google translate

marți, 29 mai 2012

Noua aristocraţie de la Bruxelles-EUROPARAZITII

via Prioritate de Dreapta



Uważam Rze, 28 mai 2012
Unde ne va duce ‘Eurozjady’ [un neologism polonez format din ‘european’ şi ‘parazit’]?se întreabă săptămânalul conservator Uważm Rze, scriind despre “casta” folosită de instituţiile UE. Nu numai că se bucură de abundenţă – salarii extrem de mari, rambursări, alocaţii şi prime în caz de plecare, mai şi pretind că o fac pentru “binele nostru, al tuturor europenilor”.
… În ultimele două decenii, birocraţii de la Bruxelles şi-au construit un cuib drăguţ, cald şi primitor, unde trăiesc în bunăstare şi fără stres. Un oficial UE a spus: “Nu a existat niciodată o recesiune la Bruxelles”.

În afară de multe privilegii şi bonusuri, eurocraţii sunt de asemenea protejaţi de o “imunitate blindată” inclusă în tratatele UE (deci efectiv irevocabilă din moment ce orice schimbări ar însemna renegocierea tratatelor) care le garantează imunitate nu doar cât ocupă posturi în cadrul UE ci şi după.
Cei suficient de norocoşi cât să fie angajaţi în instituţiile UE nu trebuie să se teamă de sărăcie. UE îşi cheltuie banii cu mână largă, fără nicio consideraţie pentru costuri sau opinia publică.
Unde ne va duce ‘Eurozjady’ [un neologism polonez format din ‘european’ şi ‘parazit’]?se întreabă săptămânalul conservator Uważm Rze, scriind despre “casta” folosită de instituţiile UE. Nu numai că se bucură de abundenţă – salarii extrem de mari, rambursări, alocaţii şi prime în caz de plecare, mai şi pretind că o fac pentru “binele nostru, al tuturor europenilor”.
… În ultimele două decenii, birocraţii de la Bruxelles şi-au construit un cuib drăguţ, cald şi primitor, unde trăiesc în bunăstare şi fără stres. Un oficial UE a spus: “Nu a existat niciodată o recesiune la Bruxelles”.
În afară de multe privilegii şi bonusuri, eurocraţii sunt de asemenea protejaţi de o “imunitate blindată” inclusă în tratatele UE (deci efectiv irevocabilă din moment ce orice schimbări ar însemna renegocierea tratatelor) care le garantează imunitate nu doar cât ocupă posturi în cadrul UE ci şi după.
Cei suficient de norocoşi cât să fie angajaţi în instituţiile UE nu trebuie să se teamă de sărăcie. UE îşi cheltuie banii cu mână largă, fără nicio consideraţie pentru costuri sau opinia publică.

luni, 28 mai 2012

Petru Bogatu: Ne aşteaptă o confruntare mortală cu Rusia

via Prioritate de Dreapta


Titlul de mai sus pe unii cititori s-ar putea să-i lovească la cap, pe alţii însă direct în inimă. În funcţie, desigur, de convingerile fiecăruia şi de gradul de înţelegere a realităţilor politice.

Un conflict geopolitic SUA-Rusia e iminent


Precizez că genericul acestui articol nu-mi aparţine. E o parafrază din Tomasz Sakiewicz, cunoscut scriitor, jurnalist şi militant politic polonez.

Miercuri, 23 mai 2012, el a publicat un fabulos articol în ziarul „Gazeta Polska” intitulat „Pe Rusia o aşteaptă o confruntare mortală cu SUA”.Comentariul său face furori. Dar nu pentru că ar dezvălui nişte adevăruri nemaipomenite. Dimpotrivă, el relatează lucruri arhicunoscute despre securitatea energetică a Europei şi dorinţa Rusiei de a-şi reface măreţia de altădată prin vânzările de gaze şi petrol. Cu toate acestea, articolul lui Tomasz Sakiewicz se constituie într-o oglindă sui-generis în care se întrezăresc nişte evoluţii politice care ar putea să aibă repercusiuni inedite asupra situaţiei internaţionale.


Autorul polonez reuşeşte să sensibilizeze atenţia opiniei publice datorită faptului că spune lucrurilor pe nume. Potrivit lui, în timpul cel mai apropiat un conflict geopolitic acerb între SUA şi Rusia este iminent, indiferent cine va câştiga alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Şi asta nu din cauza diferendului ideologic între cele două supraputeri, ca altădată, ci pentru că interesele lor economice sunt atât de diferite, încât încep să capete un caracter antagonist.

Gazul american cucereşte UE în dauna Rusiei

Este vorba, scrie Sakiewici, de războiul energetic. Nu e vorba însă de o luptă pentru resursele energetice, ci pentru pieţele de desfacere a acestora. De la un timp încoace, SUA dintr-un mare importator de gaze naturale, s-a transformat în exportatorul lor. Şi asta graţie surselor netradiţionale şi tehnologiilor ultramoderne. În consecinţă, gazul american poate fi cumpărat astăzi cu 70 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar „Gazprom”-ul îl vinde europenilor în medie cu 500 de dolari. Astfel, SUA începe să cucerească pieţele energetice în dauna Rusiei.

Şi acesta-i doar începutul. Revoluţia în plină desfăşurare a gazelor de şist va fi urmată de revoluţia petrolului de şist. De unde şi anticipaţia că în timpul apropiat va avea loc o scădere considerabilă a preţurilor la carburanţi. În urma acestui fapt, actualele venituri exorbitante ale Rusiei se vor înjumătăţi, ca ulterior să dispară cu desăvârşire. Ramura ei energetică, în cazul unor preţuri reduse, începe să genereze pagube.

Economistul-şef de la „Sberbank”, Ksenia Iudaeva, a avertizat deunăzi guvernul de la Moscova că deja către 2016 „Gazprom”-ul va pierde o parte considerabilă a pieţei europene, taxele scăzând drastic. Şi cum nu mai puţin de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse este format din veniturile obţinute în urma vânzărilor de gaze şi ţiţei, economia ei extensivă va intra într-o suferinţă groaznică.

În aceste împrejurări, Putin va încerca să-şi menţină ţara pe linia de plutire printr-o politică agresivă şi prin expansiunea în „străinătatea imediată”. Kremlinul va miza pe vasalizarea republicilor ex-sovietice şi obstrucţionarea SUA pe toate meridianele globului. Antiamericanismul accentuat va trebui să sustragă atenţia populaţiei de la problemele interne.

„Gazprom”-ul de pe piaţa televizuală a Republicii Moldova

Astfel stând lucrurile, o confruntare politică între Moscova şi Washington, conchide Tomasz Sakiewicz, este inevitabilă. Bătălii locale în acest război de acum se dau, de altfel, pe toată linia frontului. „Gazprom”-ul, bunăoară, pentru a contracara ofensiva energetică americană, se implică nemijlocit în ostilităţile geopolitice. Finanţează din umbră campaniile electorale ale unor politicieni coruptibili din Europa, cumpără ziare şi televiziuni etc. Şi Chişinăul pare să fie o ţintă importantă pentru ruşi. Ingerinţa „Gazprom”-ului pe piaţa televizuală din Republica Moldova este deja un secret al lui Polichinelle.

Că în aer miroase a praf de puşcă ne demonstrează ultimul summit NATO de la Chicago. Chiar dacă nu toate deciziile acestei reuniuni au fost date publicităţii, unele comentarii făcute de o serie de politicieni de primă mână lămuresc lucrurile. „Ne-am angajat, împreună cu partenerii noştri din întreaga lume să ne ocupăm de provocările cu care ne confruntăm cu toţii, în secolul XXI “, a comunicat Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

În acelaşi timp, Traian Băsescu a lăsat să se întrevadă că articolele 49 şi 52 ale Declaraţiei de la Chicago ar avea o relevanţă directă asupra „securităţii energetice şi cibernetice” a României. Chiar dacă liderul de la Bucureşti nu a dat şi alte amănunte, se ştie că este vorba de consolidarea securităţii energetice a ţării prin exploatarea gazelor de şist. Băsescu, de altfel, la Chicago, s-a întreţinut cu reprezentanţii Chevron. E un gest simptomatic. Această companie americană, precum se ştie, e antrenată în explorările gazului de şist din România.

Presa internaţională mai scrie că Bucureştiul este încurajat de americani, dar şi de alţi parteneri occidentali, să renunţe definitiv, datorită descoperirii unor noi rezerve de gaze naturale în Marea Neagră, la importurile de resurse energetice din Rusia. Iar premierul Victor Ponta pune problema scăderii preţurilor la carburanţi. Proiectul românesc de securitate energetică prevede şi diminuarea sau chiar anularea dependenţei Republicii Moldova de gazul rusesc.

Oricum ai da, exemplul României este relevant, deoarece ilustrează doar un episod din marea confruntare geopolitică SUA-Rusia ce stă să se dezlănţuie. În aceste condiţii, cu cât mai repede îşi va recuceri America poziţiile cedate în Europa, consideră Tomasz Sakiewicz, cu atât mai bine pentru noi toţi. Subscriu în totalitate la această concluzie lucidă.

http://bogatu.voceabasarabiei.net/?p=2016

sâmbătă, 26 mai 2012

Acordul ACTA se apropie de o concluzie

via Prioritate de Dreapta

Pe 30 și 31 mai Parlamentul European urmează să se pronunțe prin vot asupra ACTA, în interiorul a trei comisii: JURI (juridică), ITRE (industrie) și libertăți civile (LIBE). Votul final va avea loc în plenul Parlamentului European, în sesiunea 3-5 iulie 2012.
În comisia juridică JURI raportorul nu intenționează să propună amendamente, și se pare că raportul va trece la vot în forma inițială. În comisia ITRE raportorul (din partea Partidului Piraților) s-a declarat ferm împotriva Acordului și recomandă respingerea ACTA. În comisia LIBE, raportorul se opune Acordului.
Între timp, în România legea "Big Brother" trece de parlament votată transpartinic.
Dar la orizont a apărut un pericol mult mai grav - UE vrea identificarea utilizatorilor de internet, măsura urmând apoi să fie extinsă la cei din SUA (acolo ar fi mult mai contestată și ar întâmpina mult mai multe probleme la legiferare, de aceea se face testul inițial în UE). De la autentificarea utilizatorului (necesară în tranzacții) până la restricționarea accesului la internet pentru utilizatorii neidentificați nu e cale lungă.

vineri, 25 mai 2012

Doar un mic rezumat

via Prioritate de Dreapta




Fiți optimiști ! Urmează noi și noi dezastre.

Națiunea

Globalizarea forțată pe fondul regionalizării teritoriale a găsit România total nepregătită, iar efectele alinierii la această politică străină de specificul național și interesele României, aliniere impusă de PSD, PNL, PNȚCD, PDL, UDMR, UNPR, PRM, partide alternante la guvernare în ultimele două decenii, au consecințe dezastruoase atât pentru România și români prin distrugerea economiei, prin vânzarea  avuțiilor țării și înstrăinarea patrimoniului național. Fie de stânga, fie de dreapta, activiștii partidelor, împreună cu liderii sindicali și oligarhii, s-au dedat cu lăcomie jafului național prin care cei bogați se îmbogățesc fără măsură, iar populația sărăcește și disperă, devenind astfel o masă de manevră dependentă de grija existenței de azi pe mâine.


Este bine știut faptul că nici un stat nu a renunțat la rezervele de petrol și gaze de bună voie, fără război. Doar clasa noastră politică trădătoare ne-a înstrăinat pe nimic bogățiile subsolului și ne-a îndatorat ca națiune față de FMI, B.M şi B.E, banii împrumutați cu dobânzi uriașe ajungând de fapt în buzunarele clientelei politice în vreme ce românii au ajuns, paradoxal, cei mai săraci oameni din cea mai bogată țară. Prin împrumuturile accesate, regimurile care s-au peridat la conducerea spre dezastru a țării, au ipotecat prezentul nostru şi viitorul copiilor noștri, au vândut străinilor ramurile strategice ale economiei, regiile și serviciile, ceea ce a condus la o creștere galopantă a tarifelor, fără ca noii proprietari să investească un cent în dezvoltare.

Motivând că întreprinderile trebuiau privatizate pentru eficientizare și diminuarea subvențiilor, s-au alocat din bugetul de stat subvenții împovărătoare în favoarea firmelor străine, noii proprietari. Parlamentul a fost cumpărat, iar parlamentarii, cei mai mulți corupți, inculpabili și șantajabili, au avut în aceste două decenii doar misiunea să ridice mâna și să valideze legile antinaționale.

Economia, din nefericire, a ajuns în pragul colapsului, nu se mai produce nimic, totul se importă, din națiune producătoare am ajuns populație consumatoare, șomajul a atins cote alarmante, găsirea unui loc de muncă a devenit o aventură dramatică, familiile nu se mai pot întreține, viața românilor s-a deteriorat, conducătorii au  tăiat veniturile, au impozitat pensiile, au redus îndemnizațiile mamelor și copiilor, au redus cota de lapte pentru sugari, au diminuat ajutorul pentru handicapați și au tăiat îndemnizația pentru însoțitori. În consecință, românii nu mai fac față costurilor existențiale pentru utilităţi, medicamente, hrană, creşterea şi educarea copiilor. Românii sunt siliți la un exod național fără precedent și să se transforme în sclavii occidentalilor, părăsindu-și singura avuție, dar și aceasta pe cale de a le fi astfel prăduită: pământul.

Iată cum s-a ajuns la această situație de coșmar național: vreme de două decenii, Iliescu, Constantinescu, prim-miniștrii și miniștrii diferitelor guverne împreună cu parlamentarii, Traian Basescu, Emil Boc, M.R. Ungureanu și, mai recent, Victor Ponta și, din umbră, Crin Antonescu, USL, au patronat și patronează grupuri de interese mafiotizate, transpartinice, în contradicție flagrantă cu interesele naționale, făcând jocurile ocultei mondiale, asasinilor economici, caracatiței financiare internaționale prin distrugerea totală a economiei, prin concesionarea sau vânzarea pe nimic a combinatelor energetice, a întreprindelor strategice, a flotei, a regiei de telefonie, a băncilor, a exploatării zăcămintelor de petrol și a prelucrării petrolului românesc, a comercializării produselor derivate, a producței, transportului și distribuției gazelor naturale și enegiei electrice, a surselor de apă și a distribuției apei potabile în toată țara, a zăcămintelor de aur și cupru, a gazelor de șist și a întregii avuții naționale, pregătindu-se să permită prin lege vânzarea pământurilor românilor pe prețuri de nimic, cele mai roditoare și ecologice terenuri din lume.

Aspecte istorice şi moderne ale economiei în situaţie de conflict

via Prioritate de Dreapta




Psiholog - Cercetător drd. Gabriel Ungureanu

„Ploaia care va veni le va potopi pe toate, Să încercăm să facem noi un oraş fără păcate”

Introducere
      
      La intrarea în Uniunea Europeană, nouă, românilor,  ni s-a promis că vom intra într-o eră modernă cu o filosofie avansată a dezvoltării economice conform Strategiei de Dezvoltare Durabilă aplicată popoarelor europene integrate politic, economic şi cultural în spaţiul Uniunii.
     Această promisiune, s-a îndeplinit peste aşteptările câtorva mii de cetăţeni născuţi cu o karma bună şi sub o zodie norocoasă, dar steaua speranţei într-un viitor al bunăstării început să pălească pentru români, depărtându-se cu repeziciune ca o ,,fata morgana” la prima criză economică mai serioasă, de influenţă neeuropeană şi care în treacăt fie spus a generat efecte tragicomice în plan economico-financiar şi social datorită insolvenţei populaţiei împrumutate fără discernământ (...„doar cu buletinul”...) şi a greşelilor de management politic şi economic.
     Ceea ce trebuia să înţelegem mai de mult despre strategia economiei naţionale, am început să întrezărim abia acum când suntem puşi în faţa pericolului aproape inevitabil, când înţelegem că banii daţi pentru proiecte de catre Uniunea Europeană sunt prea puţini pentru nevoile de subzistenţă şi nicicum nu se poate pune problema de dezvoltarea economică promisă, că acei bani nu pot fi accesaţi de fermierii români datorită ignoranţei şi că în general odată veniţi ei dispar nu se ştie unde necontribuind deloc la bunăstarea mult visată a românilor. Proiectele care trebuie să capete prioritate acum sunt în sectorul agricol de dezvoltare, în domeniul apărării naţionale şi nu în ultimul rând în direcţia dezvoltării industriei de apărare, evitând la acest moment susţinerea excesivă a IMM-urilor sau a altor sectoare financiare, deoarece acum este ameninţat însăşi echilibrul macroeconomic statal, şi este clar că dacă s-a ajuns să fim ajutaţi cu făină şi zahăr din UE situaţia este foarte gravă. Trebuie înţeles repede cât încă nu este prea târziu că singurii care ne putem ajuta suntem noi ca popor prin orientarea judicioasă şi cu prioritate a finanţelor disponibile în direcţia unei organizări prioritar strategice.
     Actual odată cu apariţia fenomenului crizei economice chiar şi noi cetăţenii de rând, observăm în media dar şi în cotidianul apropiat, ruminaţiile ciclice ale vieţii noastre politice cu efecte finale devastatoare în plan macroeconomic şi individual pentru cei mai mulţi dintre noi. În aceste condiţii când aproape fiecare român a ajuns dator băncilor cu slabe perspective de a înapoia banii se adaugă şi povara datoriei naţionale a împrumutului de la FMI echitabil distribuit proiectiv ficăruia dintre noi şi pe care va trebui să o returnăm, fară nici o îndoială până la ultimul eurocent, Fondului Monetar Internaţional în timpul şi condiţiile hotărâte de ei.
      În aceste condiţii, neprietenii din interior şi exteriorul ţării, sesizând un „minor” dezechilibru financiar, aparenta vulnerabilitate şi discordia pervers-perpetuă a mediului politic precum şi starea de continuum electoral au găsit cu cale să acţioneze la vedere şi fară teamă împotriva intereselor economice legitime ale României, contestând simbolurile naţionale şi în final însăşi existenţa statului naţional unitar, domenii de drept consfinţite de voinţa poporului suveran în orânduirea democratică a ţării noastre şi legislate de Constituţia României, legile în vigoare ale Uniunii Europene, acte şi acorduri diplomatice internaţionale, precum şi de legile de drept internaţional.[1]Iată cum putem afirma pe drept cuvânt, conform zicalei că: „nu aduce anul ce aduce ceasul”.
     Toate problemele politice, sociale şi economice de anvergură internă şi interstatală se rezolvă fără îndoială pe cale parlamentară, diplomatică şi prin acorduri internaţionale convenind cu organismele europene  din care facem parte, cele mai bune politici sociale şi internaţionale, dar dacă am proceda înţelept şi am pune răul înainte am observa că în situaţia unei posibile agresiuni militare provocate de orice contex general şi din orice cauză particulară străină nouă , România va proceda ca întotdeauna în istoria sa la manevre de apărare a teritoriului naţional cea ce va duce  inevitabil la o solicitare maximală a industriei sale de apărare, chiar dacă în prezent nu există preocupări politice marcante pentru susţinerea efectivă a activităţilor în acest sector economic. Este total neînţelept ca această problemă să fie abordată ,,pompieristic”, abia când vom fi puşi în faţa fapului împlinit aşa cum din păcate am procedat de multe ori în istoria recentă, pentru că nu se mai pune problema dacă se va întâmpla un eveniment crucial, ci când.

2.Corelaţia istorică: război şi economie

Aspecte  economice ale metodelor de luptă

     Încă din antichitate în timpul campaniilor militare s-a  observat că apărarea sau atacul marilor imperii a fost condiţionat de pregătirea temeinică dpdv economic a respectivelor acţiuni militare. Astfel încă din timpul războaielor punice observăm două preocupări distincte şi opuse din punct de vedere strategic la actorii implicaţi. În timpul marşului spre Roma, conducătorul cartaginez Hannibal nu s-a preocupat de aprovizionare, forţând timpul de deplasare şi determinând soldaţii să se aprovizioneze cum se poate şi din mers cu cele necesare, logistica mai importantă urmând să fie corectată pe parcursul rutei de deplasare cu ajutorul galilor aliaţi sau apelând la jafuri.[2] În tabăra romană problemele economice erau apreciate diferit. Astfel istoricul şi strategul roman Vegetius scrie în lucrarea sa „Scurtă expunere a principiilor de bază ale meşteşugurilor armelor”:” ...La începutul războiului trebuie bine cumpănite mijlocele de strângere a oamenilor şi banilor; trebuie rechiziţionate cereale şi furaje necesare şi depuse în locuri bine apărate. Tot ce ar putea cădea în mâinile inamicului, alimente vite, vin să se strângă în cetăţile sau oraşele cele mai bine apărate.”[3] În aceste descrieri este lesne de înţeles care erau dinamicile de apărare şi atac precum şi amploarea strategiilor sedentare folosite de combatanţi la acea vreme.
     Într-o altă epocă, armata lui Alexandru Macedon a fost susţinută în deplasarea ei glorioasă până în India de un serviciu de aprovizionare special pus la punct, condus de un general care acţiona în spatele frontului şi care avea raţiunea de a transporta armele, muniţiile, alimentele şi apa precum şi taberele de campanie necesare uriaşei deplasări de oameni şi animale. În lucrarea sa, de Bello Gallico (despre razboiul cu galii) Iulius Cesar afirma cu privire la aspectul economic: „..în coordonarea aprovizionării  operaţiilor de război constă greutatea artei militare...”.[4] Mai târziu la asediul Sarmisegetusei se poate spune că dacii au fost înfrânţi economic, deoarece asediul propriu-zis a vizat în primul rând întreruperea oricărei aprovizionări cu alimente şi apă iar mai apoi după căderea cetăţii din cauzele mai sus menţionate, trădătorul Bicilis a aratat ocupanţilor romani locul aurului şi al comorilor dacice lipsindu-i astfel pe apărători de posibilitatea organizării oricărei ulterioare rezistenţe. După cucerirea Daciei vreme de 270 de ani romanii au exploatat (a se citi furat) bineînţeles tot aurul dacic existent în sistemele minerale trimiţându-l periodic la Roma sărăcind astfel posibila dezvoltare economică a provinciei care avea sa fie numită probabil ironic „Dacia Felix”!?!.
     Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare au rămas, în conştiinţa noastră pentru totdeauna, primul în 1462 si cel de-al doilea în 1476 ca învingători în faţa armatelor lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului datorită geniului lor militar în luptă dar şi datorită strategiei de pustiire a teritoriului în faţa coloanelor inamice. Şi unul, şi celălalt s-au retras din faţa invadatorului otoman şi au creat, prin evacuarea populaţiei şi distrugerea resurselor de aprovizionare un gol demografic şi economic apt să creeze vrăşmaşilor o imagine a unui teritoriu apocaliptic. Ca şi predecesori lor din antichitate, în evul mediu, o armată se autoadministra pe seama teritoriului cucerit, ea neputând fi aprovizionată prin poduri aeriene sau alte mijloace de transport rapid cum se întâmplă astăzi. Datele istorice arată că Vlad Tepeş şi Ştefan cel Mare au incendiat satele abandonate de populaţie, au ars recoltele şi au otrăvit sursele de apă, punând astfel ocupantul otoman într-o situatie de blocaj, în ceea ce priveste aprovizionarea cu cele necesare continuării campaniei. Aparent cuceritoare, pe măsura înaintării în teritoriul românesc, oastea otomană era slabită şi demoralizată ca urmare a lipsei de apă, fântânile fiind otrăvite şi a atacurilor neântrerupte de hărţuire date de mici escadroane de cavalerie ale românilor. Ce o fi simţit ostaşii semilunei înaintând prin înfiorătorul Codru al Vlăsiei, cu teama în suflet la vederea camarazilor ridicaţi în ţepe, de-a lungul drumului nesfărşit şi cu gâtul ars de sete putem să ne închipuim cu greu. Cu prilejul acelor evenimente  Michael Bocignoli arată motivul retragerii otomane: "De aceea, Mahomed, cum nu avea nici aprovizionare pentru armată şi cum nu voia să-şi primejduiască ostaşii, a fost silit sa se întoarcă pe unde venise, fară pradă, fară izbândă şi după ce a pierdut pe mulţi dintre ai săi." La fel consemnează şi Giovanni Maria Angiolello, vistiernicul sultanului, participant la campania din 1476: "Văzând sultanul ca-şi pierde vremea şi că foametea e mare deoarece pâine nu se putea avea, nici nutreţ pentru cai, câmpul fiind ars peste tot, s-a ridicat tabara şi am plecat peste Dunăre"[5] . Mai târziu, la 23 august 1595 Mihai Viteazul luptă la Călugăreni cu turcii lui Sinan Paşa şi se retrage spre Târgovişte, cu aceaşi tactică de pustiire şi lipsirea inamicului de orice mijloace de aprovizionare.
     În Franţa la 1789 poporul francez suferea crunt de foame, de frig şi de tot felul de lipsuri economice din cauza lipsei de responsabilitate şi interes a stărilor conducătoare respectiv clerul şi nobilimea degenerată. Cînd i s-a atras atenţia reginei Maria Antoaneta cu privire la dezastrul naţional provocat de lipsa de pâine aceasta a replicat cu aroganţă “...dacă nu au pâine atunci să mânânce cozonac”. Datorită exceselor decadente şi cheltuielilor nebuneşti această regină era denumită de apropiaţi Madame Deficit. Ce a urmat se ştie: reacţia poporului disperat a fost de a cuceri simbolul absolutismului Bastilia ceea ce sa şi întâmplat la 14 iulie 1789 şi astfel a debutat Revoluţia Franceză, ale cărei cauze se originează mai înainte de toate în catastrofa economică şi periclitarea fiinţei naţionale a Franţei acelor vremuri.
     Într-un alt context istoric, în timpul retragerii iniţiale din faţa lui Napoleon, ruşii au folosit tactica pământului pârjolit cu succes, acţiunile lor din 1812 fiind un exemplu clasic folosire indirectă a mijloacelor economice şi geostrategice, acest aspect fiind folosit în toate manualele de tactică militară. Astfel, când Napoleon şi armatele franceze au intrat în Moscova, au găsit oraş pustiu din care fuseseră evacuate toate rezervele de alimente şi combustibili la ordinul guvernatorului Fiodor Rostopcin.[6] Între 14 şi 18 septembrie 1812, Moscova a fost incendiată de sabotorii ruşi. Oraşul, ale cărui clădiri erau construite în principal din lemn, a fost dat flăcărilor şi distrus  în întregime, lăsându-i pe francezi practic fără posibilităţi de încartiruire şi bază de operaţiuni militare. Ce a urmat s-a văzut: francezii sau retras din Rusia la 14 dec 1812. Puteau fi număraţi 22.000 de oameni supravieţuitori din cei 771.500 ai Grande Armee cu care Napoleon traversase râul Neman la intrarea în Rusia. De la acel timp, teoreticienii militari din au început să aprecieze potenţialul războiului întregului popor, al naţiunii sub arme. Aspect de strategie care a fost preluat de şcolile militare ulterioare şi folosit mai târziu în următoarele conflicte cu raţiunea economică de a angrena toate forţele populare utilizând costuri relativ mici în echiparea, mobilizarea şi producţia de război. Din aceste câteva aspecte istorice surprinse aleator înţelegem importanţa capitală a rezervelor strategice şi economice precum şi a dinamicii de aprovizionare a armatei sau populaţiei în orice stare excepţională ce se produce cu prilejul ofensivei sau defensivei unei armate sau structuri de război.

3. Aspecte economice ale conflictelor în secolul XX

     Cauzele conflictului anglo-german care a aruncat Europa în vâltoarea celui de al doilea război mondial pot fi căutate de analişti în teoria „Lebensraum” inţiată de Fredrich Raetzel (a spaţiului vital), a esoterismului unui conflict mocnit de mii de ani, în blocarea Germaniei de a nu construi un imperiu colonial, politica iresponsabilă a naziştilor etc. dar adevărul istoric şi ştiinţific demonstrează că Germania era la acea vreme într-un vârf de supraproducţie economică neavând practic unde să vândă stocurile uriaşe ale industriei sale producătoare de bunuri de larg consum sufocându-se în propria producţie. Astfel invazia a fost iniţiată de Germania prin atacul samavolnic asupra Poloniei folosindu-se un pretext minor într-un conflict de graniţă inventat de autorităţile naziste. Pe cale de consecinţă înţelegem că acele cauze care au declanşat cel de al doilea război mondial sunt în primul rând de natură economică înaintea consideraţiilor de natură strategică sau politice despre care se spune că au iniţiat marea conflagraţie mondială.
      Chiar şi metodele de luptă întrebuinţate apar ca fiind mai mult economice decât strategice. Astfel blocada britanică împotriva Reich-ului este o încercare de a obţine victoria provocând lipsuri economice. De cealaltă parte prin scufundarea masivă a flotei comerciale britanice de către U- Boat-urile germane se urmărea aceaşi slăbire a puterii de rezistenţă a Marii Britanii în domeniul economic. Prin bombardarea reciprocă a centrelor industriale şi ale nodurilor de cale ferată se încerca de fapt distrugerea şi micşorarea capacităţii de producţie şi distribuţie a inamicului.[7] Încă de atunci s-a observat cu prilejul conflictelor militare desfăşurate în Europa şi Asia-Pacific că doar ţările foarte puternic industrializate pot să-şi doteze soldaţii cu armament modern şi să asigure o logistică adecvată pentru reconversia capacităţii industriale în război.
     Una din cauzele Revoluţiei Române din 1989 a fost înfometarea populaţiei şi acoperirea necesităţilor de consum cu reziduri alimentare şi raţionalizarea pâinii pentru acoperirea datoriei externe pe care cuplul dictatorial şi iresponsabilii apropiaţi o contractaseră în decursul ultimilor ani fară nici un fel de consultare a organismelor de specialitate ale României care ar fi putut oferi soluţii la situaţia de impas economic.

4. Economia militară ca stiinţă

     Definită de cei doi celebri autori români S.Pitea şi S. Stanciu în lucrarea lor „Războiul şi Economia” economia militară: „ este ştiinţa care studiază necesităţile şi cerinţele economice ale războiului, factorii care determină mărimea, izvoarele, dinamica şi structura acelor necesităţi, metodele şi procedeele pentru satisfacerea lor, legile şi legităţile care determină raporturile dintre economie şi război”[8]. Este acceptat la ora actuală că în cadrul economiei militare „logistica se poate defini ca fiiind ştiinţa care studiază problemele asigurării (producere, depozitare, planificarea consumului forţelor armate) cu mijloace materiale necesare şi ale transportului militar pe timp de pace şi de război”.[9]
      Despre aceste problematici speciale ale economiei de apărare au scris încă din vechime mulţi autori preocupaţi de corelaţiile războiului cu economia. Încă din vechime Sun Tzu delimitează în celebra lucrare „Arta Războiului” o serie de elemente ce ţin de: a) asigurarea resurselor necesare aprovizionării forţelor b) executarea de transporturi pe distanţe mici pentru a nu fi prea costisitoare c) evitarea urcării preţurilor produselor care ar conduce la sărăcirea populaţiei şi epuizarea resurselor regiunii respective.[10] Între sec XVIII-XIX apare concepţia războiului total şi tot atunci Jaques de Guilbert pune problema corelării strategiei militare cu strategia economică. Adam Smith în celebra de acum „Avuţie a Naţiunilor” arată că: a) apărarea ţării este de mai mare importanţă decât avuţia b) subordonarea activităţii de comerţ exterior intereselor care vizează direct apărarea ţării şi forţa ei militară. Idei şi metode valoroase pentru abordarea ştiinţei economiei militare întâlnim şi la David Ricardo care descrie dinamica fenomenelor economice în lucrarea sa „Despre principiile economiei politice şi impunerii”. La rândul său, Frederich List care face referiri şi aprecieri cu privire la asigurarea forţelor productive ale naţiunii în lucrarea „Sistemul naţional de economie politică”. Evidenţierea corelaţiilor între economie şi război o regăsim şi la academicianul român Costin Kiriţescu care remarca faptul istoric că:” în perioada economiei naturale (economia romană, grecească, feniciană) războiaele s-au purtat cu mase mari de luptători şi atunci când s-a trecut la economia de schimb s-a apelat la armatele profesionale ca urmare a creşterii cheltuielilor de întreţinere ale acestor structuri”.[11] Din perspectiva dezvoltării celor trei valuri economice Alvin Tofler apreciază evoluţia graduală a conflictelor militare ce antrenau economia în diferite grade de solicitare conform întinderii fizice şi în funcţie de formele specifice ale conflictelor militare. Doctrina militară actuală a României nu presupune “războiul întregului popor” aşa cum suna propaganda anilor dictaturii ci apărarea întregului popor şi a întregului teritoriu românesc în cadrul N.A.T.O şi UE iar acest lucru generează studiul ştiinţific continuu al acestor problematici extrem de complexe şi de o importanţă capitală. Actual această ştiinţă a econmiei de apărare este studiată şi pusă în operă în organismele superioare de inteligenţă ale ţării cum ar fi: CSAT, Oficiul de Stat pentru Probleme Speciale, Serviciile Secrete, Guvernul României precum şi factorii de decizie abilitaţi să dispună măsuri excepţionale.

5. Elemente ale organizării economiei de apărare

5.1 Schematic, potenţialul de apărare al ţării se prezintă astfel:

Potenţialul de apărare
Potenţialul politico-moral    
Potenţialul militar    
Potenţialul economic

     Fără a detalia mai mult se poate spune că:”potenţialul economic exprimă posibilităţile maxime ale statului de asigurare a cerinţelor materiale ale societăţii, în condiţiile sociale şi naturale date, capacitatea de a obţine o producţie maximă într-un timp determinat”.* Sprijinindu-se pe potenţialul economic distingem potenţialul de apărare, care, aflat în vârful piramidei trebuinţelor specifice acestui sector:”reprezintă posibilităţile economiei naţionale de a asigura forţele şi mijloacele necesare,la un moment dat, pentru îndeplinirea misiunii de apărare a patriei, de respingere a oricărui atentat la independenţa şi integritatea ţării”. [12]

    Potrivit prevederilor legii nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare, Guvernul României răspunde de pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare şi asigură aplicarea măsurilor referitoare la aceste domenii, scop în care:

a)    organizează, coordonează şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice;
b)    stabileşte sistemul de priorităţi şi de alocare a resurselor pentru apărare;
c)     înaintează spre aprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării proiectul planului
      de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, proiectul programului cu
      obiectivele de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare şi proiectul bugetului
      de stat pentru război;
d)    aprobă planul de pregătire a economiei naţionale pentru apărare şi stabileşte măsuri
       pentru aplicarea acestuia;
e)     asigură resursele materiale, umane şi financiare necesare pregătirii economiei
       naţionale şi a teritoriului pentru apărare;
f)      asigură aplicarea planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare.

      Pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Guvernului României privind pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărare funcţionează Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale care desfăşoară următoarele activităţi în domeniul pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare.

1. Pe timp de pace:
-elaborează, pe baza cererilor de produse şi servicii necesare forţelor sistemului naţional de apărare, împreună cu ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale proiectele pentru: Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, pe care îl supune, prin Guvern, aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Planul de pregătire a economiei naţionale pentru apărare care se supune aprobării Guvernului şi Programul de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare care se supune spre aprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
-transmite autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instituţiilor şi agenţilor economici, sarcinile rezultate din Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, Programul de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare şi din precizările metodologice referitoare la măsurile ce urmează a fi întreprinse în vederea îndeplinirii acestora;
-actualizează, la solicitarea instituţiilor publice implicate, Planul de mobilizare şi coordonează măsurile privind punerea acestuia în aplicare în condiţiile legii;
- gestionează şi pune în aplicare sistemul de priorităţi şi alocare a resurselor pentru apărare pe baza listei cu produse şi servicii cuprinse în Planul de mobilizare, aprobată din timp de pace de Guvern;
-avizează, pe baza planului de mobilizare aprobat, propunerile ministerelor şi celorlalte instituţii cu atribuţii în caz de mobilizare sau război necesare elaborării Proiectului bugetului de stat pentru război;
-administrează rezervele de mobilizare şi actualizează nomenclatorul şi nivelurile de constituire a acestora;
-constituie, gestionează şi actualizează permanent baza de date referitoare la existenţa şi funcţionarea capacităţilor pentru apărare şi la situaţia rezervelor de mobilizare pe care le administrează;
-coordonează şi avizează lucrările de mobilizare la locul de muncă în vederea asigurării forţei de muncă necesară instituţiilor publice şi agenţilor economici la mobilizare şi pe timp de război cu personal cu obligaţii militare;
-organizează, coordonează şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice în domeniul pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare;
-verifică prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare, stadiul pregătirii economiei şi teritoriului pentru apărare, în condiţiile legii;
-conduce activităţile Comisiei Centrale de Rechiziţii şi acţiunile privind aplicarea hotărârilor acesteia; elaborează Nomenclatorul bunurilor rechiziţionabile;
-elaborează planurile de rechiziţii de bunuri şi prestări de servicii în interes public ale judeţelor, respectiv al Municipiului Bucureşti şi controlează periodic modul de ţinere a evidenţei şi de întreţinere a bunurilor supuse rechiziţiei;
-avizează la nivel naţional solicitările pentru concesionări de bunuri proprietate publică privind încadarea obiectului concesionării în infrastructura sistemului naţional de apărare;
-elaborează la fiecare judeţ şi la Municipiul Bucureşti Monografiile economico-militare şi pune operativ la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale datele şi informaţiile referitoare la potenţialul de intervenţie al agenţilor economici din zonă.

2. În timp de război:
-pune în aplicare, în colaborare cu ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare;
-urmăreşte realizarea sarcinilor din Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare de către autorităţile administraţiei publice, agenţii economici şi instituţiile publice;
-urmăreşte şi prezintă Guvernului şi/sau Consiliului Suprem de Apărare a Ţării propuneri pentru adaptarea activităţii economico-sociale în vederea susţinerii efortului de apărare şi asigurării necesarului pentru consumul raţionalizat al populaţiei, în funcţie de situaţie;
-analizează la instituirea stării de asediu sau stării de urgenţă cererile de întrebuinţare a unor rezerve materiale, umane şi financiare prevăzute a fi utilizate în caz de mobilizare sau război şi face propuneri conform legii.[13]

Psiholog - Cercetător drd. Gabriel Ungureanu

[1] http://www.tvr.ro/articol.php?id=68611  Ţinutul Secuiesc a mai făcut un pas către recunoaşterea internaţională
[2] Sorin Pitea, Sorin Stanciu   Războiul şi Economia   Editura Militară, Bucureşti 1970 p.16
[3] Idem p.16
[4] Idem p. 17
[5] http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=1337  Războiul asimetric, ieri si astazi Florin Constantiniu
[7] Banciu Axente Sever Aspectul economic al războiului actual p.5-6
[8] Sorin Pitea, Sorin Stanciu Războiul şi Economia Editura Militară, Bucureşti 1970 p.71
[9] Idem p. 62
[10] Dumitru Nica Sistemul de Mobilizare al Economiei p. 7
[11] Idem p.11
[12] Sorin Pitea, Sorin Stanciu Războiul şi Economia Editura Militară, Bucureşti 1970 p.111

joi, 24 mai 2012

Pâi, tocmai de-aia !

via Prioritate de Dreapta



Pâi, tocmai de-aia deficitele "nu mai pot fi finanţate prin credit", că se respectă eurodiktatul fiscal !


Stânga şi dreapta în contextul austerităţii

Cu ani în urmă, imediat după 1990, când o dezbatere publică pe aceste teme era dificilă nu numai din cauza lipsei informaţiilor relevante, dar şi din cauza structurii economiei româneşti care nu putea fi considerată o economie de piaţă, dezbaterile din plenul parlamentului erau singurele surse de informare. Or, încă de pe atunci opoziţia liberală (mai ales tinerii liberali desprinşi din PNL) criticau dur bugetele lui Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu, cerând deficite mari orientate către dezvoltare. E adevărat că esenţa politicii duse de opoziţie pe vremea aceea consta în demantelarea economiei comuniste, retragerea subvenţiilor pentru industriile neprofitabile şi privatizarea pe scară largă, dar, în expunerea ideilor generale cu valoare mai curând teoretică, reveneau mereu propunerile legate de deficit şi dezvoltare. Cu siguranţă lumea era alta şi modelul occidental, aflat pe atunci la apogeul său, funcţiona irezistibil.

Aşadar ar trebui ca discuţia despre deficite şi gradul de îndatorare să fie mai bine încadrată căci altfel se perpetuează o mulţime de confuzii de care pot profita malonest ambele tabere. Preşedintele Franţei, bunăoară, susţine, continuând un discurs din campania electorală, că nu poate accepta pactul fiscal câtă vreme nu prevede măsuri de creştere economică. Francois Hollande sugerează astfel că interlocutorii săi de dreapta s-ar împotrivi creşterii, ceea ce este cu siguranţă greşit. Este o tactică de delegitimare care a avut succes în campanie, dar care se va lovi cu siguranţă de altă replică pe plan european.

În România există tentaţia inversă. Partizanii PDL sugereau, până nu demult, că stânga ar face din creşterea îndatorării o doctrină proprie şi avertizau că venirea la putere a opoziţiei ar fi un dezastru inimaginabil.

Stânga şi dreapta a trebui în orice caz să-şi regândească politicile şi chiar să se redefinească pe sine în noul context în care deficitele nu mai pot fi finanţate prin credit.

miercuri, 23 mai 2012

Radu Golban: România la mezatul revendicărilor

via Prioritate de Dreapta

Ce ciudat lucru imi pare / Cand eu trec pe la Palat,/ S-aud garda de onoare / Batand toba nencetat! / Dururum! Aceasta tara / A trecut prin multe, dar / Azi mi-e teama sa nu piara, / Caci de ea n-aveti habar! / Mosii si stramosii nostri / Ca s-o vanda n-au lasat! / Deci deschideti ochii vostri. / La Palat, / La Palat / S-a scos tara la mezat!” (Din „Cetateanul si Tobosarul”, reprodusa dupa Alexandru Macedonski, Poezii, Espla 1955, pp. 194-196)

Dezbaterea actuala pe tema revendicarii averii minoritatii germane si cultelor religioase (romano-catolice si evanghelice) ar trebui supuse unui dialog bine ancorat in societatea civila, fiind vorba despre averi imense aflate astazi in posesia statului si prevenind astfel un pesches pentru politicienii recuperatori romani si pentru Inalta Poarta de la Berlin. O actiune politica de acest gen nu are legitimitatea electorala, fiind doar un guvern de cifre aritmetice.

Odata cu instalarea noului guvern USL, s-a infiintat la inceputul acestei saptamani si o comisie a USL sub Domnul Calin Popescu Tariceanu privind restituirea proprietatilor. UDMR si minoritatile au cerut deja si fostului guvern restituirea in natura a proprietatilor confiscate de comunisti. Fostul ministru al Finantelor Publice, Bogdan Dragoi, a declarat in urma cu cateva saptamani, ca din totalul de 16 de miliarde euro estimat, care ar reprezenta echivalentul in bani al proprietatilor nationalizate, mai mult de jumatate ar reveni cultului romano-catolic, care a depus cereri de retrocedare pentru 88.000 de imobile, iar cealalta parte ar revenii minoritatilor din Romania.


Prea usor insa se pierde in discutia publica adevaratul motiv al acestei confiscarii a averii minoritatilor, care din motive politice este prezentata ca fiind un act de nedreptate comunista. De fapt, inca inainte de terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Aliatii, prin Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 au impus, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc. Conventia de Armistitiu a preluat principiile de realizare a pacii in Europa precum au fost stabilite prin Acordul de la Potsdam, incheiat la 1 august 1945 de catre Puterile Aliate. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiintat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al Romaniei. Prin aceeasi lege s-a hotarat si confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizatii hitleriste si legionare. Se remarca faptul ca aceasta lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogata nici pana in zilele noastre. Prevederile articolului 15 au fost implementate in Romania si prin legea Nr. 187 din 23 martie 1945, Art. 3: In scopul infaptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi impartite …:

a) Pamanturile si proprietatile agrare de orice fel apartinand cetatenilor germani si cetateni romani, persoane fizice sau juridice, de nationalitate (origine etnica) germana, care au colaborat cu Germania hitlerista.
b) Pamanturile si alte proprietati ale criminalilor de razboi si ale celor vinovati de dezastrul tarii;
f) Bunurile agricole de orice fel ale cetatenilor romani care s-au inscris voluntari pentru a lupta impotriva Natiunilor Unite;

Dar care este totusi legatura dintre Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), pana la desfiintarea sa prin lege in octombrie 1944 si cultele religioase? Incepand cu data de 23 mai 1932 Fritz Fabritius, reprezentatul sasilor din Romania a cerut din partea Romaniei dreptul de autonomie a grupului etnic german si administrarea proprie a scolilor si bisericilor germane. Dupa 21 noiembrie 1940 Grupul Etnic German, cand a fost oficializat prin Decretul - Lege nr. 830, a capatat un statut de semi-autonomie in cadrul statului roman. Conform politicii expansioniste a Reichului s-a constituit la scurt timp „N.S.D.A.P. der Deutschen Volksgruppe in Rumänien" (Partidul National Socialist al Grupului Etnic German din Romaniei). Conform structurii de semi-autonomie in cadrul Romaniei, Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era sub comanda directa si subordonat Partidului Muncitoresc German National - Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP). O mare parte a averii printre care se numara scoli  si spitale nu a apartinut cultului religios, ci grupului etnic german. La baza acestei administratii a proprietatii cultelor religioase a stat de pilda conventia generala privind reglementarea relatiei dintre Biserica Evanghelica de Confesiune Augsburgiana si etnicii Germani din Romania, incheiata in anul 1942.

In concluzie, nu comunistii au nationalizat imobilele care apartineau Grupului Etnic German, inclusiv ale bisericii evanghelice si romano-catolice care, s-a integrat de bunavoie cu proprietati cu tot, in respectiva organizatie hitlerista, cum tot incearca sa induca in eroare pana in zilele noastre Forumul Democrat al Germanilor din Romania (F.D.G.R.). F.D.G.R., condus de Klaus Johannis, se declara astazi pe urma unei sentinte oficiale ale Judecatoriei Sibiu din 2006 urmasul juridic al Grupului Etnic german.F.D.G.R., este in consecinta succesorul unei organizatii naziste, recunoscuta ca atare de Puterile Aliate care au invins Germania nazista. Ca urmare Romania ar trebui sa consulte toate Puterile Aliate daca intentia de a despagubii o grupare nazista ar putea sa contravina sau nu, unui tratat international aflat inca in vigoare. Deoarece nici Republica Federala Germana nu a revendicat proprietatile nationalizate de catre URSS pana in 1948, invocand o obligatie in baza dreptului international public, ar trebui si guvernantii nostri sa apere patrimoniul tarii prin diferite eforturi politice si diplomatice.

Actuala coalitie la putere ar face bine sa tina cont si de Constitutia Romaniei, care prevede la Art. 11, alin. (1): „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Statul roman a fost parte semnatara a Conventiei de Armistitiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizatiilor pro-hitleriste de pe teritoriul romanesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecatoria Sibiu prin sentinta civila nr. 2790, a fost exact o astfel de organizatie care, ar intra astazi prin politica de revendicare generoasa a statului in posesia averii confiscate! A fost chiar Conventia de Armistitiu cea care l-a obligat pe regele Mihai sa emita Decretul - Lege nr. 485 din 7 octombrie. Dar mai ales sa atraga Germaniei atentia ca problema revendicarilor ar trebui conectata cu problema creantelor comerciale tot in valoare de aproximativ 19 miliarde de euro, neachitate din cliringul bilateral. Fiind ambele litigii un produs al anului 1945 am avea si cele mai bune sanse de succes, fie ca scoatem tara la mezat.

Dialogul politic pe tema revendicarii averii bisericesti in Romania este la fel de vechi precum structura feudala a redistribuirii inegale a averii in tara noastra; tocmai de aceea trebuie sa purtam un dialog social cat se poate de larg inainte de a actiona pripit. „Alexandru Ion Cuza – scria carturarul Vasile Stroescu acum mai bine de o suta de ani – a sechestrat averile manastiresti in folosul tarii, iar pentru persoana sa nu s-a folosit cu nimic. Nimeni nu a indraznit sa-i propuna sa-si faca apanaje din mosii inchinate de strabuni pentru omenire si binefaceri”.

http://www.corectnews.com/politics/romania-la-mezatul-revendicarilor

marți, 22 mai 2012

Gazprom, în spatele protestelor anti-Chevron de la Bârlad?

via Prioritate de Dreapta

Adevărul
 
Moscova face tot posibilul ca să oprească dezvoltarea producţiei de gaze alternative în Europa, mai ales în Bulgaria şi România, acolo unde este prezentă compania americană Chevron.

„Atât timp cât Rusia are gaz natural, conducerea ei va face tot posibilul ca să blocheze dezvoltarea producţiei de gaze alternative în alte state", susţineau, la începutul lunii octombrie 2011, economiştii Maksim Logvinov şi Vladislav Jukovski, într-o analiză pentru portalul politkom.ru.

Dacă ne uităm la declaraţiile recente ale eurodeputatului polonez Boguslaw Sonik, analiştii ruşi par să fi avut dreptate.

„Compania  rusă Gazprom se află în spatele ecologiştilor care se manifestă  împotriva exploatării gazelor de şist în Europa", a declarat, la începutul acestei luni, Boguslaw Sonik.

Acesta a declarat că Gazprom încearcă să influenţeze politicieni europeni care au legături cu organizaţii nonguvernamentale ecologiste. Sonik a dat exemplul Bulgariei, unde ecologiştii, împinşi de la spate de lobiştii companiei ruse de petrol şi gaze, au reuşit să convingă guvernul de la Sofia să interzică exploatarea gazelor de şist.

Cel mai mare risc pentru Rusia nu îl reprezintă gazele de şist americane, aprecia şi „Financial Times", ci potenţialul exploatării unor rezerve similare în Bulgaria, România, Polonia şi Ucraina.


La începuta fost Bulgaria

Cunoscutul expert american de origine rusă Mikhail Korchemkin, directorul East European Gas Analysis, a exprimat în câteva rânduri presupunerea că monopolul rus ar putea fi unul dintre sponsorii campaniilor declanşate în mai multe state europene contra utilizării fracţionării hidraulice la extracţia de gaz de şist, procedeu care, conform unor studii, ar putea duce la poluarea apei.

Michael Gonchar, director de programe energetice de la central Nomos din Ucraina, a făcut o analiză detaliată a metodelor aplicate în special în Bulgaria, pentru a forţa guvernul şi Parlamentul de la Sofia să interzică exploatarea gazelor de şist, după ce, în luna iunie a anului trecut, statul bulgar acordase o licenţă companiei Chevron.

stfel, Gonchar constată că, de la acordarea de către guvernul bulgar a licenţei de exploatare a gazelor de şist companiei americane Chevron şi până la anularea acesteia pe data de 17 ianuarie 2012, au trecut doar şapte luni, timp în care au fost organizate 26 de manifestaţii de protest.

Doar la patru dintre acestea au participat mai mult de 300 de persoane, la majoritatea au venit mai puţin de o sută de persoane.

Conform ecologiştilor bulgari, manifestaţiile au fost spontane şi au fost convocate prin intermediul reţelelor de socializare. Unul dintre liderii mişcării contra gazului de şist, Borislav Sandov, membru al partidului verzilor din Bulgaria, se lăuda chiar că în reţeaua Facebook a fost susţinut de peste 50.000 de persoane în campania antişist.

Lozincile utilizate erau menite să sperie lumea. Una dintre acestea menţiona chiar că exploatarea zăcămintelor de gaz de şist prezintă un pericol mai mare decât Cernobîlul. Despre Sandov se vorbeşte însă, în anumite cercuri, că ar fi agent de informaţii rus.

Gonchar susţine că protestele au fost doar pretextul, dar populismul şi corupţia elitei politice a Bulgariei au fost decisive pentru ca ruşii să obţină interdicţia pentru totdeauna la efectuarea de prospecţiuni şi exploatare a gazului de şist.

Ca premiu, remarcă analistul american de origine rusă, Gazprom s-a obligat să construiască o centrală termoelectrică  pe bază de gaz în locul centralei nucleare Belene, ceea ce va face Sofia să ajungă şi mai dependentă de Rusia.

Decizia Sofiei a fost premiată de Moscova şi cu un discount de 11,1% la preţul gazului livrat în Bulgaria, discount valabil de la 1 aprilie şi până la finele acestui an.

A fost sau n-a fost protest la Bârlad

Artizanii protestelor faţă de Chevron, care au avut loc în această primăvară în Bulgaria, sunt reprezentanţii unor ONG-uri, politicieni (printre care şi deputatul Borislav Sandov), feţe bisericeşti şi câţiva militari în rezervă. Şi în România, la Bârlad, peste 5.000 de oameni au ieşit în stradă, în martie, să spună „nu exploatării gazelor de şist".

Principalii protestatari, cei care au reuşit să strângă mai mulţi oameni în stradă decât toate partidele politice la acţiunile împotriva Guvernului Boc din Bucureşti, sunt, ca şi în Bulgaria, un deputat, feţe bisericeşti, militari în rezervă şi ecologişti. Deputatul PSD Adrian Solomon, primarul Bârladului, Constantin Constantinescu, protopopul de Bârlad, Vasile Lăiu, o serie de avocaţi şi profesori s-au constituit în Grupul de Iniţiativă a Societăţii Civile.

„În ianuarie nu ştiam nimic despre gazele de şist. M-am dus la un notar să îmi rezolv o treabă şi acolo, o doamnă avocat mi-a povestit despre cât de periculoasă este metoda pe care americanii de la Chevron o vor folosi", îşi aminteşte generalul în rezervă, Neculai Rotaru, din Bârlad. Acesta a declarat pentru „Adevărul" că împreună cu protopopul, avocatul Dumitru Boroş şi alţi intelectuali au mers din sat în sat, din comună în comună, pe banii lor, ajungând chiar şi în Rădăuţi, judeţul Suceava, unde au convins oamenii să vină şi să protesteze.

În mai puţin de două luni de când a aflat despre gazele de şist, grupul de iniţiativă a reuşit să scoată în stradă peste 7.000 de oameni. Întrebat dacă nu cumva în spatele acestui grup s-ar putea afla lobişti ai Gazprom, generalul Rotaru a negat vehement.

„Cine poate susţine aşa ceva este un dobitoc. Oamenii se dădeau cu capul de pereţi când au aflat că şi-au vândut terenurile americanilor de la Chevron şi şi-au cumpărat moartea. Asta i-a scos în stradă, nu Gazprom", susţine bârlădeanul.

"Compania  rusă Gazprom se află în spatele ecologiştilor care se manifestă  împotriva exploatării gazelor de şist în Europa."

Boguslaw Sonik eurodeputat

"Cine crede că GazProm ne sponsorizează este un dobitoc. Oamenii se dădeau cu capul de pereţi că şi-au vândut terenurile americanilor şi şi-au cumpărat moartea."

Neculai Rotaru militar în rezervă


Americanii pun presiune, Băsescu îi susţine

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, în întrevederea cu Richard Morningstar, trimisul special al secretarului de stat al SUA pentru Energie în Eurasia, că trebuie dezvoltată o strategie de a explica populaţiei din România că exploatarea gazelor de şist nu prezintă riscuri serioase.

„În orice caz, privind energia, trebuie să recunoaştem că în România avem deja o dezbatere privind gazele de şist şi trebuie să dezvoltăm o strategie de a explica populaţiei că nu sunt riscuri serioase cu aceste gaze", a spus preşedintele Băsescu, citatat de Mediafax.

La întrevederea de vineri, de la Palatul Cotroceni, au fost prezenţi şi ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein, precum şi consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu.

Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a declarat joi că va discuta cu ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, despre moratoriul referitor la exploatarea gazelor de şist, dorind să afle motivaţia acestuia şi cum va proceda Guvernul român mai departe.

„Noul guvern vrea să aştepte o perioadă înainte de a decide dacă acele puţuri vor fi exploatate. Recomandarea mea ar fi să se afle măcar dacă există gaze de şist în România (...) Nu mi se pare nerezonabil pentru Guvern, acum când a revenit la putere după opt ani, să vrea să înţeleagă ce tehnologie se va folosi şi să stabilească ce strategie se va urma (...) Pot înţelege că la trecerea de la explorări la exploatare, la forarea, fracţionarea hidraulică şi extragerea de gaze neconvenţionale (gaze de şist - n.r.), situaţia va fi alta", a spus Gitenstein la TVR Info.

Cabinetul Ponta îşi propune, în programul de guvernare, să instituie un moratoriu în ceea ce priveşte exploatarea gazelor de şist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului.



Fracturarea hidraulică: pro şi contra

Extragerea gazelor de şist se face prin procesul fracturării hidraulice, care constă în injectarea de apă amestecată cu nisip şi chimicale la mare presiune în formaţiunile de şist.

Mai exact, pentru fiecare sondă săpată pentru a elibera gazele de şist este necesară injectarea în pământ, la adâncimi care pot ajunge la patru kilometri, a unei cantităţi imense de apă cu nisip şi a unei serii de compuşi chimici.

Astfel, straturile geologice în care sunt blocate aceste gaze neconvenţionale să fie străpunse. Toată această soluţie iese la suprafaţă şi este depozitată, urmând a fi tratată şi reutilizată la forarea altor sonde. Ecologiştii spun că tot acest procedeu distruge pânza freatică.

De cealaltă parte, americanii de la Chevron spun că operaţiunea de forare a gazelor de şist nu are un impact negativ asupra mediului.

Intră pe vaslui.adevarul.ro ca să afli toate informaţiile zilei!

sâmbătă, 19 mai 2012

Se scumpește gazul din producția internă

via Prioritate de Dreapta

Ca să fie mai rentabil când va fi exportat ? Că tot se pregătește și privatizarea parțială a Romgaz. Ce se mai aude despre legea care interzicea exportul de gaze din producția internă, returnată la parlament de Băsescu (ca să se scoată interdicția) ?


YAHOO ! NEWS

De ce ne-a fost teama nu vom scapa. Gazele se vor scumpi pentru ca din aceasta iarna pretul lor va fi liberalizat. Firmele sunt primele care vor plati mai mult pentru incalzire, iar de anul viitor si consumatorii casnici.
Estimarile arata ca tarifele vor creste cu aproximativ 50%. Cine vrea sa scape de facturi uriase poate renunta la incalzirea pe gaze, in favoarea sistemelor alternative.
Statul roman a acceptat in negocierile cu FMI si Comisia Europeana sa liberalizeze pretul gazelor. Asa ca executivul nu va mai putea tine jos pretul pentru gazul natural extras in Romania, iar consumatorii vor fi nevoiti sa-l cumpere la pretul pietei.

Asta in conditiile in care 1000 de metri cubi din import costa aproape 500 de dolari, fata de 170 cat platim pentru 1000 de metri cubi de gaz romanesc.

"Pentru consumatorii casnici procesul de ajustare a preturilor va incepe in jumatatea anului 2013 si va fi gradual extins pana in 2018", spune Jeffrey Franks, reprezentant FMI.
"Mai devreme sau mai tarziu tot va veni liberalizarea si atunci pretul gazelor va depinde de pretul de pe bursa", a declarat Cristian Hostiuc, director editorial Ziarul Financiar.
Daca liberalizarea ar avea loc astazi, un metru cub de gaze ar creste de la 1,3 lei la aproape 2 lei. Un efort urias pentru cineva cu o casa de 150 de metri patrati. In acest caz consumul ar sari iarna de la 650 de lei la 1000 pe luna.
Ministerul Economiei promite sa aiba grija de consumatorii vulnerabili si pregateste un proiect de lege care ar tine in frau companiile de gaz.
"Impozitarea veniturilor exceptionale obtinute ca urmare a liberalizarii preturilor la gaze. Impozite care vor merge intr-un fond special si care se vor adresa consumatorilor vulnerabili", precizeaza Daniel Chitoiu, ministrul Economiei.
Cei care nu cred in promisiunile autoritatilor si-au luat deja masuri de siguranta. Dupa ce si-a facut un calcul, domnul Rosca a ales sa-si instaleze o centrala pe peleti. Investitia l-a costat 8.000 de euro.
Potrivit Ministerului Mediului, 45.000 de romani si-au montat sau intentioneaza sa-si monteze astfel de instalatii prin intermediul programului Casa Verde.

vineri, 18 mai 2012

DESPRE ELITE DE AZI

Facebook

Ce-a fost in trecut, nu mai poate fi schimbat. Trebuie s-o luam de la capat.
In ceea ce priveste prezentul si viitorul ,romanii asteapta ca elitele sa lupte alaturi de ei, nu sa fuga si sa se puna la adapost in strainatate.Oricum , oriunde ar fi , tot dezradacinati se vor simti ( cel putin 1-2 generatii).
De la elitele care raman aici ,romanii asteapta sa simta ca sunt aparati si respectati si ca lupta cu sinceritate pentru ei ca popor si ca natiune , nu doar pentru binele individual…Avem nevoie de elite care sa-si iubeasca poporul , sa-l valorizeze nu sa-l dispretuiasca , sa-l umileasca sau sa-l trateze cu condescendenta.
Daca poporul nu este liber, nici elitele nu sunt libere .Nu putem avea libertate individuala fara libertate nationala.. Este nevoie ca elitele sa ne ajute sa formam o noua clasa politica, in slujba noastra si sa schimbam pradatorii care sunt la conducere de aproape 23 de ani.
                                                                              

                                                                    the ice people....♥
                                                                                           by: Naomi Fuks