google translate

vineri, 31 octombrie 2014

Până unde va merge ura încrâncenată a autorităţilor faţă de dezvoltarea ţării noastre?

Prioritate de Dreapta



BURSA:
     A trecut un sfert de secol de când a început distrugerea sistematică a economiei noastre, totul fiind făcut în numele trecerii la capitalism şi economia de piaţă. Din păcate, prea puţini sunt cei care subliniază că realitatea din "teren" nu are absolut nimic de a face cu sistemul social şi economic numit capitalism.
     Valoarea miliardarilor apăruţi după 1989, dependentă aproape exclusiv de relaţia simbiotică cu statul, s-a văzut, cu adevărat, după declanşarea crizei, când forţele pieţei nu au mai putut fi controlate.
     Chiar şi atunci când pieţele externe erau măcinate de primele convulsii ale crizei globale, autorităţile "noastre", împreună cu sistemul bancar şi majoritatea firmelor din economia reală, s-au mulţumit să viseze cai verzi pe pereţi, pe fondul euforiei generate de explozia creditării.
     A urmat panica şi acţiunile disperate ale guvernanţilor de a conserva veniturile bugetare, printr-o represiune fiscală care a amplificat distrugerea capitalului şi locurilor de muncă din economia reală.
     În actuala campanie electorală, discursurile candidaţilor au fost acoperite de ştirile privind activitatea febrilă a DNA. Că acţiunile sale au fost executate sau nu la comandă politică aproape că nu prezintă relevanţă.
     Adevărata independenţă a justiţiei poate fi dovedită doar dacă DNA-ul ar trece şi la analizarea "dosarului FMI", pentru a găsi explicaţiile şi vinovaţii de împovărarea cu o datorie imensă a ţării. Ce s-a întâmplat cu Mugur Isărescu şi Traian Băsescu în scurta perioadă dintre două declaraţii contradictorii? Astăzi nu aveam nevoie de FMI, iar apoi ne scufundam fără "colacul" de 20 de miliarde de dolari de la FMI şi UE?
     Dincolo de uriaşa sumă împrumutată, efectele cele mai grave asupra economiei naţionale le-au avut politicile economice impuse de organizaţiile internaţionale şi acceptarea lor necondiţionată de autorităţile "noastre".
     Una dintre acestea a fost reprezentată de salvarea cu orice preţ a sistemului bancar, pe fondul exploziei creditelor neperformante. Acoperirea căror "greşeli" s-a urmărit? Ale băncilor comerciale sau ale băncii centrale?
     De câte ori nu am auzit, de la declanşarea crizei, că băncile au constituit suficiente provizioane pentru creditele neperformante, iar stabilitatea lor financiară nu poate fi pusă la îndoială?
     Ba mai mult, o parte a acestor provizioane au fost reduse ulterior, fiind transferate direct în profit.
     BNR şi auditorii externe au "supravegheat" atent tot acest du-te-vino. În plus, cu doar câteva zile înainte de anunţarea noii pierderi de la BCR, Banca Naţională ne anunţa că "subsidiarele grupurilor bancare cuprinse în această evaluare (n.a. testul de stres european) care operează pe piaţa românească au rate de adecvare a capitalului superioare pragurilor reglementate". Despre ce rată este vorba? Despre cea calculată pe baza activelor ponderate la risc, care o fac irelevantă în actualele condiţii de criză. Singurul "beneficiu" al acestui exerciţiu este crearea unui sentiment de falsă siguranţă în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului bancar.
     Susţinerea sistemului bancar, inclusiv prin "pomeni" de genul "Prima Casă", a mutat în plan secund, cel puţin pentru o perioadă, tot ceea ce înseamnă sistemul asigurărilor sociale şi de sănătate.
     Dar asistenţa socială a revenit în prim-plan odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale. De unde bani? Din eternele împrumuturi acordate cu atâta mărinimie de către bănci, în condiţiile ajutorului oferit de BNR prin reducerea dobânzilor.
     Deocamdată indicatorii datoriei publice se află semnificativ sub media europeană, dar pot apărea surprize extrem de neplăcute odată cu aplicarea noului sistem de conturi naţionale ESA 2010, care este mult mai restrictiv în contabilizarea datoriilor autorităţilor centrale şi locale.
     Dacă tot a venit vorba de ESA 2010, trebuie să reamintim că o serie de activităţi din economia subterană, cum sunt traficul de droguri sau prostituţia, vor fi estimate pentru a ajuta la creşterea Produsului Intern Brut.
     De ce sunt drogurile ilegale? Pentru că substanţele creează dependenţă, reprezintă un pericol pentru sănătatea individului şi implică o serie de cheltuieli majore la nivelul sistemului de sănătate publică.
     Dar nu se poate spune acelaşi lucru şi pentru asistenţa socială? Deşi nu sunt ilegale, ajutoarele sociale creează dependenţă şi sunt deosebit de nocive pentru sănătatea finanţelor statului (n.a. pentru evitarea neînţelegerilor, trebuie amintit că ajutoarele sociale au un rol important, dar nu în modul în care sunt folosite astăzi, cu scopuri electorale evidente).
     Şi astfel, autorităţile statului caută să-şi permanentizeze poziţia de conducere prin "oferte" tot mai generoase, dar care sunt finanţate, pe lângă împrumuturi, prin sufocarea mediului economic privat.
     Creşterea fiscalităţii din ultima perioadă, prin tot felul de măsuri aberante, pare să fie rezultatul unei uri încrâncenate îndreptate chiar împotriva dezvoltării ţării noastre.
     Am citit în presă că revizuirea Codului Fiscal pentru anul viitor se face în secret, probabil pentru a amâna până în ultimul moment o nouă cădere nervoasă a sectorului privat. Sau este vorba de evitarea atacurilor de cord din acelaşi sector privat, când întreprinzătorii vor vedea ce relaxare fiscală le pregătesc autorităţile, în scopul atingerii ţintei de creştere de 5% - 6% anunţată recent?
     Ca răspuns la declaraţiile ministrului de finanţe Ioana Petrescu, cu privire la potenţialul de creştere economică a României pe termen mediu, cititorii unui cotidian financiar online au fost de acord că "nici la congresele lui Ceauşescu nu se băteau câmpii în halul ăsta".
     Ioana Petrescu a mai vorbit despre "măsuri de încurajare a mediului de afaceri şi disciplina fiscală". Dar economia noastră a depăşit de mult pragul până la care "stimularea" ar fi dat rezultate.
     Întreprinzătorii noştri nu au nevoie de programe de încurajare, ci de ridicarea totală a jugului sub care trudesc şi de respectarea unui contract social minimal între autorităţi şi cetăţeni, care să îi convingă de necesitatea respectării disciplinei fiscale. Oricum, relaţia de cauzalitate dintre respectarea disciplinei fiscale şi nivelul poverii fiscale este inversă celei prezentate de autorităţile guvernamentale sau de candidaţii pentru fotoliul de la Cotroceni. În primul rând, statul trebuie să-şi impună disciplina fiscală, fără a căuta permanent noi mijloace de creştere a veniturilor, iar apoi poate cere acest lucru şi agenţilor economici privaţi.
     Una dintre primele măsuri pentru relansarea dezvoltării economice din ţara noastră este aruncarea actualului Cod Fiscal de la o altitudine suborbitală, iar pentru siguranţa distrugerii sale la impactul cu solul trebuie ataşat "pachetului" şi o cantitate mare de explozibil.
     Noul cadru fiscal ar trebui să interzică orice formă de dublă sau triplă impozitare (n.a. de exemplu, impozit atât pe profit cât şi pe dividende, TVA aplicat la taxe sau alte aberaţii de aceeaşi natură).
     Scris pe câteva pagini şi fără tot felul de portiţe şi "facilităţi", alături de "îngheţarea" lui pentru cel puţin o decadă, acest Cod Fiscal ar fi un pilon important al cadrului de dezvoltare.
     Economistul şef al BNR a declarat recent că "România se bazează pe o industrie slab sau mediu tehnologizată", după cum scrie presa financiară, iar "românii sunt plătiţi mai prost decât alţi europeni pentru că au o productivitate mai slabă din cauza educaţiei mizerabile".
     Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie? Oare un doctor în agricultură, de exemplu, are o productivitate mai mare cu sapa decât un tractorist cu opt clase, dar care trage după el un plug? Diferenţa majoră, după cum se observă, este capitalul, iar politicile monetare ultrarelaxate ale BNR au contribuit substanţial la distrugerea bazei de capital a ţării.
     Educaţia este extrem de importantă pentru construirea bazei de capital uman, dar acumularea acestuia nu se poate realiza când politicile guvernamentale parcă sunt "gândite" astfel încât să-i împingă pe români să-şi caute norocul pe alte meleaguri. Oricare ar fi nivelul educaţiei, veniturile nu pot creşte fără o bază de capital permanent conectată la cerinţele pieţelor interne şi externe, care să asigure productivitatea ridicată şi avantajul competitiv.
     O lege a ciberneticii, "Legea complexităţii necesare", spune că pentru controlul unui sistem, controlorul trebuie să fie mai complex decât sistemul, după cum scrie James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", pe contul său de Twitter.
     Oricât ar părea de rudimentară, chiar şi economia noastră este un sistem complex, populat cu agenţi economici şi consumatori mânaţi de interese personale şi voinţă proprie. Vi se pare că cineva, persoană sau instituţie a statului, îndeplineşte condiţia de mai sus?
     Bineînţeles că nu, dar aceasta nu îi împiedică pe "vizionari" să elaboreze tot felul de scenarii pentru "conducerea" şi "stimularea" creşterii economice, pe baza unor legi preferenţiale oferite sectoarelor economice care sunt "la modă" într-un moment dat.
     Cum dezvoltarea unei societăţi şi a unei economii nu poate veni decât de la nivelul întreprinzătorului individual, atingerea acestui obiectiv este însoţită de obţinerea independenţei financiare a cetăţeanului faţă de stat.
     Adică să ajungem într-o situaţie în care voturile nu mai pot fi cumpărate cu o plasă de alimente? Aşa ceva este de neconceput pentru actuala clasă politică. Şi de aici porneşte ura încrâncenată a autorităţilor "naţionale" faţă de dezvoltarea ţării noastre. În curând vom afla şi până unde poate să meargă acest "sentiment nobil".

miercuri, 22 octombrie 2014

Cum NU poti incepe un partid politic in Romania

Generaţia 21

Sistemul politic românesc actual este cel mai restrictiv şi discriminatoriu din Uniunea Europeană şi din întreaga lume democratică
1. România are cele mai restrictive condiţii din Uniunea Europeană pentru înregistrarea unui partid, fiind nevoie de 25.000 de membri fondatori, cel puţin câte 700 din minim 18 judeţe, inclusiv municipiul Bucureşti.
Înregistrarea partidului este, aşadar, dificil de realizat. Dacă grupul de iniţiativă va dori să se înscrie la tribunal, va constata că nu poate face acest lucru la fel ca în celelalte ţări ale Uniunii Europene unde, se poate înfiinţa un partid cu până la 10 membri precum în Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia. În Bulgaria sunt suficienţi 50 de membri, în alte ţări câteva sute de semnături iar în Polonia şi Estonia 1000. Limita maximă este atinsă în Portugalia cu 7500 de membri. Nicăieri însă nu e nevoie de mai mult în UE.
Ştiţi unde e nevoie de mulţi membri fondatori? În Khazahstan! Acesta este modelul democratic urmat de partidele româneşti care au votat legea partidelor. Cerinţa privind colectarea semnăturilor în atât de multe judeţe este arbitrară şi abuzivă, restricţionând şi apariţia unor partide regionale care activează în numeroase ţări europene şi care contribuie substanţial la viaţa politică democratică în UE.
Voi ataca în curând această prevederea legii nr. 14/2003 a partidelor politice la Curtea Constituţională întrucât ea îngrădeşte dreptul de asociere (Art. 40 din Constituţie) şi dreptul de a fi ales (Art. 37 din Constituţie).
2. Chiar dacă un partid înnoitor se înregistrează, el nu va putea să participe la alegeri parlamentare. De ce? Pentru că legea nu îi permite acest lucru decât dacă plăteşte o taxă de cca 357.000 Euro! Asta prevede Art. 29 alin. 5 din legea nr. 35/2008 a votului uninominal.
Fiecare candidat trebuie să plătească o taxă de 5 salarii minime pe economie, adică 3350 RON, întrucât salariul minim pe economie este, în 2011, de 670 RON. Astăzi un Euro este 4,23 RON. Suma totală este de cca 791 Euro/candidat. În Parlament sunt 469 de locuri (137 senator şi 332 deputaţi, plus 18 deputaţi ai minorităţilor naţionale, aşadar 469-18 = 451 mandate). Această sumă de 791 Euro x 451 de candidaţi înseamnă cca 357.000 Euro.
Depozitul cerut pentru alegeri nu este nicăieri atât de mare. Logica unui astfel de depozit, rambursabil sau nu, este aceea că măsura ar descuraja persoanele extremiste sau frivole care ar dori să candideze fără a avea, de fapt, ceva de spus şi care ar face-o pentru amuzament, crescând în mod nejustificat costurile legate de tipărirea buletinelor de vot. De asemenea, că astfel de persoane ar dilua calitatea dezbaterilor politice sau ar folosi campaniile electorale pentru promovarea unor platforme extremiste marginale.
Dar în ţări precum Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria nu este cerută candidaţilor şi partidelor constituirea unui astfel de depozit la alegeri.
În Austria, fiecare partid care participă la alegeri plăteşte o taxă nerambursabilă de 435 Euro la nivel naţional, aşadar o sumă simbolică. În Cehia, depozitul este de 7000 de Euro la nivel naţional pentru fiecare partid, în Estonia două salarii minime pe economie pentru fiecare candidat. În Grecia este cerută o taxă nerambursabilă de 146,74 Euro pentru fiecare candidat. În Letonia maximum 7100 Euro la nivel naţional în funcţie de câte liste de candidaţi sunt propuşi de fiecare partid în cele 5 circumscripţii ale ţării. În Lituaniaun salariu mediu lunar. În Olanda 11.250 Euro pentru fiecare partid la  nivel naţional. Aşadar, faţă de o ţară precum Olanda, cu venituri medii de 20 de ori mai mari decât cele din România, taxa cerută în ţara noastră este de peste 30 de ori mai mare!
Iată cum o măsură care are o anumită logică democratică şi care este rezonabilă acolo unde este aplicată, se transformă în România într-o taxă excesivă care obstrucţionează drepturile politice, împiedicând participarea în alegeri a unor formaţiuni politice noi care dispun de resurse financiare modeste.
Este, desigur, încălcat şi „Ghidul bunelor practici în chestiuni electorale” elaborat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Lege – Comisia de la Veneţia şi asumat de către Consiliul Europei, prin Rezoluţia 1320 din 2003, la Art. 1.3 alin. vi, se prevede că “Dacă este cerută constituirea unui depozit bancar, el trebuie să fie rambursabil dacă respectivul candidat sau partid obţine un anumit rezultat; suma respectivă şi rezultatul electoral nu trebuie să fie excesive.”
Dacă un partid nu va fi în măsură să plătească această taxă pentru toate colegiile, el va fi dezavantajat pentru că, pentru prima dată în istoria universală a alegerilor, sistemul pe de o parte împiedică mulţi potenţiali candidaţi să participe la competiţia electorală, iar pe de alta repartizează mandatele în funcţie de voturile obţinute de partide în toate colegiile uninominale, aşadar la nivelul întregii ţări. Dacă, spre exemplu, un partid va plasa candidaţi în 25% dintre colegii, atunci fiecare candidat al acestui partid va înfrunta câte patru candidaţi de la celelalte partide. Candidaţii acestui partid mai mic vor trebui să obţină peste 20%, în colegiile lor pentru ca partidul să treacă pragul electoral pentru a accede în parlament. O astfel de lege nu mai există nicăieri în lumea democratică, fiind demnă de dat ca exemplu despre cum anume nu se face o lege electorală.
O lege electorală democratică ar trebui elaborată, în România, în cadrele prevăzute de „Ghidul bunelor practici electorale”. Dar cine va dori acest lucru? Şi cine îl va face?
Aşadar, într-un astfel de context nedemocratic şi extrem de restrictiv, o discuţie despre un partid înnoitor trebuie să aibă în vedere, obligatoriu, prevederile legii partidelor şi ale legilor electorale pentru că acestea pot înăbuşi din start orice fel de demersuri bine intenţionate şi coerent formulate doctrinar de către grupuri de iniţiativă formate din oameni competenţi şi oneşti.
Poate numerele sunt mici , pentru cei online si pe facebook , insa ca sa aduni semnaturile fizic ai nevoie de foarta multa determinare ……

  • Partidul Reprezentantilo
DE FAPT nu exista partide in Romania. DE DREPT exista niste grupuri restranse autoasezate in fruntea unor liste de membri, membri care de multe ori nici nu stiu ca fac parte din din vre-o grupare politica.
Daca nu se schimba situatia vom continua sa ramanem sub cea mai crunta dictatura, aceea a imposturii si incompetentei.

duminică, 19 octombrie 2014

SCRISOARE-MANIFEST: Afară din cetate și votați-vă între voi!

Prioritate de Dreapta




Celulele canceroase care ne conduc acum sau care vor să ne conducă își dovedesc din plin capacitatea distructivă față de societate prin faptul că nu discută decât de agenți acoperiți de o lună de zile. Le cântă în strună aproape toată media și nu-mi dau seama exact care dintre grupări e mai toxică. Se potențează reciproc în a cangrena țara asta sau ce a mai rămas din ea.

În acest răstimp nu au discutat nimic despre problemele țării , nu am observat nici o preocupare reală pentru cetate și oamenii ei. Nu, în campania asta nici măcar nu s-a mai mimat o grijă față de societate, cum eram obișnuiți, acum a fost doar între ei. Măcar de s-ar fi problematizat deontologia unei suprapuneri servicii secrete-politică a unei persoane. Măcar! Dacă e bine dacă e rău raportat la interesul național. Așa aș înțelege o dezbatere. La fel, dacă ați fi discutat și tranșat suprapunerea servicii-secrete peste jurnalism.

În schimb voi ați aruncat cu noroi în ventilator pentru că sunteți incapabili să mai conduceți, altfel nu înțeleg Băsescule, cum nu vezi că geopolitic suntem așezați pe falia dintre civilizații. Adică exact acolo unde vor fi iminente conflicte armate. Poți să dormi noaptea, sau crezi că ne salvează 3 rachete ale americanilor? Sau crezi că trece cu un whisky mic?

Ponta, avem cea mai mică putere de cumpărare a salariului din Europa. Cea mai mică putere de cumpărare Victore, nu mai e Bulgaria cum erai obișnuit, suntem noi cei mai săraci din 2013! Asta se traduce pentru voi că un român care muncește în țara lui, de banii din salariu, își cumpără mai puțină mâncare ca să trăiască decât orice alt cetățean din orice alt stat din Uniunea europeană. Bă, voi sunteți întregi la minte?

Iohannis, băiatule, într-o iminentă criză alimentară avem terenurile țării controlate de străini, pentru că ăia au avut bani să cumpere aici la noi în țară dar noi nu putem să cumpărăm la ei că nu avem putere de cumpărare, întreabă-l pe Victor și pe-ăia dinaintea lui de ce! Întreabă-l și pe Băsescu dacă rachetele alea o să ne țină de foame o vreme apoi du-te matale să vezi cât teren poți să cumperi în Germania cu 3.000 de lei cât dai aici pe un hectar. Îți garantez că te întorci la Sibiu cu un ghiveci de mușcate de banii ăia!

Udrea, ești preocupată de ”look” si de ținuta ta vestimentară acum când resursele țării sunt controlate de străini și vrei să ne conduci. Ok. Știi că ne paște o criză energetică gravă și resursele sunt esențiale pentru supraviețuirea țării? Nu știu cum să te motivez să te frământe treaba asta și să vorbești pe subiect, dar încearcă să-ți imaginezi cum ar fi să nu te mai coafezi niciodată pentru că nu ai curent la priză pentru uscătorul de păr. Și nici apă caldă! Ar fi un coșmar pentru tine la fel de mare cum ești tu acum pentru societate când taci și ne arăți sutienul!

Macovei te văd încercănată, presupun că nu dormi bine și că te frământă chestii dar în campania asta nu m-ai lăsat să văd decât că îți dă insomnie Ponta și religia din școli. Atât. Știi că România este într-o criză demografică catastrofală, cea mai gravă din Europa? Asta înseamnă, îți spun pentru că văd că nu vorbești niciodată despre asta, fii atentă: Criza demografica e definită de unii ca fiind acel moment nefericit al unei țări când mor mai mulți oameni decât se nasc. Dar eu nu o definesc așa. Criza demografică este, ca să înțelegi și poate să nu dormi din motive întemeiate, atunci când pierzi o bucată de țară. E ca și cum ar dispărea un orășel mai mic de provincie, cu toti oamenii din el în fiecare an. A mai trecut un an, a dispărut Bârladul, încă un an și s-a dus și Hușiul și tot așa, un județ, două, trei județe. Nici măcar nu este nevoie de armată invadatoare de ruși sau cu cine mai ai tu fantezii. Nu! Criza demografică este o țară care dispare pentru că au fost unii la conducere care au dat doi lei pe copii. Și să nu crezi că nu o să o ocupe nimeni! Monica dragă știi că în țara asta s-au făcut 20 de milioane de crime de la revoluție, copii sfârtecați de doctori și aruncați la gunoi? Tu vrei acum să dezvolți țara sau ce mai bălmăjești acolo despre justiție, legi, statul de drept de mână cu americanii, dar eu te întreb: Cu cine o să faci tu toate aceste lucruri dacă nu vorbești acum despre o politică a natalității care să ne scoată din marasm? Cu pisica ta o să le faci, îți spun eu.

Nu cred că sunt singurul care se întreabă: Ăștia pe cine reprezintă? Dacă nu se îngrijesc de români și toată ziua fac zgomot și distrug, pentru ce sunt tolerați în mijlocul nostru? Care mai este rolul lor? Doar așa de ochii lumii, să zicem că e cineva acolo și ocupă locurile alea din instituțiile ce nu pot lipsi din nicio țară zis democratică? Mă lipsesc de o astfel de democrație!

Politicieni, simptomatică mi se pare completa voastră lipsă de conștiință asupra misiunii politice pe care o aveți. Misiune pe care nu v-o asumați și care nici măcar nu este clădită pe respectul uman față de noi cei de acum și față de înaintași. Nici măcar pe asta! Destinele atâtor oameni să depindă de acțiunile unor marionete politice și a camarilei lor jurnalistice, oameni cu poziții-cheie care manifestă o evidentă inconștiență a rolului lor în cetate, această enormă răspundere care este batjocorită de niște maimuțe puse pe gâlceavă, mi se pare înfiorător ce ni se întâmplă! Ați transformat țara asta în manej, ca la circ! Și noi să vă plătim biletele de intrare în voturi și impozite ca să fim obligați să vă vedem jalnica reprezentație!

În fine, să încheiem, nu cred că vă mai putem educa, că nu primiți. E mai bine pentru toată lumea și pentru noi și pentru voi să mergeți și să vă faceți o țară undeva. Acolo veți trăi doar voi: politicienii și jurnaliștii voștri de casă. Da, ați auzit bine, plecați, votați-vă între voi, plătiți-vă voi vouă impozitele!

Mergeți, vă faceți o țară a voastră dar nu în România că pentru țara asta au murit oameni. Vă duceți în altă parte, vă luptați, vă jertfiți, poate chiar muriți unii dintre voi așa cum și pentru țara asta au murit și s-au jertfit atâția și nu o să-i mai batjocoriți cum faceți acum. Hai, AFARĂ!

joi, 16 octombrie 2014

OK, Ponta, ofiţer acoperit; dar dacă e adevărat şi restul?!

Prioritate de Dreapta


BURSA:

     Dezvăluirea că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit SIE, este un succes al ziaristului Ovidiu Ohanesian, specializat în cercetarea serviciilor de informaţii: cînd, cu două seri înainte, preşedintele Traian Băsescu a declarat că premierul a fost ofiţer acoperit, el a menţionat că a pornit cercetarea subiectului de la interpelările formulate de PSD-istul Valer Marian, fost vicepreşedinte al Comisiei senatoriale pentru cercetarea abuzurilor; dar Valer Marian, a precizat, într-un interviu de luna trecută, că informaţia despre faptul că Ponta a fost racolat de SIE, i-a fost furnizată de Ohanesian.
     Deci, de fapt, dezvăluirea a fost făcută de ziaristul Ovidiu Ohanesian, după care ea a făcut carieră politică, fiind încununată ca declaraţie a Preşedintelui României.
     Cînd l-a pomenit pe Valer Marian drept sursă iniţială, în declaraţia televizată de alaltăieri, Traian Băsescu l-a caracterizat drept "personalitate exotică".
     Aceasta nu a fost decît formula de atenuare a opiniei lui Traian Băsescu despre Valer Marian, pentru că, de fapt, altădată, el l-a făcut "nebun".
     Şi tot "nebun" l-a făcut şi Grupul parlamentar PSD din Senat, care l-a scos din rîndurile sale, la 22 mai 2013 (printr-o "Adresă" semnată de liderul Grupului Ilie Sîrbu - socrul lui Victor Ponta -, suspectat de Valer Marian că ar fi fost ofiţer acoperit al serviciilor de spionaj ale lui Ceauşescu).
     La alungarea lui Valer Marian din PSD a participat şi o campanie mediatică, susţinută de postul de televiziune România TV, al deputatului PSD Sebastian Ghiţă - membru în Comisia de control a SRI (despre care se spune că ar fi prieten apropiat al lui Victor Ponta şi de fapt, el însuşi ofiţer acoperit, aflîndu-se în conflict de interese, atît ca membru al Comisiei, cît şi ca patron de presă, fără ca acestea să fie singurele situaţii de conflict de interese din viaţa lui, dacă luăm în calcul şi contractele cu serviciile, pe care firmele sale de soft le cîştigă, pe bandă rulantă).
     "Exotismul" lui Valer Marian, constînd în acuzaţii foarte grave la adresa personalităţilor care ocupă înalte funcţii în stat, poate fi recunoscut şi la Ovidiu Ohanesian (ziaristul a lucrat, un timp, în Redacţia noastră), care are darul să-ţi ridice părul măciucă, prin detaliile incredibile despre corupţia la care participă serviciile.
     Dar, Preşedintele României confirmă că una dintre parascoveniile "nebunului" este adevărată.
     Atunci, care rămîne să fie statutul celorlalte parascovenii?
     Mai sînt ele închipuiri ale unor minţi aburite, "exotice"?
     Nu cumva am fost manevraţi pervers, să nu dăm crezare afirmaţiilor venite din aceste surse "exotice"?
Reproducem, în continuare, "Scrisoarea deschisă" a lui Valer Marian adresată, la întîi iulie 2013, premierului Victor Ponta.
     Este o scrisoare care conţine atîtea "parascovenii", încît, în mod normal, te face să ridici din umeri.
     Dar, în împrejurarea că Preşedintele confirmă una dintre suspiciunile formulate acolo, scrisoarea devine halucinantă.
     Dacă, totuşi, este adevărat şi restul?! 

     A DOUA SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE VICTOR PONTA

     Cetăţene prim-ministru,

 
     Având în vedere că sesiunea parlamentară s-a încheiat săptămâna trecută, vă transmit o scrisoare deschisă cu statut de interpelare, urmând să o înregistrez în acest sens la Senat. Am decis ca, prin această scrisoare-interpelare, să vă adresez mai multe întrebări legate de anumite aspecte nebuloase din trecutul şi prezentul dumneavoastră, pe care le voi dezvolta ulterior într-o amplă declaraţie politică intitulată "Victoraş, ai grijă de copii!", pe care am anunţat-o de altfel. Chiar dacă aspectele mai grave şi interesante din această declaraţie au fost verificate şi răsverificate din mai multe surse, fiind de profesie jurist, inclusiv fost procuror ca şi dumneavoastră, am decis să respect o regulă străveche de drept "Audiatur alter pares" (Ascultă şi cealaltă parte), pe care dumneavoastră nu aţi respectat-o în cazul excluderii mele abuzive din PSD. Consider că după nefastul episod Ceauşescu, românii au dreptul să cunoască părţile mai întunecate din biografia conducătorilor lor.
     Aşadar şi prin urmare, vă solicit să răspundeţi la următoarele întrebări:
     1. Dacă în fragedă tinereţe, respectiv în anii '90, aţi avut un comportament sadic faţă de tatăl dumneavoastră (menţionat şi de mama dumneavoastră într-o scrisoare publicată în presă), care era imobilizat la pat din cauza unui cancer chinuitor? Dacă, în vara anului 1990, când aveaţi 18 ani, l-aţi bătut bestial pe tatăl dumneavoastră, rupându-i un picior, fapt care i-a agravat starea de sănătate şi i-a grăbit decesul?
     2. Dacă, după acest episod, aţi plecat intempestiv în Franţa, cu o geantă de voiaj, şi dacă aţi locuit în Paris la doamna Nadia Marcu Pandrea, fiica marelui cărturar Petre Pandrea şi nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu, prietenă a mamei dumneavoastră? Dacă aţi plecat de la aceasta neanunţat, cu două geamantane, şi dacă aţi dormit ulterior prin gări şi prin parcuri? Dacă aţi avut probleme cu poliţia franceză? Dacă aţi lucrat o lună la un restaurant Mc'Donald's şi pentru ce motive aţi fost dat afară?
     3. Dacă aţi locuit ulterior la un anume Marin Bobeică, ofiţer acoperit al SIE la Paris, cunoscut ca homosexual, şi dacă aţi întreţinut relaţii nefireşti cu acesta?
     4. Dacă, după ce aţi devenit procuror, le-aţi sprijinit pe mama dumneavoastră şi pe o mătuşă a dumneavoastră, să acapareze în mod fraudulos vila de la Poiana Ţapului (Buşteni), moştenită de doamna Nadia Marcu Pandrea de la familia Pătrăşcanu?
     5. Dacă este adevărat că, în timp ce eraţi procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aţi soluţionat un singur dosar cu rechizitoriu şi că în acesta s-a pronunţat soluţie de achitare?
     6. Dacă este adevărat că, în anul 1997, în timp ce eraţi procuror, aţi fost racolat în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) de către generalul Cornel Biriş şi dacă aţi activat în unitatea deplin conspirată denumită "Umbre" sau H? Dacă aţi fost trimis la specializare antimafia în Italia cu misiunea de a o monitoriza pe Carla del Ponte, fost procuror antimafia, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal pentru fosta Iugoslavie?
     7. Dacă este adevărat că, în data de 7 mai 2012, înaintea depunerii jurământului de către primul guvern Ponta, festivitate care a început cu o întârziere de circa 15 minute faţă de ora anunţată , aţi fost invitat de preşedintele Traian Băsescu într-un birou de la Palatul Cotroceni, unde a chemat un aghiotant cu un telefon mobil deschis, pe care vi l-a înmânat şi la care aţi discutat cu ofiţerul de legătură pe care l-aţi avut în timpul misiunii din Italia?
     8. Dacă, în timp ce eraţi şef al Corpului de control al primului ministru Adrian Năstase, aţi încercat de mai multe ori să-l determinaţi pe procurorul Cristian Panait, care v-a fost coleg şi prieten, să-l aresteze pe procurorul Alexandru Lele de la Parchetul Judeţean Bihor, "vinovat" pentru că l-a arestat, pentru contrabandă cu produse petroliere, pe fiul prefectului judeţului Bihor, Adrian Tarău, cunoscut sponsor local al PSD? Dacă aţi contribuit la sinuciderea procurorului Panait? Cum vă explicaţi că mătuşa la care acesta locuia a afirmat că ultimele sale cuvinte, înainte de a se arunca în gol de pe clădire, au fost "Câinele Ponta m-a ucis"?
     9. Dacă aţi participat la orgii sexuale la Hotelul Ana din Târgu Jiu, proprietatea prietenului dumneavoastră Călin Lemnaru, şi la Hotelul Rin Gran Hotel din Bucureşti, proprietatea prietenului dumneavoastră Robert Negoiţă?
     10. Care sunt motivele divorţului de prima soţie? De ce actualul socru Ilie Sârbu n-a acceptat timp de doi ani căsătoria dvs cu fiica sa Daciana?
     11. Dacă la Târgu Jiu aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, într-un apartament dintr-un bloc situat lângă Hotelul Ana, proprietatea aceluiaşi amic Călin Lemnaru, cu o membră PSD (cu iniţialele I.V.) pe care aţi promovat-o anul trecut viceprimar al municipiului Târgu Jiu? Ştiţi că aţi fost monitorizat în legătură cu această relaţie de serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor (DGIPI)? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe actualul şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, Viorel Salvador Caragea, care era atunci şeful SIPI Gorj?
     12. Dacă în acelaşi apartament aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, cu o prostituată minoră de lux, ai cărei părinţi au formulat plângere penală împotriva dumneavoastră pentru infracţiunea de relaţii sexuale cu minore? Dacă ştiţi că aţi fost monitorizat de SRI în legătură cu relaţiile sexuale cu prostituata minoră? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe colonelul Cătălin Peptan, şeful Direcţiei Judeţene Gorj a SRI în perioada respectivă? Dacă i-aţi solicitat naşului dumneavoastră George Maior, directorul SRI, să blocheze acest dosar?
     13. Dacă, în calitate de deputat de Gorj, aţi intermediat încheierea unui contract bănos între Complexul Energetic Turceni şi cabinetul de avocatură al prietenului dumneavoastră Dan Şova, la care eraţi asociat? Care a fost valoarea totală a acestui contract?
     14. Dacă, împreună cu amicul Dan Şova, i-aţi solicitat şi aţi primit de la actualul preşedinte al Organizaţiei judeţene PSD şi al Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, pe-atunci directorul Direcţiei Regionale Banat Apele Române, suma de 50.000 de euro pentru a-l apăra pe fiul său vitreg într-un proces penal la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promiţându-i că veţi rezolva cu preşedintele completului de judecată? Fiind chestionat ulterior, judecătorul în cauză a afirmat că nu aţi făcut niciun demers în acest sens.
     15. De ce nu recunoaşteţi plagiatul la lucrarea de doctorat "Curtea Penală Internaţională"? Întâmplător, profesorii de drept care v-au absolvit, Dumitru Diaconu de la Universitatea din Piteşti şi Gheorghiţă Mateuţ de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, mi-au fost colegi de facultate şi-mi sunt prieteni, astfel că ştiu adevărul. Aveţi demnitate, recunoaşteţi furtul şi demisionaţi!
     16. Dacă este adevărat că, cu o săptămână înaintea referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, împreună cu secretarul general Liviu Dragnea, le-aţi solicitat liderilor judeţeni ai PSD să discute cu preşedinţii de secţii de votare să raporteze la orele stabilite o prezenţă mai mare cu 25 de persoane decât cea reală, pentru a asigura astfel cvorumul de prezenţă la vot? Cum se traduce penal acest fapt? Dacă l-aţi menţionat în autodenunţul depus anul trecut la DNA, după începerea urmăririi penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru instigare la fraudarea referendumului? Nu este prea târziu să recunoaşteţi şi să demisionaţi!
     17. Dacă şi cu ce aţi fost şi sunteţi şantajat de preşedintele Traian Băsescu? Care este motivaţia reală a pactului de coabitare încheiat cu acesta?
     18. Cine v-a impus s-o numiţi pe Laura Codruţa Kovesi, fostul procuror general al României, în funcţia de procuror şef al DNA? Cumva, un fost ambasador al SUA la Bucureşti, pe care Kovesi l-a ajutat scăpându-l de răspundere penală pe fiul său minor, autorul real al accidentării mortale a chitaristului Teo Peter de la Compact?
     19. De ce v-aţi schimbat poziţia în problema exploatării gazelor de şist din România de către corporaţia americană Chevron?
     20. De ce v-aţi schimbat poziţia şi v-aţi exprimat toleranţa faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex?
     21. De ce v-aţi schimbat poziţia în privinţa statului Kosovo, recomandând recunoaşterea independenţei acestuia de către România?
     22. Dacă aţi încheiat o înţelegere cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, privind permisivitatea arborării steagului secuiesc şi lărgirea autonomiei maghiarilor din aşa-zisul Ţinut Secuiesc?
     În rest, nu-mi mai inspiraţi niciun respect şi în niciun caz vreo frică.
     Satu Mare
     Senator VALER MARIAN
     1.07.2013


4 comentarii :


Crystal Clear spunea...
Sigur ca este adevărat şi restul..
Asta este atmosfera în toate serviciile, din cauza lor am ajuns în stadiul de colonie.
Rar, sporadic mai găseşti oameni adevăraţi ca Valer Marian.

Prevăd că va disparea.Este clar incomod ...
Crystal Clear spunea...
Cât au furat şi fură OMV în România este una din " dovezile" privind activitatea "serviciilor româneşti" care ar trebui să ne apere , nu sa ne distrugă ca şi ţară şi popor.

http://www.focus-energetic.ro/gerhard-roiss-demisioneaza-de-la-conducerea-omv-21025.html
Riddick spunea...
Dacă nu integral, măcar în mare parte-i adevărat.

Şi totuşi (Valer Marian):

"Servesc Patria Română şi Uniunea Europeană. Mă închin doar în faţa lui Dumnezeu, a steagului României şi a drapelului Uniunii Europene."

http://riddickro.blogspot.ro/2013/02/valerus-nu-lucreaza-pentru-rus.html

Ion Stan (tot ex PSD) care a avut o cuvântare fulminantă în care a atacat "unde trebuie"

http://riddickro.blogspot.ro/2011/09/o-declaratie-fulminanta-in-parlamentul.html

are probleme cu justiţia, fiind băgat la-naintare de cineva din partid ("bani pentru partid" - n-a fost deloc prudent)

http://riddickro.blogspot.ro/2012/11/gura-pacatosului-adevar-grait-a.html

http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/nu-mai-exista-reguli-mascarada-s.html

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/01/17/cazul-ion-stan/
Riddick spunea...
Serviciile în general se acoperă la cazurile stridente, trimit celor în drept notificări secrete şi apoi secretizate, măgăreaţa tot pe politicieni va cădea, la o adică.

sâmbătă, 11 octombrie 2014

În România nu există partide de stânga sau de dreapta. În România există un singur partid – Partidul Devalizatorilor României

Prioritate de Dreapta



Ziarul Financiar:
Cazurile Voiculescu şi Rompetrol arată că nu este totul pierdut în România. Noutatea deciziei instanţei în cazul Voiculescu a fost că pentru o privatizare făcută în anii ’90 într-un mod fraudulos, instanţa a dispus recuperarea sumelor constatate ca prejudiciu. Ambele cazuri arată că un audit al privatizărilor din România este posibil şi că statul român are capacitatea instituţională să meargă înapoi chiar şi 20 de ani şi să dezgroape abuzuri sinistre prin care cele mai valoroase active ale României au fost date pe nimic.
În cazul Rompetrol, aspectul important nu este atât condamnarea pentru manipularea pieţei de capital, la rândul său o premieră în România, ci decizia de condamnare a lui Petrică Grama, fost şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice şi a lui Alexandru Bucşă, fost administrator şi director economic al Rompetrol. Cei doi au fost condamnaţi la câte doi şi respectiv patru ani de închisoare pentru complicitate la delapidare.
În noianul de condamnări din acest dosar, cu nume mult mai vizibile, această decizie a instanţei a fost insuficient dezbătută. Cei doi au fost obligaţi să plătească prin decizia instanţei 58 de milioane de dolari Ministerului Finanţelor, iarăşi o premieră în România ca nivel al sumei. Delapidarea constatată şi condamnată acum prin decizia instanţei este pasărea neagră care a zburat tot timpul deasupra lui Dinu Patriciu în aceşti 20 de ani în care şi-a construit profilul de mare petrolist.
În cauză este o istorie de 20 de ani. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că astăzi, în octombrie 2014, o instanţă din România ar putea să vină şi să condamne un director din Ministerul de Finanţe că în 1999 nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, adică pur şi simplu nu a depus diligenţele necesare pentru a recupera de la Rompetrol o creanţă pe care această companie ar fi trebuit să o transfere către stat. Rompetrol SA era înainte de ’89 una din cele 45 de companii de export-import ale României. În patrimoniul său figura o creanţă asupra companiei Repsol din Spania, care preluase un acord de explorare şi împărţire a producţiei din Libia de la România şi urma să plătească. Creanţa, în valoare de 85 de milioane de dolari, trebuia transferată mai departe guvernului român, nefiind inclusă în contractul de privatizare a Rompetrol SA. Însă aceşti bani nu au mai ajuns la Ministerul de Finanţe, ci au constituit de fapt baza de plecare a imperiului petrolier de mai târziu, construit de Dinu Patriciu, pentru că în 1999 a fost cumpărată rafinăria Vega, iar în 2000 a urmat Petromidia.
Condamnarea de acum pleacă de la solicitarea Ministerului de Finanţe din martie 2007, care a depus atunci acte în procesul Rompetrol, prin care solicita instanţei „să îi oblige în solidar pe Dinu Patriciu, Grama Petrică şi Alexandru Bucşa, precum şi partea responsabilă civilmente, SC Rompetrol SA, la plata sumei de 88.753.221 de dolari, reprezentând prejudiciul cauzat prin nevirarea sumelor care se cuveneau bugetului de stat, în conformitate cu HG 157/1993 privind transferarea obligaţiilor şi drepturilor ce revin părţii române din acordul de exploatare şi împărţire a producţiei din perimetrul MC-115 Libia“, conform articolului „MFP susţine că prejudiciul adus statului în dosarul Rompetrol este de peste 90 de milioane de dolari“, apărut în Ziarul Financiar în data de 12 martie 2007.
Practic acum se dovedeşte că pur şi simplu, la fel ca în dosarul ICA, unde ţinta a fost terenul în valoare de zeci de milioane de euro din nordul Bucureştiului, ţinta grupului infracţional condamnat în această săptămână a fost Rompetrolul, despre care se ştia că urmează să încaseze zeci de milioane de euro din creanţe apărute ca urmare a investiţiilor statului român înainte de 1989.
În mod normal cine ar fi cumpărat Rompetrol ar fi trebuit să plătească cel puţin 85 de milioane de dolari bani cash, pe care îi avea de primit fosta companie de stat din anii ‘90. Dar cine avea aceşti bani în ’90, când inclusiv Banca Naţională plângea după 100 de milioane de dolari? Tehnica a fost repetată, spre exemplu în cazul Astra Asigurări, firmă cu zeci de milioane de euro în conturi înainte de privatizare, provenite din divizarea fostei Administraţii a Asigurărilor de Stat, unde Sorin Ovidiu Vântu a construit o schemă prin care au fost scoase 40 de milioane de dolari din companie, ulterior cumpărată pe bani destul de puţini de Dan Adamescu.
Aceştia au fost „capitaliştii României“, care au luat pe nimic sume uriaşe din conturile companiilor de stat şi au transferat fără nicio clipire active în valoare de zeci şi sute de milioane de euro. Şi în sfârşit avem speranţa că undeva acolo sus există dreptate. Nu poţi să ajungi de la niciun fel de datorie externă în 1990 astăzi la 100 de miliarde de euro datorie externă fără ca în aceşti 25 de ani să scoţi România din subdezvoltare. Probabil că au fost scoşi din România în aceşti ani prin subevaluare la vânzare şi prin suprafacturare acceptată de companiile şi instituţiile de stat încă cel puţin suma bugetelor consolidate din 1990 până acum, în valoare de 600 de miliarde de euro.
Aceste două exemple, şi poate că vor mai urma şi altele, arată că într-adevăr este nevoie de un audit al privatizărilor în România. Nu este târziu pentru marile cazuri care bat la ochi, unde sumele încasate sunt de câteva ori sau de câteva zeci de ori mai mici nu faţă de valoarea de astăzi a entităţilor respective, ci faţă de valoarea de la data privatizării, să fie auditate şi anchetate.
Este momentul să ne uităm în spate şi să ne întrebăm pe mâinile cui a încăput această ţară din ‘90 încât a reuşit să îşi alunge 3 milioane de români prin proasta administrare a resurselor? Cine i-a protejat în aceşti 25 de ani pe aceşti oameni care, iată, acum în justiţie, se dovedeşte că şi-au transferat active valoroase la preţuri de nimic şi cum de în toţi aceşti ani nimeni nu i-a pedepsit? Unde au fost anchetatorii, serviciile de informaţii şi justiţia până acum?
Este ireal ca o infracţiune să fie pedepsită după aproape 20 de ani, dar ne dă o speranţă atât pentru cei care în ultimele decenii tot timpul s-au întrebat de ce există imunitate pentru cei care şi-au transferat gratis activele, cât şi pentru noua generaţie a oamenilor tineri din corporaţii, a antreprenorilor, care văd că statul de drept funcţionează.
Din păcate aceste târzii recuperări nu înlocuiesc cele 4-5 milioane de joburi pierdute prin dezindustrializarea României. Există însă mii şi zeci de mii de cazuri de tineri antreprenori, de firme curate care au făcut bani pe spinarea lor în aceşti ani şi care abia aşteaptă să se cureţe această cangrenă economico-politică ce a sufocat România în ultimele două decenii şi jumătate. Pentru că nu este lipsit de semnificaţie faptul că cele două cazuri erau reprezentate de doi actori care păreau la extreme în atitudinea politică – la stânga şi respectiv la dreapta scenei politice. Când colo, ei erau membri ai unui singur partid, Partidul Devalizatorilor României.

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...
Curăţenia trebuie începută cu serviciile şi armata care sunt plătite să ne apere.
Până acum ne-au trădat.
Din cauza lor am ajuns aici

Riddick spunea...
 Pâi se pare că nu prea mai avem servicii şi armată. "Duda zilei" de azi aproape confirmă situaţia:


Anumite lucruri trebuie spuse într-un singur fel. Adică, exact aşa cum sunt ele.

În cazul Deveselu, predarea comenzii către SUA confirmă statutul României, de bază de atac împotriva Rusiei. În afara controlului, consensului şi interesului naţional, însă cu riscuri "asumate" integral şi cu beneficii incerte (rachetele care ar trece de România ar fi interceptate, nu e clar dacă şi cele care ar ţinti România).

Comandantul Forțelor Navale [SUA] pentru regiunea Africa și Asia de Sud-Vest a prezidat o ceremonie de înființare și preluare a comenzii bazei la Unitatea de Sprijin a Forțelor Navale (NSF) de la Deveselu, din România.

Singurele structuri militare permanente cu comandă străină din România ar trebui să fie doar dispozitivele de securitate ale misiunilor diplomatice.

http://riddickro.blogspot.ro/2014/09/duda-zilei-septembrie-octombrie-2014.html
Riddick spunea...
http://www.agerpres.ro/comunicate/2014/10/10/comunicat-de-presa-ambasada-sua-17-08-33
Crystal Clear spunea...
Am văzut şi nu mi-a venit să cred. că lucrurile au luat-o în sensul astă . " From Defence to Offence"
Atunci gata !
S-a terminat cu România .
În condiţiile astea cine mai poate face ceva ?

Riddick spunea...
http://riddick2.blogspot.ro/2014/10/nato-from-defense-to-offense.html

Doar guverne naţionale pot face ceva, precum cel actual (FIDESZ-Orban) din Ungaria.

joi, 9 octombrie 2014

Coaliţia pentru (sub)Dezvoltarea României

Prioritate de Dreapta



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
Ştiaţi că există „Coaliţia pentru Dezvoltarea României”? Eu unul nu ştiam, dar am aflat indirect în urma unei intervenţii publice a academicianului Daniel Dăianu cu referire la unele poziţionări consemnate în cadrul acestei structuri. Nu se înţelegea însă prea bine dacă era vorba despre o critică sau doar de ceva care putea crea o impresie în acest sens.
CDR reuneşte „toată floarea cea vestită a întregului Apus” aciuată prin România: Consiliul Investitorilor Străini, Camera de comerţ americană, Camera de Comerţ germană, reprezentanţii băncilor străine. Capitalul privat autohton este cumva pe acolo? Doar într-o prezenţă discretă, să nu deranjeze! Deşi cred că mai degrabă sunt vreo 2-3 reprezentanţi ai business-ului românesc, aşa de hohă, să nu se spună că n-ar fi, precum, pe vremuri, structurile comuniste aveau toate câte un maghiar şi un neamţ, ca expresie a participării minorităţilor naţionale! Departe de realităţi nu ar fi însă situaţia din CDR: în fond, capitalul străin deţine poziţiile de control şi pârghiile principale din economie, iar capitalul românesc reprezintă minoritatea. O minoritate tolerată pentru imaginea publică dar nu în luarea deciziilor!
Dar ce face concret CDR, în afară că, desigur, „coalizează pentru dezvoltarea României”? Păi, face programe privind modul în care capitalul străin să ţină strâns rândurile sale, precum şi planuri în atenţia autorităţilor române referitoare la măsuri şi investiţii de avut în vedere, în interesul tot al capitalului străin. Dezvoltarea României nici nu cred că ajunge vreodată să se numere printre ţinte. De altfel cred că principala preocupare a Coaliţiei este să monitorizeze permanent autorităţile române să nu scape cumva caii cu vreo măsură în interesul într-adevăr al dezvoltării României, afectând în vreun fel bibeloul de porţelan pe care îl constituie capitalul străin. Apropo însă: guvernul este şi el pe acolo? Păi, dl Ponta, care a confirmat şi consfinţit predarea de către antecesorii săi a economiei în mâna capitalului străin, nu dă cred nici doi bani pe CDR, preferând aranjamentele în culise. Dar, evident, în spaţiul public, întru demonstrarea fidelităţii faţă de „partenerii europeni şi euroatlantici”, dă o atenţie mediatizată CDR-ului, spre deosebire de şuturile în fund rezervate structurilor capitalului autohton.
Ce caută însă în CDR Daniel Dăianu? Nu academicianul, ci economistul. În urmă cu vreo 30 de ani, în plin comunism, dezbăteam cu Daniel Dăianu ineficienţa economiei de comandă şi îl admiram pentru curajul profesional de a elabora studii despre nevoia unei restructurări spre performanţă a economiei. Dar nu credeam – nici domnia sa, nici eu – că tocmai capitalismul, la care nici nu visam pe atunci, va da lovitura de moarte economiei din România! Moarte, care a venit tocmai de la capitalul străin, care a transformat România într-o biată colonie. Românie care, în mod semnificativ, este, ca şi acum 30 de ani, tot la coada Europei şi tot în subdezvoltare. Ce să cauţi atunci în Coaliţia pentru (sub)dezvoltarea României?!

duminică, 5 octombrie 2014

De la spolierea statului falit se trece la jugularea oamenilor

Prioritate de Dreapta


Încercările se lovesc de rămăşiţele celor trei piloni ai protecţiei sociale moştenite de la comunism: sistemul de sănătate, sistemul de pensii şi sistemul locativ şi al utilităţilor publice. Se poate lesne observa că sunt exact domeniile asupra cărora brokerii de la FMI/CE îşi îndreaptă atenţia.
Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

În strictă conexiune cu mecanismul preţuri-salarii este ascunderea de către capitalul străin înainte de fiscalizare a grosului profiturilor realizate în România şi pierderea urmei lor prin externalizări camuflate. Să adăugăm mecanismul bancar în care băncile străine, confiscând monopolul în domeniu, practică cele mai înalte marje de dobânzi din lume, justificate neobrăzat cu „riscul de ţară”, cu toate că dau împrumuturile de aici şi nu din afara ţării şi nimeni nu le împiedică să plece dacă se simt ameninţate de un asemenea risc. Deci, condiţiile „totul pentru capitalul străin, nimic pentru România!” sunt pe deplin asigurate.

Si atunci de ce totuşi capitalul străin scoate la bătaie în continuare pe brokerul său principal – FMI?! Capitalul străin nu se mai arată mulţumit de rata din ultimul timp de extracţie de sevă economică din România. Realitatea este că s-a ajuns într-un moment nou. A trecut vremea când capitalul străin venea şi băga direct mâna în resursele ţării şi în activele statului. Si aceasta nu pentru că s-a trezit cumva vreun guvern sau vreun politician din România, ci doar pentru simplul fapt că resursele şi activele s-au terminat. Dacă le vor, noii capitalişti străini trebuie să le ia acum de la alţi capitalişti străini. Si aceştia nu le dau gratis precum statul român!

Trebuie trecut la alte forme de împilare, la alte gâturi de jugulat! Nu există alte gâturi decât cele ale populaţiei! Si brokerul FMI trebuie să fie prezent aici pentru a organiza împilarea şi jugularea populaţiei. Încercările se lovesc de rămăşiţele celor trei piloni ai protecţiei sociale moştenite de la comunism: sistemul de sănătate, sistemul de pensii şi sistemul locativ şi al utilităţilor publice. Se poate lesne observa că sunt exact domeniile asupra cărora brokerii de la FMI/CE îşi îndreaptă atenţia. În sistemul de sănătate este impusă o abatere grosolană de la firea lucrurilor (organizarea acestuia fie în sistem bugetar fie în sistem de asigurări), miza fiind colectarea bugetară (obligatorie) a banului ca impozit şi cheltuirea sa, dimpotrivă, ca o contribuţie de asigurări, pentru a-l putea canaliza către companii străine şi pentru a-i scoate dintre beneficiari pe cei nevoiaşi. În ce priveşte pensiile, ideea este de a orienta banii colectaţi spre sistemele private (toate în mâna străinilor) şi de a face sistemul public de pensii mereu mai puţin costisitor (fapt ca şi realizat în ciuda deficitului actual al bugetului său, întrucât, potrivit înseşi legii contributivităţii care operează, sumele ce vor trebui alocate pensiilor se vor prăbuşi în curând, de îndată ce vor începe să iasă la pensie cei care lucrează de peste două decenii fără carte de muncă sau cu salarii derizorii pe cartea de muncă). În sfârşit, lovitura finală o vor primi românii de la scumpirea oribilă a utilităţilor (toate de asemenea în mâna unor companii străine) – proces în curs – care să-i oblige la vânzarea proprietăţilor pe care le au din timpul comunismului şi la transformarea lor în chiriaşi, la cheremul unor fonduri de investiţii străine deja pregătite pentru acest transfer.

miercuri, 1 octombrie 2014

În România, singurul lucru cu adevărat bine făcut este guvernarea împotriva intereselor națiunii

Prioritate de Dreapta

Mă așteptam la reluarea, în programul prezidențial al lui Iohannis ("România lucrului bine făcut" - .pdf), a temelor impuse "din extern", prezentate ca "necesități (interne) obiective". Sunt mai iscusit formulate decât în programul lui Ponta, dar sunt aceleași. La turul doi nu există, deci, o opțiune reală între două alternative, ci între două marionete cu misiuni identice.

N-a spus, Iohannis, pe ce prag minim de validare a referendumului ar vrea revizuirea Constituţiei: de 30% (cum au stabilit Băsescu şi USL), ori de 50%, cum este normal. Asta, fiindcă pomeneşte de multe ori în program despre "consens" și "dezbatere". PDL a contestat la CCR "democrația 30%"; acum - tăcere. Nu rețin ca această temă să fi fost asumată de vreun politician: readucerea democrației plebiscitare pe o bază majoritară.

În ce mă privește, n-am voturi de dat pentru politicieni sau partide care cer regionalizare, trecerea la euro și dizolvarea programată a statului, prezentată ca "implementarea reformelor structurale" și "aprofundarea integrării europene".

Puncte-cheie din program:

Închizând capitolul aderării, România nu a finalizat integrarea europeană (accesul nerestricționat în Spațiul Schengen, apartenența la zona euro ș.a.) și nici nu a deschis alt capitol, iar clasa politică nu a reușit să propună cetățenilor un alt proiect care să angreneze și să mobilizeze energii naționale.

= "Nu mai reușim să-i prostim pe-ăștia la fel de ușor. Până acum au înghițit gălușca, da' nu se știe..." Eficiență în domeniul securității naționale și de apărare: 
Doresc să asigur în continuare instituţiilor de securitate naţională, inclusiv celor de intelligence, toate instrumentele necesare atingerii scopurilor strategice care se referă la avertizare timpurie, prevenirea conflictelor, decizie coerentă în momente de criză, întemeiată pe informaţie reală, exactă şi la timp.
Modernizarea legislației
din domeniul securității naționale
, astfel încât aceasta să fie adecvată nu numai noilor realități (faptul că România este membru al NATO și UE), ci și noilor riscuri și amenințări cu care ne confruntăm;

= Reluarea legilor interceptărilor, declarate neconstituționale de CCR
.

De asemenea, ca Președinte al României, voi propune dezvoltarea conceptului de Strategie de securitate internă a României în consonanță cu Strategia de securitate internă a Uniunii Europene pe următoarele direcții: siguranța cetățeanului român în diversitatea europeană;  o Românie sigură în serviciul cetățeanului și pentru protecția acestuia; spațiul românesc ca parte a spațiului de libertate, securitate și justiție. Strategia de Securitate Internă a UE include 5 măsuri comune privind combaterea rețelelor infracționale și teroriste, combaterea criminalității cibernetice, consolidarea securității frontierelor și gestionarea situațiilor de criză, la care România trebuie să se alinieze pe deplin.

= Resursele, puse în slujba "intereselor UE".

 
România ca actor european: recuperarea decalajului de dezvoltare:

Organizația comunitară se află, ea însăşi, într-un proces de redefinire şi nu putem permite ca vocea şi priorităţile României să lipsească din acest proces, iar obiectivul de recuperare a decalajului economic să fie ratat din cauza unor interese străine de cele naționale.
România trebuie să îşi propună să joace un rol activ atât în ceea ce priveşte procesul de decizie, cât şi temele mari de dezbatere care stau pe agenda UE.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT
va fi un membru respectat al Uniunii Europene, un partener care îşi onorează angajamentele și care ştie să îşi negocieze condiţiile, un membru cu personalitate al organizației comunitare.ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune abandonarea unui anumit tip de mimetism care a caracterizat atitudinea noastră în raport cu marile teme ale dezbaterii. Vom absolvi școala de integrare europeană și vom deveni un stat matur, puternic și respectat în UE. 

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT
își propune să joace un rol activ atât în ceea ce privește procesul de decizie la nivel comunitar, cât și în promovarea și influențarea marilor teme de dezbatere de pe agenda UE.

= Povești. Ca să se lase impresia că se negociază, și nu doar se ia act de nişte decizii.

Asumarea unei date clare pentru adoptarea monedei euro agreată de toate partidele
și BNR
, pentru a stimula pregătirea economiei românești la presiunile competitive ale pieței comune și a recupera deficitul comercial actual.

= La ce partide avem acum... Pentru a ce ?! "GRECIA" scrie pe noi.

Ca președinte, voi susţine proiectul unei Europe unite, cu instituţii puternice, cu o bună coordonare a politicilor în toate domeniile de activitate. Cred că proiectul european avantajează în acest moment România, putând fi un puternic vector de modernizare a societăţii noastre.

= "Susțin crearea 'Statelor Unite ale Europei', dar sunt mai șmecher; n-o spun direct, cum fac Băsescu și Ponta."

O politică externă sinergică: națională, europeană și euroatlantică:
Susțin necondiționat dezvoltările de securitate și politico-militare din cadrul NATO și sunt adeptul unei Politici Externe și de Securitate Comune în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile și interesele noastre la nivel european, dar numai în cadrul solidarității și valorilor împărtășite cu aliații și partenerii noștri euroatlantici și europeni.

= "Ce zic ăia zic și eu, fraierilor; acum doar vă aburesc. Da, vreau și 'Armata UE'. Ce dacă se bate cap în cap cu NATO ?"

Și în contextul politicii externe, dar și în cel mai larg al afacerilor europene, consider că reprezentarea noastră la nivel UE trebuie să se realizeze pe baza unui mandat reprezentând interesul național, adoptat prin consens între președinte, principalul actor constituțional al politicii externe, guvern, opoziția politică și societatea civilă.

= În urma unui simulacru de dezbateri la care ar participa doar trepădușii Sistemului, sau doar pe fondul declarării existenței unui "consens la nivel național", vor fi descurajate și cenzurate opiniile diferite pe acest subiect.

Un președinte promotor și garant al statului de drept:
Este esențial să luptăm contra curentului actual european, de restrângere a libertății de mișcare în spațiul comun european. Am ratat oportunități și conjuncturi importante când integrarea în spațiul Schengen ar fi fost mai ușoară, dar chiar și în ceasul al doisprezecelea trebuie să apărăm ideea de frontiere comune și să convingem că România poate fi un paznic de încredere al graniței europene de est.

= Bagatelizarea noțiunii de teritoriu național și a noțiunii de frontieră de stat. Bizonului i se flutură iluzia serviciului mai bine plătit "afară", la care - iată ! - nu poate ajunge decât... prin desființarea granițelor (a statelor !).

Un președinte model de comportament public. Redescoperirea sentimentului de demnitate națională:
În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, preşedintele ocroteşte, conservă şi, mai ales, cultivă valorile constitutive ale naţiunii române, protejează valorile istoriei naţionale şi încurajează o cultură a libertăţii, a democraţiei şi a statului de drept. De asemenea, şeful statului este persoana care apără şi, mai ales, cultivă memoria naţiunii române, făcând din acest lucru un fenomen de redescoperire a identităţii şi de asigurare a consensului naţional. În jurul acestui proiect – cultivarea memoriei naţionale – Preşedintele României va supune consensului naţiunii unul dintre cele mai importante proiecte ale sale: redescoperirea sentimentului de demnitate naţională.

= Da-da... Și toate astea... cu România-n UE ?! Fugi de-aci, mincinosule !
După 25 de ani de tranziție sinuoasă, de aderare europeană și post-aderare, România este, în prezent, împovărată de multiple deficite de competitivitate, a căror împletire reduce șansele unei convergențe economice rapide cu țările dezvoltate ale UE.
= Când ăștia vorbesc despre convergență, ei o înțeleg a fi criteriul de calificare pentru trecerea la moneda euro (acum sunt mai prudenți, nu prea mai recunosc). Economie "liberală" ? PPE, la care a aderat PnL, susține - verbal...- "economia socială de piață" (semi-socialismul).

Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea convergenței.

= Austeritate în continuare, cu scopul real de a se asigura trecerea la moneda euro. Ce ar urma va fi o accelerare a falimentării capitalului românesc și o dependență totală de factori externi.

În viziunea mea, dezvoltarea agriculturii înseamnă scoaterea agricultorului român din agricultura de subzistență, care trebuie să devină o afacere ca toate celelalte. Prin capitalizare, agricultorul român își va putea dezvolta potențialul de adevărat fermier european.

= Distrugerea micului proprietar funciar, sub masca "eficientizării".
Pasul esențial care ar urni agricultura pe calea modernizării europene este rezolvarea durabilă a problemei proprietății. Performanța economică a agriculturii românești va crește proporțional cu consolidarea regimului de proprietate funciară. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT începe cu definirea și recunoașterea clară a proprietății, care să ofere oamenilor stimulente economice și perspective de dezvoltare.
= Consolidarea proprietăților funciare ale străinilor, care pot cumpăra teren agricol. Stimulentele lor li se adresează, și fermelor mari. Subvenția la hectar venită de la UE diferă de la țară la țară, unii agricultori sunt "mai egali" decât alții.
Misiunea mea, în calitate de viitor Președinte al României, ținând cont și de calendarul electoral, este ca, în anul 2015, să relansez și să impulsionez finalizarea dezbaterilor cu privire la schimbarea Constituției.
Desigur, modificarea Legii Fundamentale se află în sarcina Parlamentului, dar președintele poate deveni un catalizator al reluării dezbaterii și al construcției unui dialog în societate pe tema reformei constituționale. Ar fi total neserios ca acest proces să rămână nefinalizat din considerente de echilibru strict politic, mai exact datorită faptului că la un moment dat nu a mai existat o majoritate care să-l susțină.

= Desigur, tot cu prag de 30% pentru validarea referendumului ("democrația 30%"). Ca Președinte al României, voi relua temele regionalizării și descentralizării. În 2014, încercarea de a construi un mare proiect național pe tema regionalizării a eșuat, pe de-o parte datorită destrămării alianței politice aflate la guvernare, pe de altă parte, ca urmare a unei viziuni extrem de simplificatoare a actorilor implicați în acest proces.

= Veneau alegerile, și tema nu este una populară. Vor încerca s-o impună în 2015, eventual falsificând referendumul constituțional, ca în 2003.

S-au încetățenit câteva stereotipuri: de pildă, că regionalizarea este cerută de Uniunea Europeană, ceea ce nu este adevărat, statele europene având modele administrative diferite; sau că regionalizarea este condiția pentru o mai bună absorbție a fondurilor europene, lucru care s-a demonstrat, de exemplu, în Polonia, dar care nu este neapărat obligatoriu dacă regionalizarea nu este însoțită de politici publice consistente.

= "N-o cere nimeni" ? În orice caz, n-o cer românii. Voi, care inițiați așa ceva, pe cine reprezentați ?!

Prin componenta de regionalizare, procesul necesită modificarea structurii administrativ-teritoriale a țării prin înfiinţarea regiunilor administrative. Ca urmare, organizarea administrativă a statul român ar trece de la trei la patru nivele: (1) central; (2) regional; (3) judeţean; (4) local.

= Odată prinsă-n Constituție regiunea, va urma atacul asupra județelor, cărora li se vor lua atribuțiile și mijloacele. Nu vor fi desființate imediat, ci în timp, după ce vor fi golite de conținut instituțional. Au învățat din ce-au pățit PDL și Băsescu, care în 2011 vroiau desființarea județelor.
Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc un consens politic și social pentru a fixa ca prioritate națională parcursul european al Republicii Moldova, care a fost și va rămâne o temă majoră a României în context european.
= Consens, care în Repmoldova nu există. În 2004 s-au declarat "români" sub 3%, rezultatele recensământului din primăvara 2014 nu vor fi deci spectaculoase. Datele oficiale vor fi publicate în decembrie, după alegerile de acolo, care țin loc de referendum de aderare la UE.

5 comentarii :

Anonim spunea...
Romanii mai au, inca, posibilitatea de a scapa de acesti anti-romani !
Din fericire, exista candidati care nu sint ca ei !
Daca ii vor ignora, romanii isi vor duce crucea si mi-e teama ca va fi cea de pe urma !!!
Cind unui popor i s-a facut de disparitie e greu sa-l opresti !

Riddick spunea...
Unde-i partidul naţionalist din parlament ?

"- I got a bad feeling [about this], Llewelyn..."

(replică din filmul No Country for Old Men)

http://www.youtube.com/watch?v=YBqmKSAHc6w

Anonim spunea...
Eu cred ca autorul e sincer ! Tu ce crezi ? Fiindca daca admitem ca omul are dreptate, atunci nationalistii romani ar fi fost ''aliati'' ai secuilor si nu adversarii acestora !!!
Citeste si tu si vezi daca reprezinta ceva de interes in problema care ne framinta !

http://malnas-cnsc.blogspot.ro/2014/09/despre-secui.html

Anonim spunea...
Hai sa aratam la cit mai multi romani ce spune omul asta !
Poate asa vor intelege, ei, romanii, ca stind pasivi se sinucid !!!
http://activenews.ro/john-perkins-monsanto-si-chevron-folosesc-asasini-economici-oricine-incearca-sa-convinga-poporul-roman-ca-sunt-bune-e-un-asasin-economic_1863675.html

Riddick spunea...
Secuii au avut războaie cu ungurii sute de ani.

Chevron&Co au uşile deschise de cei votaţi de români.