert în discursul preliminar la Enciclopedie, primul document al Iluminismului. A fost nevoie de aceasta conspiratie pentru a avea conducători care sunt rezonabili Multi dintre vechii conducătorii au fost să înlocuiti ( mai ales cei a căror autoritate se baza pe revelatie care in concepția religioasa este un fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa numai anumitor persoane . Preoţii erau duşmani, pentru că ei respingeau complet aplicarea ratiunii si isi bazau politica si morală pe textele sacre si pe autoritatea clericala. "

În 1798, profesorul britanic, John Robison scria în” Dovezile unei conspiraţii: "O conspiraţie formală şi sistematica împotriva Religiei a fost formata şi promovata cu zel de către Voltaire, d'Alembert şi Diderot si asistată de către Frederic al II-lea, rege al Prusiei , proiectul lor drag fiind să distrugă crestinismul şi toate religile inducand astfel o schimbare totala a Guvernului.”
Acesti adepti ai teoriei conspirationiste au sustinut ca Enciclopedia a adunat toate cunoştinţele acumulate pe parcursul veacurilor si astfel, dupa o cenzurare initiala, a devenit prima sursa de referinţă pentru cunoaştere.

Prin raspandirea acestor idei au fost subminate autorităţile civile şi creştine.

In secolului al 19 lea filozoful francez şi fondatorul sociologiei moderne, Auguste Comte a îmbrăţişat gandirea iluminista intrand in categoria celor care resping religia. Filozofia sa , pozitivismul logic, sustinut stiintific fiind in opinia sa singura abordare de încredere faţă de adevăr. Observaţia empirică duce la verificare, care apoi duce catre adevar. Religia trebuie să fie abandonata.

Filozoful american, Thomas Ellis Katen explica : "Astfel tărâmul pozitivismului devine imparatia imparatiilor nefiind aplicat in domeniile cele mai semnificative ale vietii . Atunci când sufletele oamenilor cer o imagine a unităţii , filozofia logic pozitivistă continua sa ofere numai fragmentare .”

Filozoful german, Friedrich Nietzsche,n-a fost de nici un ajutor. El a terminat lucrarea sa de metafizica tarziu în secolul al 19-lea incheind tradiţia occidentală a Germaniei în filozofie. Nietzsche a anunţat lumii că "Dumnezeu este mort!", dand astfe umanitatii libertatea sa-si creeze propriile valori. Spunea ca filozofii au avut datoria morală de a crea noi mituri pentru societate. El a declarat deasemenea ca toate realizarile ştiinţifice a fost rezultatul unei "voinţe de putere."( „will of power”)

Allan Bloom scria ca : "Istoria gândirii liberale incepand cu Locke şi Smith a fost una de declin aproape intact în ceea ce priveste substanţa filozofica."

Ştiinţa din spatele Ştiinţelor sociale

Cele mai populare ştiinţe sociale sunt : sociologia şi psihologia .

Ele au fost concepute ca ştiinţe, dar nu se incadreaza in conceptul comun de ştiinţa. Cu excepţia unui singur sens –rejectarea revelaţiei,a descoperirii de catre Dumnezeu a naturii și voinței sale numai anumitor persoane .

Fiecare din aceste stiinte se extinde cu fiecare nouă teorie postulata atat singura cat si ataşata la un studiu observaţional şi/sau statistic. Există insa puţina ştiinţă care sta la baza tuturor vastelor lor proclamaţii. Nenumărate definiţii, generalizări, abstracţii, şi ipotezele mascheaza adevărul că cea mai mare parte a constructiilor lor cauzale sunt ipotetice si empirice.

Aceste ştiinţe sociale au fost infiintate si dotate cu personal de catre Progresişti devenind raiul lor academic.

Cei mai influenţi gânditori fondatori ai lor au fost sociologul Max Weber şi psihologul Sigmund Freud.

Max Weber scria ,conform traditiei germane ,utilizand fraze complicate , mai lungi de 10 linii, inventand si redefinind cuvinte . El a inventat expresii noi cum ar fi "etica protestantă" sau "stil de viaţă"( lifestyle) şi a ajutat la schimbarea definiţiei cuvantului"carismă." In noua sa definitie autoritatea carismatica devenind noua forţă de schimbare în orice fel de organizaţie.
Weber a studiat toate marile religii, economiile rezultate din ele precum şi valorile pe care le-au promovat. Când a afirmat că toate religiile sunt mituri, valorile lor au devenit relative. Acest lucru a condus ,decenii mai tarziu la studiul „Clarificarii Valorilor” ​​ce se discuta în şcolile publice de astăzi.

Weber a fost un antipositivist care a crezut ca etosul ( totalul trasaturilor morale,sociale, culturale ale sociatatii) trebuie să respingă ceea ce ratiunea cere din cauza raspandirii pe scara larga a iraţionalului in societate. El a scris ca : In economie şi societate in condiţiile democraţiei de masă, opinia publică reprezinta un comportament comun născut din" sentimente irationale "

În mod normal, aceasta este pusa în scenă sau dirijata de către liderii de partid (carismatici) şi de presă. "

El scria, de asemenea ,ca : "Noi ştim ca idealurile stiintifice nu sunt verificabile. Pentru a fi insa siguri de asta si pentru ca se asteapta ca idealurile noastre sa izvorasca din interiorul propriei fiinte, eforurile pe care trebuie sa le depunem trebuie sa fie si mai mari intr-o epoca cu o cultura foarte subiectivista .”

Freud a fost preocupat si el de „iraţional”. El a cercetat inconstientul pentru a gasi raspuns la comportamentele noastre brutale. A folosit termenul german pentru "suflet", dar concepţia lui a fost de ateu.

Pentru Freud religia a fost un mit.

Psihanalistul britanic, James Strachey, părea sa aiba dreptate atunci când a tradus greşit ” sufletul” lui Freud " ca fiind "minte" - lideri psihologi britanici şi americani considerau ca psihologia ar trebui să fie catalogata ca o stiinta medicala, in timp ce "sufletul", este distinct neştiinţific. Traducere lui Strachey l-a redefinit pe Freud ca avand o consistenţă ştiinţifică falsa, tipica pentru înşelătoria progresista.

Sigmund Freud a avut putina apreciere pentru masele umane ,cu nevrozele lor netratate şi instinctele lor animalice. În „Viitorul unei iluzii”, scria astfel : "Printre dorinţe instinctuale se regasesc si cele de incest, canibalism, si pofta de ucidere."

Anterior scriia in acelasi stil : "Intrucat masele sunt leneşe şi neinteligente nu le va place sa renunţe la instincte si nu e nevoie sa fie convinse de argumentul inevitabilitatii sale ; individivizii care le compun se sprijina unul pe celalat pentru a da frâu liber indisciplinei."

El a mai adaugat, "Numai influenta unor persoane care pot constitui exemple, recunoscute de mase ca fiind liderii lor, le poate directiona sa performeze o activitate indreptata catre renuntarea de care depinde existenta civilizatiei.”

Atunci cand psihologii observa si descriu comportamentul uman , par sa fie oameni de stiinta dar atunci cand explica comportamentul uman propaga opinii ipotetice .

Putem nota mai multe observaţii : Cu cat psihologia devine mai populara cu atat mai raspandite devin probleme noastre .Cu cat se duc la consiliere mai multe cupluri, cu atat se inrautateste rata divorturilor.

Problemele noatre nu sunt rezolvate de psihologi sau de promotorii acestei pseudostiinte , asa cum spun Abby şi Ann Landers.

Ar putea fi un motiv simplu: Dacă Dumnezeu există, o mare parte din ştiinţele sociale devin un nonsens teoretic, ceea ce înseamnă că societatea este lezata prin neglijarea "sufletului" şi a batjocoririi religiei.

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenție a lui Hitler (XXII, XXIII)

Preluare de pe blogul Prioritate de Dreapta


Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXII)

Autarhie sau nu?

Este de aceea eronat sa se puna intrebarea: trebuie ca noua Europa sa fie configurata conform principiilor autarhiei sau nu? Solutia suna mai degraba asa: in masura in care este necesara asigurarea libertatii Germaniei Mari, trebuie sa se vizeze si obtina independenta fata de pietele de peste mari. Asadar trebuie sa fim autarhici in razboi. In plus trebuie sa se faca comert exterior liber cu coloniile ca sa poata fi satisfacute necesitatile, ce nu tin neaparat de economia de razboi. De aceea afirmatia autarhie sau export nu are obiect, fiind inlocuita cu autarhie si export.

Chestiuni de comert exterior

Comertul exterior german este construit pe sistemul bilateral. Acest sistem s-a pastrat pana acum, are, insa, defectul ca este legat de anumiti parteneri contractuali si nu poate face importuri pur si simplu din tari care pot temporar satisface in mod mai serios necesitatile. Din aceasta rezulta cerinta ca sistemul bilateral sa trebuiasca extins la un sistem multilateral. Daca se manipuleaza preturile fata de tarile de cliring, este posibil sa manipulam in acelasi timp moneda. Acest lucru este valabil pentru operatiile de cliring in Europa. In traficul international peste mare este totusi necesara o moneda libera…

Chestiuni organizationale

Pentru ca restul tarilor ce tin de sfera noastra de interes sa poata sa ia masurile potrivite in acelasi mod, ce ar trebui in principiu convenite cu noi, trebuie ca organizarea economica a tarilor individuala sa fie refacuta. In domeniul agriculturii se pot crea de catre Organizatia Agricola a Reichului organizatii corespunzatoare in restul tarilor. Acestea trebuie sa supravegheze de la productie si prelucrare pana la distributie si consumator drumul produselor. In mod asemanator trebuie sa se planifice conlucrarea din domeniile industrial si comercial.

Doua grupe de tari

In cadrul tarilor europene ce tin de sfera de interes germana trebuie distinse doua grupe. Din prima grupa fac parte tarile cu un nivel de preturi, salarii, impozitare si venit asemanator Germaniei. Ca exemple avem Danemarca, Olanda si Elvetia. Din al doilea cerc fac parte tarile din Sud-est. In vreme ce primul cerc trebuie organizat precum in sistemul nostru si trebuie tratat mai liber in operatiunile de plata, al doilea cerc nu intra in discutie pentru o uniune monetara si de plati din cauza unor diferente considerabile. Este sigur ca trebuie vizata o interconectare economica mai stransa cu Franta dupa razboi. Pozitia Rusiei fata de zonele ingrijite de Germania este inca deschisa.

Rezumat

Telul general ce trebuie atins de Germania in Europa postbelica este obtinerea unui nivel mare de libertate economica cu o sporire concomitenta a standardului de viata prin intarirea aprovizionarii. Spatiul economic va lucra in urma planificarii la nivel mare cu o economie lipsita de conjuncturi care va isi va releva efectele stimulatorii pentru toti cei implicati in traficul de marfuri si cel financiar. Economia trebuie sa satisfaca prin manipularea sub control de stat a pretului, salariului si cantitatii in spatiul european necesitatile economiei de razboi, insa sa conduca la o acoperire a necesarului suplimentar pe timp de pace printr-un export semnificativ…

Sefii de departamente ministeriale au fost de acord cu remarcile lui RM. Funk si au anuntat ca remarcile bine gandite, corecte la o privire generala si convingatoare trebuie sa dea baza pentru lucrarile de planificare si reprezentantii ministeriali…

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxii


Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXIII)

25 iulie 1940, Walther Funk: noua ordine economica in Europa

Dezbaterile privitoare la construirea si organizarea economiei germane si europene dupa terminarea razboiului si privitoare la efectele pe care le va avea razboiul pentru economia mondiala, umplu in ultimul timp coloanele ziarelor germane si straine. Atat practicienii cat si oamenii de stiinta se ocupa in mod cat se poate de serios cu aceste probleme si astfel au iesit la iveala idei si planuri mai mult sau mai putin imaginative care au provocat o mare dezorientare. Chiar marele filosof Hegel a fost indicat ca martor cheie pentru anumite directii. Este o abundenta de cuvinte cheie de toate felurile si cel mai indragit a devenit „Marele Spatiu Economic European”. Oricat de multa corectitudine ar fi continuta in aceasta notiune, trebuie sa spunem ca intai de toate acest spatiu mare european in realitate nu exista deloc, ca acesta trebuie mai intai creat si ca in acest „spatiu mare lucrurile se ciocnesc puternic”. Am considerat in aceste conditii ca fiind obligatia mea sa pun pe tapet clar si obiectiv lucrurile pentru a aduce discutia din sfera fanteziei si speculatiei in lumea reala a faptelor concrete. Nu este vorba in toate acestea nici de un plan deja stabilit, cu atat mai mult doar de pregatirea unui plan cuprinzator conform sarcinii maresalului Reichului Hermann Göring, care vizeaza decizia de concepere si punere in aplicare a planurilor. Trebuie de aceea sa ma limitez la a prezenta principiile si metodele problemelor. Trebuie asadar indicat doar drumul pe care scopul poate fi atins. De asemenea trebuie ca noua economie europeana sa creasca organic.

Politica economica national-socialista nu a fost condusa in metodele ei niciodata de dogme obtuze. Am aplicat constant acea metoda care ne-a parut mai adecvata scopului. Nu dorim sa ne cream nici in viitor imagini artificiale. Ordinea economica europeana va creste de asemenea din circumstantele naturale, in special daca pentru o conlucrare stransa economica intre Germania si tarile europene exista baze naturale. Desigur, razboiul va avea efecte profunde asupra economiei europene si de asemenea asupra economiei mondiale. Vom conlucra cat mai strans cu Italia aliata in toate domeniile si vom implica fortele economice germane si italiene in reconstructia Europei.

La intrebarea privitoare la ordinea economica viitoare generala se poate da raspunsul ca dupa victoria in razboi vom utiliza acele metode in politica economica, care ne-au garantat marile succese economice inainte de razboi si in special in razboi si ca nu ne gandim sa lasam sa se manifeste din nou jocul nereglementat al puterilor prin care economia germana a ajuns in dificultati extreme. Suntem convinsi ca de metodele noastre vor profita nu doar economia Germaniei Mari, ci si toate economiile din Europa care se afla in relatii stranse comerciale cu Germania pe baza conditiilor naturale.
In privinta chestiunii discutate in ultima vreme cu deosebita forta referitoare la baza monetara noua se pot spune urmatoarele:

Moneda este intotdeauna secundara si conducerea economiei este primara. Daca economia nu este sanatoasa, nu poate exista nici o moneda sanatoasa. In cadrul unei economii europene sanatoase si a unei diviziuni a muncii rationale economice intre economiile nationale europene chestiunea monetara se va rezolva de la sine deoarece atunci va fi doar o problema de tehnica financiara corecta. Este de la sine inteles ca moneda Reichului – marca – va avea o pozitie dominanta in aceasta. Intarirea puternica a puterii Germaniei Mari va atrage cu sine o intarire a monedei Reichului ca o urmare naturala.

Domeniul de valabilitate al marcii, care va fi eliberat de lanturile scolilor nereglementate din strainatate si de monedele numeroase straine evaluate diferit, va creste atunci in mod curent. Se va ajunge pe baza metodelor deja aplicate pana acum in comertul bilateral la o dezvoltare catre un comert multilateral si la o compensare a soldurilor de plata a tarilor individuale in asa fel incat si diversele tari sa poata intra in legaturi economice reglementate unele cu altele printr-un astfel de birou de cliring. Desigur este exclus sa se anuleze controlul circulatiei devizelor si obligatia de cliring cu o lovitura. Problema nu este plata de moneda straina sau uniunea monetara europeana, ci se ajunge la dezvoltarea in continuare a tehnicii de cliring in asa fel incat sa se garanteze operatii de plata fara probleme in cadrul tarilor legate de cliring.

Conditiile pentru aceasta exista cu atat mai mult cu cat deja azi aproape toate tarile care intra in discutie pentru o conectare la un cliring central european, au o un control al circulatiei devizelor intr-o forma oarecare. Conditiile pentru un sistem de cliring care sa functioneze bine sunt ca in contractele de cliring sa se convina rate de schimb stabile valabile in toate platile, ca cursurile sa ramana stabile pentru perioade lungi si ca sumele virate in cliring sa fie platite intotdeauna imediat.

VA URMA

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxiii


>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXIV-XXV, XXVI-XXVII )

CERÂND CEVA OBIŞNUIT, Mugur Isărescu pare să anunţe ceva neobişnuit (Bursa)

Postare preluata de pe blogul Prioritate de Dreapta

Toate semnalele conduc către un proces de oprire a finanţării subsidiarelor locale de la băncile-mamă ("dezintermediere"), care este inerent, a declarat, ieri, Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul conferinţei anuale a Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari din România (AAFBR), anunţând:

"Băncile care sunt foarte dependente de băncile-mamă trebuie să găsească metode alternative de finanţare".

Oare, acest comandament este ceva neobişnuit?

Oare, atunci când o companie îşi implantează un punct de lucru, o filială, o branşă, o subsidiară într-un alt teritoriu decât cel de origine, urmăreşte ca, "pour toujour", să-şi finanţeze noua entitate ?

Nu este normal că, de fapt, visează să creeze un nou centru de profit, care să se autosusţină financiar?

Desigur, vrea să se autosusţină.

Dacă normalul constă în autosus-ţinere, atunci de ce, într-o audienţă specializată a bancherilor, Guvernatorul Băncii noastre Centrale ne anunţă că a sosit momentul "normalului"?

Poate că, de fapt, ar vrea să ne spună altceva, dar nu-şi permite?

Poate că nu are cuvintele?

Poate că, de fapt, vrea să spună, pe dos, că finanţarea băncilor-mamă de către sucursalele lor din România ar trebui să înceteze?

Sucursalele finanţează băncile-mamă, nu invers

Ziarul BURSA a arătat, la 16 iunie:

"Clauzele Iniţiativei de la Viena, acordul încheiat în 2009, care obliga băncile-mamă ale instituţiilor de credit din România să-şi susţină subsidiarele şi să nu retragă capital, s-au inversat în cazul grupurilor financiare elene, notează banca japoneză Nomura".

În articolul de atunci, BURSA a relatat că Raportul Nomura afirma: "În prezent, subsidiarele româneşti finanţează deja de ceva timp băncile-mamă din Grecia" şi că împrumuturile acordate de subsidiarele greceşti de la noi, băncilor mamă, au contribuit la aprecierea leului, din ultima perioadă, şi au redus din lichiditatea de pe piaţa românească.

Şi: "Ieşirea de capital cauzează probleme pentru balanţa de plăţi, necesitând utilizarea rezervelor sau, în cazul României, accesarea fondurilor din acordul stand-by de precauţie, se arată în Raportul Nomura".

Din această perspectivă, discursul Guvernatorului BNR Mugur Isărescu, anunţând ceva obişnuit- că sucursalele băncilor trebuie să se autofinanţeze -, pare că, de fapt, anunţă ceva neobişnuit: anume, că situaţia din Grecia ne obligă, în urma ieşirilor de capital din băncile greceşti, prezente aici, să accesăm fondurile din Acordul stand-by de precauţiune.

Într-o ştire publicată în Bursa de ieri, am arătat că, în septembrie, sistemul bancar din Grecia, a înregistrat retrageri de 5,5 miliarde de euro, un record al lunilor de neîncetate retrageri, din ultima perioadă.

Da, desigur, nu este vorba despre încetarea finanţării sucursalelor de către băncile mamă, ci România a ajuns la momentul când nu mai poate suporta ieşirile de capital ale sucursalelor băncilor greceşti de aici.

Altfel, ceea ce spune Isărescu nu are nici un înţeles...

Scenariile Nomura şi cel pe care nu l-a anticipat

Nomura a conceput, în vară, mai multe scenarii posibile în ceea ce priveşte consecinţele crizei din Grecia pentru România şi Bulgaria.

Primul scenariu constă în reducerea severă a creditării acordate de subsidiarele din România şi Bulgaria ale băncilor elene, ca urmare a cerinţelor tot mai mari de finanţare din partea băncilor-mamă. Acest scenariu "este anti-creştere" pentru cele două ţări şi a început deja să se dezvolte, susţine banca japoneză.

În continuare, băncile elene ar putea fi nevoite să se consolideze, probabil într-o combinaţie de tipul "banca bună/banca rea", pentru a grupa activele neperformante într-un holding special. O astfel de consolidare ar cauza vânzări de active în Bulgaria şi România.

"Cu un interes cel mai probabil limitat din afara graniţelor, ar fi nevoie de banii guvernului sau ai investitorilor locali, ceea ce ar reprezenta ieşire netă de capital. Dacă o vânzare nu ar fi posibilă, cea mai probabilă urmare ar fi retragerea", apreciază Nomura.

Astfel se ajunge la următorul scenariu, calificat drept "o urmare foarte proastă", în care băncile elene ar fi nevoite să retragă capital de la subsidiare pentru a-şi consolida situaţia financiară.

Băncile elene ar putea opta pentru o altă soluţie, respectiv retragerea sprijinului pentru subsidiare şi intrarea acestora în default (incapacitate de plată), caz în care BERD şi guvernele din România şi Bulgaria ar fi nevoite să intervină şi să naţionalizeze companiile sau să le consolideze în România pentru a absorbi operaţiunile.

Cel mai pesimist scenariu anticipat de Nomura este intrarea în default a băncilor elene, care ar retrage sprijinul şi capitalul de la subsidiarele locale şi ar declanşa o lichidare de urgenţă a activelor din Europa de Est. Chiar şi în cazul naţionalizării băncilor elene pentru evitarea falimentului, guvernul de la Atena nu va fi interesat să sprijine subsidiarele din România şi Bulgaria.

Subsidiarele instituţiilor de credit elene Alpha Bank şi EFG Eurobank Ergasias (Bancpost) se află printre cele mai mari zece bănci din România. În piaţă mai activează trei instituţii de credit mai mici, respectiv Banca Românească (National Bank of Greece), Piraeus, ATEbank şi Emporiki (deţinută de Credit Agricole).

Scenariul pe care Nomura nu l-a anticipat în luna iunie, este că ieri, agenţia Moody's a pus Nomura Holdings, Inc. sub observare, pentru reducerea ratingului.

Aşa că n-avem decât să nu credem ce au zis japonezii despre noi.

MAKE
10.11.2011

Isărescu: "Trebuie să evităm o înăsprire a condiţiilor de creditare"

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat ieri, în cadrul conferinţei anuale a Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari din România (AAFBR), că paradigma se schimbă: "Ai alte date, ai condiţii macroeconomice stabile, dar constaţi că băncile nu mai sunt atât de generoase. Noi trebuie să ne pregătim pentru "deleveraging" (n.r. "dezintermediere" sau "reducere de expunere"), pentru că este inerent. Toate semnalele duc acolo. Este nedrept. (...) Trebuie să evităm o înăsprire a condiţiilor de creditare ("credit crunch"). O reducere puternică a implicării băncilor cu capital străin în economie ar crea un "credit crunch". Avem nevoie de investiţii să vedem în ce măsură avem nevoie de "funding" (finanţare). (...) Cred că gândirea noastră aici trebuie să fie ceva mai flexibilă".

Mugur Isărescu a întărit, ieri, mesajul pe care l-a transmis şi la începutul săptămânii, cu privire la faptul că băncile mamă nu mai sunt "generoase" cu subsidiarele locale, pentru că se confruntă cu probleme. Domnia sa a făcut referire la faptul că ceea ce face BNR cu dobânda, se va transmite şi la băncile comerciale, pentru că acestea "vor fi nevoite să se bazeze pe resurse aplicate pe piaţa internă".

"Au nevoie să-şi echilibreze resursele cu creditele", potrivit lui Mugur Isărescu.

Isărescu: Trebuie să stimulăm economisirea şi consumul

Guvernatorul BNR a explicat, ieri, că trebuie stimulată economisirea internă. Domnia sa a declarat: "Trebuie să stimulăm consumul şi economisirea. Cantitatea de economisire internă depinde de nivelul veniturilor. Cum putem să fim judicioşi ca să stimulăm economisirea şi să nu distrugem consumul şi el să crească? Cu grijă. Formulele trebuie cântărite cu foarte mare atenţie şi este nevoie ca politicile echilibrate să fie bine dozate".

Isărescu: Circa 20 de miliarde de euro din datoria României aparţin populaţiei

Mugur Isărescu s-a mai referit şi la datoria ţării noastre, pentru care unele voci susţin că este vinovată Banca Centrală

Domnia sa a precizat: "Când se ajunge la discuţia despre datoria României, atunci parcă a făcut-o Dumnezeu din cer şi se spune că Banca Naţională este de vină. Băncile sunt înghesuite, statul este înghesuit, la fel şi cercurile de afaceri, chiar şi Banca Naţională. Cât avem rezerva de mare, o fructificăm doar la o zecime din capacitate. Când vorbim de credit, v-aş ruga să spuneţi românilor că atunci când se ia un credit se creează un debit. Când se ajunge la datorie, parcă a făcut-o Dumnezeu din cer şi Banca Naţională e de vină. Dacă începi să spui cum s-a format, chiar în termeni tehnici, datoria de 90 miliarde de euro din care aproape 20 miliarde de euro aparţine populaţiei, apare o mare supărare. Cele câteva milioane de maşini luate în leasing nu au creat o datorie? Un leasing nu este o datorie, un credit?", s-a întrebat oficialul BNR.

Mugur Isărescu a adăugat că reluarea creditării atât de dorită de toată lumea nu va face altceva decât să creeze o nouă datorie, iar în acest caz populaţia trebuie pregătită pentru administrarea unui împrumut.

Domnia sa a adăugat: "Dorim toţi reluarea creditării, dar trebuie să fim conştienţi că se va crea o datorie pe partea cealaltă. Este o crimă economică să umfli o economie după care să o storci să plăteşti o datorie. Trebuie să prezentăm societăţii soluţia administrării unui credit. Asta este soluţia pentru România. Sunt 90 de miliarde de euro datorie externă a României, dar nu se poate compara cu ce a fost înainte. Aproape 30 de miliarde de euro este datorie a firmelor din România, vreo 20 de miliarde aparţine populaţiei şi restul este creată de bănci. O parte a datoriei externe se regăseşte în creditul în valută pe care Banca Naţională a vrut să-l tempereze. Datoria noastră externă este suficient de mare cât să nu fim îngrijoraţi. Cred că dvs. ca analişti economici financiară aveţi o responsabilitate în acest sens".

Guvernatorul a mai precizat că intrăm într-o perioadă care se numeşte "the new normal", adică un normal nou: "Economia ţărilor dezvoltate pare să fie blocată de o creştere redusă, în ciuda eforturilor fără precedent. S-a rupt orice principiu în politica monetară. Am folosit măsuri neortodoxe acum 4-5 ani, măsuri neconservatoare, non-standard, quantitative easing" (...) Economia dezvoltată nu creşte. Tot la mărimea datoriei suverane ajungem. Avem probleme mari de tot cu datoria publică în Japonia, SUA, Anglia, acolo cifrele tind să se umfle mai repede. Această nouă normalitate defineşte o economie care creşte atât cât doreşte să evite conflicte, şocuri majore, dar nu este suficient de înaltă ca să determine crearea de noi locuri de muncă".

Demetrios Efstathiou, (RBS): Este greu de crezut că băncile româneşti cu capital grecesc îşi pot muta capitalul către băncile-mamă

Este greu de crezut că băncile româneşti cu capital grecesc îşi pot muta capitalul către băncile-mamă, deoarece nu este o operaţiune uşor de realizat, în schimb se poate ajunge la o micşorare de capital din cauza reducerii portofoliului de credite, a declarat, miercuri, în cadrul unei conferinţe de specialitate, Demetrios Efstathiou, analist al Royal Bank of Scotland (RBS).

"Vorbind despre băncile din Grecia, am discutat cu colegii mei despre mutarea capitalului de aici la banca-mamă, dar răspunsul a fost negativ. Este greu de mutat capitalul, dar putem vorbi despre o micşorare a capitalului pentru că nu se măreşte portofoliul de credite. Dar ar mai fi întrebarea cât de mare este o filială din România faţă de una din Italia şi cât ar contribui ea prin capital la susţinerea băncii-mamă?", a precizat Efstathiou.

La rândul său, John Morton, analist Bloomberg, a adăugat că băncile trebuie să-şi repare echilibrul, iar acest lucru nu se poate realiza prin mutarea capitalului.

"Fără îndoială avem o problemă majoră în Europa referitor la deficite şi la finanţarea şi refinaţarea acestor deficite. Ţările din afara zonei euro sunt într-un fel favorizate. În afara zonei euro, situaţia stă un pic diferit. Piaţa a devenit mai nuanţată, iar ţările din afara zonei euro au perspective mai mari de creştere şi pieţele şi-au dat seama de acest lucru. Băncile trebuie să-şi repare echilibrul, dar se poate repara prin mutarea capitalului? Nu, nu este asta soluţia", a subliniat Morton.

Pe de altă parte, Lucian Croitoru, consilierul Guvernatorului Băncii Naţionale a României /BNR/, a menţionat că majoritatea băncilor străine au venit în România pentru investiţii pe termen lung şi nu vor să-şi facă rău singure.

"Multe bănci din străinătate au venit în România pentru a investi pe termen lung şi au găsit resurse de a dezvolta afacerea aici. Nu vor să-şi facă rău singure din cauza crizei", a spus Croitoru.

The Guardian: Băncile se retrag pe pieţele de origine

Afectate de criză, băncile europene au început să se retragă pe pieţele din ţările de origine, situaţie care aminteşte de protecţionismul care a măturat Europa în timpul marii depresiuni economice din anii "30 şi dă fiori statelor din Europa de Est, se arată într-o analiză a The Guardian.

Commerzbank, a doua mare bancă germană, va începe să refuze acordarea de credite în afara Germaniei şi Poloniei. "Trebuie să ne concentrăm pe sprijinirea economiei germane, în timp ce alte bănci se retrag", a arătat directorul financiar al Commerzbank, Eric Strutz, citată de Mediafax.

Marţi, Lloyds Banking Grup, o bancă britanică oricum concentrată în mare măsură pe piaţa autohtonă, a admis că şi-a redus expunerea pe băncile din zona euro, în timp ce analiştii Citi au avertizat că presiunile politice şi financiare vor forţa băncile europene să se retragă pe pieţele naţionale.

Directorul general al HSBC, Stuart Gulliver, s-a declarat îngrijorat că Asia ar putea avea de suferit dacă băncile europene s-ar confrunta cu noi presiuni într-un scenariu descris de el drept o "mini criză a creditelor". "Trebuie să avem grijă, să monitorizăm cu atenţie riscul unei retrageri masive a creditului de către bănci europene din cauza evenimentelor de pe pieţele de acasă", a arătat el.

BNP Paribas şi Societe Generale, cele mai mari bănci franceze, au anunţat că îşi vor degreva portofoliile de active de 150 miliarde euro.

Între timp, grupul italian Banco Popolare a scos la vânzare operaţiunile din Ungaria, însă nu a găsit încă un cumpărător.

Lloyds, care a înghiţit în 2008 creditorul ipotecar HBOS pentru a ajuta sectorul bancar britanic să evite un faliment cutremurător, închide şi elimină din bilanţ credite de miliarde de euro către clienţi din Irlanda, încercând să se retragă aproape complet de pe această piaţă. Grupul britanic a anunţat recent că rata capitalului de bază a urcat în trimestrul al treilea la 10,3%, de la 10,1%.

"Şi-a majorat Lloyds capitalul? Nu. Poate converti profiturile în capital? Nu. Îşi consolidează ratele de adecvare a capitalului prin reducerea activelor, care au coborât de la 383 miliarde lire la 372 miliarde lire. Este clar că băncile ca Lloyds se concentrează pe restrângerea portofoliului, aşa că este inevitabil că, dacă vor prioritiza creditele pe piaţa locală, vor fi mai puţin dispuse să împrumute în afara Marii Britanii", observă un analist al Evolution Securities.

Retragerea în pluton a băncilor pe pieţele autohtone reprezintă o inversare la 180 de grade a trendului din perioada de început a monedei euro.

Piaţa creditelor sindicalizate, unde băncile dau în parteneriat credite transfrontaliere către companii, este într-un proces accelerat de micşorare.

John Beck, manager la Franklin Templeton, care administrează obligaţiuni de 300 miliarde de dolari, avertizează că Europa ar putea reveni la autarhie, la autosuficienţa economică a anilor "30, când ţările renunţau la standardul aurului şi se întreceau în devalorizarea monedelor naţionale.

Deutsche Bank a cesionat un credit de 86 milioane de euro către Erste Bank

Deutsche Bank a cesionat împrumutul de 86,3 milioane de euro, cu garanţii guvernamentale, acordat judeţului Suceava pentru finanţarea proiectului "Utilităţi şi mediu la standarde europene", către Erste Group Bank, autorităţile locale fiind notificate că s-a schimbat creditorul. Administratorul public al judeţului Suceava, Irina Vasilciuc, a declarat, ieri, că CJ Suceava a fost notificat că a fost schimbat creditorul pentru împrumutul de 86,3 milioane de euro obţinut de CJ Suceava şi mai multe localităţi din judeţ pentru finanţarea proiectului judeţean "Utilităţi şi mediu la standarde europene".

Potrivit lui Vasilciuc, autorităţile sucevene au fost notificate că Deutsche Bank AG, filiala Londra, a transferat şi cesionat contractul de împrumut către Erste Group Bank AG Viena, care a devenit astfel noul creditor.

Agenţia de presă Mediafax o citează pe Irina Vasilciuc cu declaraţia că, din cele 86,3 milioane de euro împrumutate, autorităţile sucevene au rambursat trei rate de capital în sumă totală de 6,3 milioane de euro şi a achitat dobânzi de fabuloasa sumă de 39,9 milioane de euro. Nu a fost timp material pentru a verifica această cifră, însă ne exprimăm uimirea cu privire la această sumă imensă.

Din credit urmează să mai fie achitate rate în sumă de 79,9 milioane de euro cu dobânzile aferente.

Contractul de credit a fost încheiat în 26 martie 2004 pentru suma de 86,3 milioane de euro în vederea finanţării investiţiilor publice de interes local din cadrul proiectului "Utilităţi şi mediu la standarde europene", pentru contractarea împrumutului fiind acordate garanţii guvernamentale.

Contractul de împrumut prevede rambursarea creditului în 25 de ani, cu o perioadă de graţie de cinci ani, cu o dobândă de 3,975% la care se adaugă rata EURIBOR. Comisionul de aranjare a fost negociat la 1,05%, iar comisionul de neutilizare la 1,5%.

În data de 8 iulie 2004, Deutsche Bank AG Londra şi-a transferat integral drepturile şi obligaţiile către Deutsche Bank Luxembourg SA, iar în data de 29 octombrie 2010, Deutsche Bank Luxembourg a transferat înapoi aceste drepturi şi obligaţii către Deutsche Bank AG, filiala Londra, care a redobândit calitatea de împrumutător.

Deutsche Bank AG Londra a încheiat în 13 octombrie 2011, cu Erste Group Bank AG, un contract de transfer de drepturi şi obligaţii corespunzând unui sold de 79, 985 milioane de euro.

În urma finanţării prin acest credit, în localităţi ale judeţului Suceava s-au făcut mai multe investiţii atât în ceea ce priveşte termoficarea cât şi aducţiuni de reţele de gaze naturale.

http://www.bursa.ro/cerand-ceva-obisnuit-mugur-isarescu-pare-sa-anunte-ceva-neobisnuit-148061&s=banci_asigurari&articol=148061.html

Ilie Șerbănescu: Ce rost mai au băncile străine? (Business24)

Articol preluat de pe blogul Prioritate de dreapta
"Poate pana la urma se recunoaste ca totusi modul in care Polonia si chiar Ungaria traverseaza aceasta perioada de tulburari prelungite tine si de pozitia statului in sistemul bancar. Adica nu conteaza ca in Polonia statul controleaza cel mai mare grup bancar, nu conteaza ca in Ungaria statul este prezent in cea mai mare banca?"

Aceste cuvinte nu apartin vreunui analist cartitor, animat de porniri nationaliste demodate, ci d-lui Nicolae Danila, membru al Consiliului de Administratie al BNR si fost presedinte executiv al BCR, cea mai mare banca de pe piata in Romania. Si au fost rostite intr-un context precis: Romania este dezavantajata in fata crizei prin faptul ca statul nu mai are un cuvant relevant de spus pe piata bancara.

Mai concret, in timp ce bancile straine lasa firmele romanesti fara oxigen exact cand acestora le este mai greu, si este cazul indeosebi al firmelor mici si mijlocii, statul nu mai dispune de o banca puternica prin care sa compenseze asemenea stari de lucruri pentru businessul din tara.

Nu stim cati din membrii conducerii BNR impartasesc aceste opinii. Probabil cei mai multi au opinii contrare! Dar de unde stim asa ceva? Evident, nu participam la reuniuni ale conducerii BNR, dar vedem cu ce s-au soldat aceste reuniuni.

Multi dintre actualii membrii ai conducerii se aflau in mandat si pe vremea cand s-a matrasit catre capitalul strain intregul sistem bancar din Romania. Si nu ne amintim sa se fi opus cineva acestui proces. Ba, a fost blagoslovit din partea acestora cu aplauze si multe, multe baliverne.

Iata baliverna nr. 1: misiunea mantuitoare a capitalului bancar strain, in conditiile lipsei de bani de pe piata interna! Caci, ni s-a tot spus, Romania n-are bani pentru a-si finanta dezvoltarea si este bine ca sunt cat mai multe banci straine care vin cu bani pentru asemenea finantari.

Au trecut insa anii si ipotetica promisa dezvoltare nu a venit catusi de putin de la bancile straine. "Baietii destepti" de la Banca Nationala se fac ca nu vad cum sta treaba! Rar vreum surub din aceasta tara se invarte gratie vreunei finantari din partea unei banci straine sau ca s-ar ara cumva vreun hectar cu o astfel de finantare este chiar exclus!

Cu finantari de la bancile straine isi fac niscai bastani case si isi iau fraierii obiecte de consum. Fraierii, pentru ca trebuie sa fii chiar fraier - spre a nu spune idiot - sa iei 1 leu de la o banca, indiferent pentru ce, cand esti obligat sa-i dai 3 inapoi! Si, astfel, Romania nu s-a putut dezvolta. Ba, a dat inapoi structural si chiar in cifre absolute.

Atunci minunatele banci straine au oprit aducerea de bani de la mamele lor. Si, imediat, statul roman a fost pus sa inlocuiasca pe piata aceasta finantare disparuta cu bani imprumutati pe cheltuiala sa de la FMI. BNR iar s-a facut ca nu observa!

Dar de fapt cu mult mai rau, s-a constituit in placa turnanta a intretinerii in prosperitate a bancilor straine mantuitoare pe seama populatiei si a economiei, adica pe seama celor care de la acestea asteptau, ca prostii, mantuirea.

BNR a luat bani de la FMI, i-a dat bancilor straine pentru ca acestea sa imprumute statul. Mecanism prin care bancile straine prospera fara sa mai fie nevoie sa se implice in creditarea cu risc a economiei! Aceasta, dincolo de faptul ca BNR protejeaza bancile (repetam, bancile straine) de suportarea de catre acestea macar a unei parti din vina de a fi contribuit la crearea situatiei nesustenabile din economie in urma creditului de consum fara noima pe care l-au promovat, aruncand toata povara ajustarilor asupra celor care profitasera cel mai putin sau poate chiar nevinovati: contribuabili, salariati, pensionari.

BNR o tine pe a ei! Nu vede nimic!

Dumnezeu insa nu bate cu batul! Lovitura au dat-o chiar bancile straine, prin suspendarea practic a aducerii de bani din afara pentru creditare in Romania si inghetarea finantarii pentru mediul de afaceri romanesc si populatie!

Ca urmare, deja depozitele constituite de la populatie au depasit creditele acordate acesteia. Cu alte cuvinte, bancile straine din Romania opereaza in mod net exclusiv cu bani stransi de pe piata interna, rapind integral sustinatorilor lor de la Banca Nationala argumentul ca s-ar afla aici pentru a finanta dezvoltarea tarii in conditiile lipsei de fonduri interne.

Singura operatiune de anvergura care se desfasoara acum in Romania este urmatoarea: bancile straine din Romania colecteaza bani de la populatie si de la firme romanesti cu dobanzi derizorii, imprumutandu-i statului roman cu dobanzi comparativ aiuritor de mari, pentru ca acesta sa-si plateasca creditul de la FMI!

Placa turnanta a acestei operatiuni este Banca Nationala. Bietul deponent roman, fara optiune, tine si statul roman, si Banca Nationala, dar nu intelegem de ce sa tina si bancile straine care nu-si mai gasesc chiar nici un rost!

Ceea ce, de asemenea, nu este de inteles in aceste conditii ar fi de ce exista atata preocupare ca acordul de la Bruxelles privind salvarea euro ar putea, prin recapitalizarea bancilor europene, sa afecteze creditarea in Romania!

Singura preocupare ar fi sa nu fim pusi din nou de minunatul tandem FMI-Uniunea Europeana sa finantam noi bancile strane din Romania sa se recapitalizeze, indiferent de forma in care am fi obligati sa facem acest lucru. Din nou pe seama noastra si spre fericirea lor!

http://www.business24.ro/bnr/profit/ilie-serbanescu-ce-rost-mai-au-bancile-straine-1501031

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenție a lui Hitler (XX, XXI)

Postare preluata de pe blogul Prioritate de dreapta


Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XX)

Formarea „Uniunii Europene de State”

Guvernele Imperiului German, Italiei, Frantei, Belgiei, Olandei, Danemarcei, Norvegiei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Slovaciei, Ungariei, Romaniei, Bulgariei, Serbiei, Greciei, Croatiei si Spaniei au decis sa fondeze o „Uniune Europeana de State”.

In acest scop s-au intrunit sefii de stat ai ………. ca si sefii de guvern din ………… la……. in ………….. Actul de fondare al Uniunii Europene de State, care a fost semnat de catre imputernicitii guvernelor tarilor europene mai sus numite, contine urmatoarele prevederi:

1) Pentru a da expresie concreta destinului comun si a se da asigurari ca nu vor mai avea loc razboaie intre popoarele europene niciodata, se fondeaza de catre statele semnatare „Uniunea Statelor Europene” pentru totdeauna.

2) Membrii „Uniunii Statelor Europene” sunt state suverane si isi garanteaza unul altuia libertatea si independenta politica. Forma relatiilor lor interstatale ramane in decizia lor suverana.

3) Natiunile unite in „Uniunea Statelor Europene” vor salvgarda impreuna interesele Europei in orice privinta si vor apara continentul european contra inamicilor externi.

4) Statele „Uniunii Statelor Europene” vor incheia in vederea apararii Europei o alianta defensiva si vor pune la punct in viitor planurile pentru aceasta.

5) Economia europeana este constituita de catre membrii uniunii de state conform unei planificari comune si unitare. Barierele vamale intre acestea trebuie sa fie indepartate gradual.

6) Statele cuprinse in „Uniunea Statelor Europene” vor intra in schimburi culturale stranse, pastrandu-si caracterul national.

7) Statele europene neimplicate in fondarea uniunii de state sunt invitate in mod solemn sa adere la „Uniunea Statelor Europene”.

8) Toate amanuntele organizarii „Uniunii Statelor Europene” sunt stabilite intr-un act de uniune, in a caror dezbatere se intrunesc imputernicitii tuturor guvernelor implicate dupa sfarsitul razboiului.

Joachim von Ribbentrop: Formarea unei „Comisii Europene”, 5 aprilie 1943

DISPOZITIE

1. Sub conducerea mea se formeaza in Ministerul de Externe o „Comisie pentru Europa”, care va consta din urmatorii membrii:

Secretar de stat v. Steengracht (concomitent si director adjunct)
Ambasadorul Gaus
Ambasadorul von Rintelen
Subsecretar de stat Hencke
Director in minister Wiehl
Ministrul Albrecht
Ministrul Ruehle
Ministrul Profesor Berber
Dr. Megerle
Consilier de legatie clasa I von Schmieden
Consilier de legatie Wagner
Brigadeführer Six
Brigadeführer Frenzel
Consilier de legatie von Trützschalter este numit secretar al „Comisiei pentru Europa”.

2. „Comisia pentru Europa” se intruneste doar la nevoie, si activitatea ei este confidentiala. Imi rezerv dreptul de a decide momentul exact cand trebuie adusa la cunostinta functiilor imperiale si de partid formarea „Comisiei pentru Europa” si trebuie sa se solicite trimiterea de delegati.

3. Pentru pregatirea sedintelor „Comisiei pentru Europa” sunt numite chiar acum urmatoarele grupuri:

Grupul A: conducere prof. Berber
Sarcina acestui grup este de a intocmi o reprezentare grafica a materialelor istorice, geografice si statistice despre tarile individuale europene. Acest grup trebuie in plus sa pregateasca elementele istorice referitoare la dezvoltarea politica in Europa in special in ceea ce priveste formele anterioare de asociere la nivel european. Consilierii de politica externa ai departamentelor individuale din Ministerul de Externe stau la dispozitia Prof. Berber pentru intocmirea materialelor referitoare la tarile individuale in mod curent.

Grupul B: sub conducerea ambasadorului v. Rintelen
Acest grup va cerceta problemele care necesita o reglementare legala in construirea viitoare a noii ordini europene. De o importanta deosebita sunt zonele de dezbatere pentru care trebuie sa se ajunga la o rezolvare la nivelul intregii Europe sau care trebuie reglementate unitar cu viitoarele state semnatare. In indeplinirea sarcinilor atribuite acestui grup sunt imputerniciti sefii de departament apartinand „Comisiei pentru Europa” sa numeasca inlocuitorii referentilor apartinand acestui departament.

Grupul C: sub conducerea ministrului Schmidt (presa)
Acest grup este insarcinat cu supravegherea si la nevoie cu conducerea propagandei referitoare la problemele europene, inainte de toate cu controlul si coordonarea presei, incheieri de acorduri etc. conform unui plan unitar. Conducatorii de departament ai acestui grup sunt indreptatiti de asemenea sa numeasca ca reprezentanti in acest departament pentru aceasta activitate speciala referenti disponibili.

4. Materialul obtinut de catre grupuri in activitatea lor este adunat in mod curent si pastrat la secretarul comisiei, consilierul de legatie von Trützschler, pentru a fi accesibil in orice moment. Consilierul de legatie von Trützschler aduna in continuare ca de obicei documente referitoare la scopurile de razboi ale inamicilor ca si alte rapoarte importante din strainatate care au ca obiect chestiunea europeana.
Cartierul General al Führerului, 5 aprilie 1943

(semnat) Ribbentrop

Instructiuni referitoare la activitatea „Comisiei pentru Europa”

1. Sarcina principala a comisiei in starea de razboi actuala cuprinde colectia de materiale si pregatirea documentelor care servesc la reglementarea viitoare a noii ordini europene dupa sfarsitul razboiului. In momentul de fata nu se intocmesc planuri anume pentru formarea unei viitoare Europe Unite. Trebuie sa se plece de la ideea ca in viitor relatiile Germaniei Mari cu tarile europene individuale sa fie ori stranse ori slabe si sa nu poata fi stabilite conform unei scheme constante. In cazul unei tari si a unui popor trebuie sa se ajunga la o decizie speciala in orice caz. Este deja clar acum ca Europa viitoare poate sa existe daca hegemonia Germaniei Mari poate fi afirmata cu succes. Garantarea acestei hegemonii este de aceea conditia de baza pentru noua ordine. De o importanta deosebita este, in plus, examinarea chestiunilor pentru care se vizeaza o solutie europeana cuprinzatoare.

2. In ceea ce priveste tratamentul propagandistic al chestiunii europene, trebuie sa ne limitam mai intai la formularile generale, imediat ce se ofera posibilitatea de a da expresie acestui fapt, cum ca scopul nostru este intemeierea unei noi ordini drepte, care va garanta existenta popoarelor europene in conlucrare stransa reciproca la nivel economic si cultural si excluderea tutelei straine. O trimitere amanuntita in privinta structurii politice a Europei viitoare nu intra acum inca in discutie. In caz ca am stabili pentru aceasta principii, aceasta ar atrage cu sine solicitarea acestor popoare de a se guverna singure si a avea independenta si, in ceea ce priveste un tratament propagandistic de succes, promisiuni in acest sens din partea noastra; este deja stabilit astazi ca siguranta Europei viitoare impotriva unei amenintari din afara necesita din contra o limitare a independentei si o sacrificare a fiecareia din aceste tari. In plus, situatia complexa si structura nationala a Europei nu permite ca in aceasta privinta sa se stabileasca prevederi unitare pentru toate tarile. Trebuie sa ne limitam mai intai la a promite diferitelor natiuni ca in Europa viitoare isi vor gasi locul lor potrivit. In general trebuie sa nu se intre foarte in amanunt in aceste chestiuni.

3. Evaluarea corecta a temerii comune tuturor tarilor ca bolsevismul ar putea sa se extinda in Europa se poate dovedi un ajutor eficient care sa convinga natiunile europene de necesitatea noii ordini viitoare. Cu cat mai evident devine ca Rusia Sovietica in cazul unei victorii aliate va tolera doar regimurile ce sunt comode pentru Moscova si de aceea bolsevice, si cu cat devine mai clar pentru toate natiunile, ca numai forta armata germana poate impiedica acest pericol, cu atat mai mult recunosc toate tarile necesitatea unei ordini noi europene, care sa fie formata in asa fel incat sa impiedice in viitor repetarea unei situatii la fel de periculoase. In plus, trebuie sa se accentueze necesitatea ca puterile occidentale – adica Anglia si Statele Unite – sa se tina in afara Europei si ca in vederea salvgardarii pacii in Europa trebuie sa se interzica interventiile viitoare. Expunerea scopurilor de razboi ale inamicilor nostri, in special scopurile belicoase ale Moscovei, este de aceea cea mai buna propaganda pe care putem sa o utilizam in prezent pentru a evidentia urgenta viitoarei ordini europene. Europa trebuie sa fie organizata de asa maniera incat nici o situatie periculoasa sa nu mai poata aparea. Nu este necesar in mod special sa accentuam in mod propagandistic concluziile care se pot trage din criza de moment pentru formarea Europei viitoare. Cu cat mai mult se poate influenta opinia publica in diversele tari pentru a trage concluziile ei proprii, cu atat mai bine.

(semnat) Ribbentrop

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xx

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXI)

22 iulie 1940, Sedinta la Ministerul Economiei al Reichului

Reconstructia economiei europene

In deschidere RM. Funk s-a referit la sarcina data lui de catre maresalul Reichului Göring la data de 22 iunie 1940. Lucrarile preliminare ce trebuie efectuate sub conducerea sa cuprinzatoare se intind asupra urmatoarelor domenii:

1. Integrarea regiunilor incorporate in Reich si ocupate in economia germana globala;
2. Disputa economica cu statele inamice;
3. Reconstructia economiei continentale ce are ca lider Germania si legaturile lor cu economia mondiala…

Chestiuni monetare

Moneda nu este ceva primar, ci creste din eveniment si din necesitatile economice. In ciuda acestui lucru, teoreticienii incearca mereu sa se ocupe de idei privind moneda carora le lipseste cea mai mica urma de realitate. In special, crearea unei noi monede europene speciale va avea urmari ce nu pot fi decat daunatoare. Urmeaza sa se organizeze discutii teoretice si lipsite de urmari despre moneda – in special cu neavizati. Aceasta nu duce la nimic. Inainte sa se decida chestiunea monetara, trebuie sa fie clare metodele dupa care trebuie configurata economia dupa razboi. Este eronat sa se presupuna ca intra din nou in scena un joc liber al puterilor pentru ca apare pe fondul unei economii nedirijate o uzura prea mare a valorilor economiei nationale. In plus, trebuie sa se aplice mai intai in continuare metodele dezvoltate de Germania deja in ultimii ani in ceea ce priveste pretul si managementul. Este o fantezie, daca se vorbeste deja de un spatiu economic major european unitar. De asemenea este daunator sa se foloseasca cuvinte cheie precum uniune monetara si vamala si sa se astepte de la acestea solutia tuturor dificultatilor. O uniune monetara si vamala poate fi discutata numai in ceea ce priveste tarile care au un standard de viata oarecum asemanator cu al nostru. Acesta nu este, de exemplu, cazul in Sud-Est. Nu este deloc in interesul nostru sa introducem in Sud-Est acelasi standard de viata ca in Germania. Aceasta nu poate decat sa impiedice performanta economiei din regiune. Daca se discuta masuri pentru reconstructie dupa razboi, trebuie sa fie clar ce masuri imediate trebuie luate si cum arata mai tarziu masurile definitive.

O dificultate in planificare rezulta din aceea ca scopurile si deciziile Führerului nu sunt cunoscute inca si masurile militare impotriva Angliei nu sunt definitivate inca. Nu se poate spune inca daca Imperiul si influenta lui economica vor persista si in ce masura sau nu dupa caz. Reprezentantii ministerelor trebuie sa porneasca in cazul planificarii anterioare de la aceea ca economia englezeasca va persista intr-o forma oarecare pentru ca mai are influenta in orice caz in afara Europei. In caz ca aceasta conjunctura se modifica, trebuie sa se prelucreze dupa caz alte propuneri.

Problema principala: ordinea prioritara a necesitatilor

Problema principala trebuie sa se identifice in aceea ca dupa terminarea razboiului nu putem sa satisfacem imediat toate necesitatile popoarelor europene. Exista dupa incetarea animozitatilor o criza a materiilor prime, a alimentelor si furajelor. Trebuie sa se depaseasca aceasta criza prin masuri imediate. Daca criza este depasita repede, este posibil sa se anuleze rationalizarile actuale si sa se imblanzeasca reglementarile. Ca sarcina principala a planificarii trebuie vazuta stabilirea ordinii prioritare a necesitatilor economice in plan intern. In cazul in care aceasta ordine nu este stabilita si dorintele economice sunt lasate sa intre in coliziune unele cu altele fara control, vor aparea in scena vrand nevrand tensiunile, care s-au facut simtite in mod neplacut in 1938 si in prima parte a anului 1939. Este gresit sa presupunem ca economia de razboi nu mai are ce produce dupa razboi. Este cat se poate de sigur ca Germania trebuie sa isi mentina fortele armate la un nivel corespunzator. Aceasta presupune ca si pana acum ca fortele armate vor avea cerinte importante fata de industria de echipare. Pacea va avea ca urmare probabil in prima perioada doar o scadere a cererii de produse propriu zise de razboi. Nu se poate conta, insa, pe o slabire a ritmului in domeniu mai larg.

Germania poseda acum in Europa puterea de a impune o noua ordine a comertului in acord cu necesitatile ei. Vointa politica de a se folosi de aceasta putere este prezenta. De aici rezulta ca tarile trebuie sa se orienteze catre noi. Economia restului tarilor europene trebuie sa se ajusteze dupa necesitatile noastre. Nu se pot, insa, acoperi toate necesitatile noastre din spatiile europene. Bilantul de materii prime al Europei (fara Rusia si Italia) indica necesitati crescute de import daca se includ anumite parti ale Africii si Asiei (colonii) ca baza de acoperire. Printr-o intensificare a economiilor europene se poate diminua necesarul de importuri din zonele din afara Europei. Numai astfel putem sa ne recastigam libertatea economica. Pentru a ne recastiga nu doar libertatea economica, ci si a spori standardul de viata al muncitorilor germani ca tel special al Führerului, trebuie sa facem comert in vederea satisfacerii necesitatilor ce depasesc posibilitatile si cu tari din afara Europei. Aceasta se poate vedea in mod special in cazul uleiurilor minerale. Putem produce prin productia sintetica de uleiuri cantitati suficiente si pentru necesarul din vremurile de pace. Nu este, insa, necesar, dar e suficient ca cantitatile produse in Germania si transportate in zonele europene accesibile in vederea efortului de razboi sa fie indestulatoare. Restul cantitatilor de ulei pentru necesarul de pe timp de pace trebuie sa fie procurat pe calea comertului exterior.

VA URMA

http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxi


>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XXII-XXIII )

Trădare cinică (Cronica Română)

Preluare de pe blogul Prioritate de dreapta

Aparent, eforturile de a bloca referendumul din Grecia au început să dea roade. Primul trădător s-a găsit chiar în interiorul cabinetului Pa­pan­dreou. Ministrul de finanţe, Evangelos Veni­zelos s-a declarat împotriva iniţiativei premierului şi a devenit liderul grupării din interiorul partidului de guvernare care intenţionează să provoace alegeri anticipate dacă declanşarea alegerilor va permite guvernului interimar să semneze acordul cu privire la măsurile de austeritate impuse de Uniunea Europeană şi FMI.
Conform informaţiei disponibile la ora închiderii ediţiei, George Papandreou a dispus anularea organizării refe­ren­dumului. Sursele agenţiei Associated Press şi ale ziarului Financial Times susţin că premierul grec şi-a schimbat planurile după o întâlnire-fulger pe care a avut-o la Cannes cu Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel. Sursele citate susţin că George Papandreou a convocat o întâlnire de urgenţă a ca­binetului de miniştri în care a informat membrii cabinetului despre întâlnirea cu li­derii europeni şi necesitatea de a re­nun­ţa la referendum.
Suntem ferm convinşi că, prin renunţarea la organizarea re­ferendumului, George Papandreou şi-a terminat cariera po­litică. Electoratul nu-l va ierta niciodată pentru această trădare, indiferent de eforturile propagandistice ulterioare. Cel mai probabil, viitorul premierului grec va fi foarte departe de Grecia, iar viitoarele guverne ale Greciei vor încerca să obţină extrădarea lui. Este dificil de estimat ce se va întâmpla în Grecia în zilele următoare. Este foarte probabil ca guvernul să se confrunte cu proteste de amploare. Dacă opţiunea referendumului nu ar fi existat niciodată, atunci grecii s-ar fi complăcut cu situaţia politică existentă, urmând ca explozia socială să se producă odată cu prăbuşirea totală a economiei europene. În schimb, astăzi, electoratului elen i s-a demonstrat încă o dată faptul că pentru clasa politică de la Atena dorinţele poporului nu contează şi nu valorează nimic în comparaţie cu dorinţele elitei politico-economice internaţionale. S-ar putea ca această in­jurie la adresa demnităţii naţionale să fie scânteia care va produce o explozie de proporţii. Ieri, Biserica Ortodoxă a Greciei a decis să intre în luptă pentru suveranitatea ţării şi a făcut o declaraţie oficială în cadrul căreia a condamnat vehement “pierderea independenţei naţionale” şi situaţia în care “ţara este condusă de creditorii internaţionali”. Este posibil ca pro­blema implementării măsurilor de austeritate să se transpună din planul discuţiilor economice în planul apărării suvera­nităţii naţionale şi atunci repercusiunile vor fi deosebit de grave. Ideea eliberării naţionale are şanse să unească toate forţele divergente din societatea elenă şi să creeze premize pentru înlocuirea actualei clase politice. Elitele politice şi economice au tendinţa să creadă că ele există într-o realitate se­parată de realitatea în care vieţuiesc popoarele conduse, însă o asemenea convingere nu este altceva decât o iluzie periculoasă.
Este interesant că, spre deosebire de alte situaţii în care apăreau nişte soluţii temporare la problemele legate de criza datoriilor suverane, ştirea despre anularea subită a referendumului nu a generat o creştere substanţială a cursului euro în raport cu dolarul american, iar creşterile preţurilor acţiunilor băncilor europene sunt mult mai mici decât scăderile anterioare. Pieţele financiare arată politicienilor europeni că pro­blema principală a zonei euro nu constă în referendumul din Grecia ci în incapacitatea economiilor europene de a susţine datoriile publice şi private cu care au fost împovărate. Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au reuşit să amâne prăbuşirea ge­neralizată a economiei zonei euro, dar în fond, niciuna dintre problemele fundamentale nu a fost rezolvată. Pentru a permite finanţarea deficitelor bugetare din Grecia, Italia, Spania, Por­tugalia, Franţa şi Irlanda este nevoie de bani care nu există. Pentru menţinerea solvabilităţii băncilor franceze, ita­liene şi spaniole, la fel, este nevoie de bani care nu există. În contextul crizei economice generalizate, este dificil de a găsi pe cineva îndeajuns de neinteligent pentru a împrumuta Uniunea Europeană cu 1,4 trilioane de euro. Elita europeană a demonstrat că este aptă în domeniul şantajului politic şi este capabilă să forţeze elitele politice naţionale să ac­ţioneze contrar intereselor propriilor popoare, dar se pare că, în dome­niul economiei reale, competenţele acestei elite nu sunt deloc impresionante.

http://cronicaromana.com/2011/11/03/editorial-tradare-cinica/